Manipularea globala-VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata

<<Iata cum miliarde de oameni pot fi manipulati cu minciunile cele mai sfruntate timp de zeci de ani, citi dintre noi abia acum vad adevarul si in privinta razboilului mondial! Iata cum statul totalitar a inghitit aproape toate statele civilizate, prin inselatorie totala, genocid sistematic. Cine isi uita trecutul il va retrai.>>

cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/02/08/o-declaratie-recent-descoperita-a-lui-hitleram-avut-intotdeauna-o-frica-ca-rusia-va-ataca-in-mod-surprinzator-romania-in-toamna-tarzie-pentru-a-ajunge-in-posesia-surselor-de-petrol-iar-noi-nu-am/

In iunie 1942, în plin război mondial, Adolf Hitler face o vizită neaşteptată în Finlanda. Surpriza a fost totală pentru gazde, care, deşi se aflau în război cu URSS, nu voiau să fie percepute de sovietici ca un aliat vasal al Germaniei naziste. La întâlnirea dintre cele două părţi, un microfon „uitat” deschis de către radioul naţional din Finlanda îl va înregistra pe Hitler având o discuţie neprotocolară cu mareşalul Mannerheim. Principalul subiect l-a constituit războiul contra URSS, dar şi importanţa strategică pentru Wehrmacht a României.

http://www.youtube.com/watch?v=eiHoHn6umvU&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=AemGedeMFd4&feature=player_embedded

HITLER: Am avut pe urmă o întâlnire cu Molotov(ministrul de externe sovietic n.n) atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire  decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei. Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist.

Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii  ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost  de a scurge prin negocieri această perioadă,  am fost  de puternici  răspundem acestor pretenţii de şantaj.  Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (…)



scritube.com/carti/VICTOR-SUVOROV-Spargatorul-de-gheata
  <<Citeva citate dintr-o carte fabuloasa: >>
Eu demonstrez ca Uniunea Sovietica este principalul vinovat si principalul instigator al celui de-al doilea raz­boi mondial. Uniunea Sovietica este participanta la cel de-al doilea razboi mondial din 1939, din prima zi. Co­munistii au ticluit legenda ca am fost atacati si, din acel moment, a început „marele razboi”.

Îndraznesc sa afirm ca, învinuind pe rind toate tarile lumii de dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii sovietici au ascuns cu buna stiinta rusinosul lor rol de instigatori ai razboiului.

Sa ne amintim ca dupa primul razboi mondial Germa­nia a pierdut dreptul de a mai avea o armata puternica si armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea si avioa­ne de lupta. Pe propriul lor teritoriu comandantii ger­mani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati în vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au încalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agre­siv în poligoanele lor, au facut aceste lucruri… pe terito­riul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia coman­dantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa mai detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de învatamînt, poligoane, cîmpuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani accesul liber în uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitati-va, tineti minte, însusiti-va!

Chiar înainte de venirea sa la putere, liderii sovietici îl denumeau în secret pe Hitler Spargator de Gheata al Revolutiei. Denumirea este exacta si cuprinzatoare. Stalin a înteles ca Europa este vulnerabila numai în caz de razboi si ca Spargatorul de Gheata al Revolutiei va putea sa faca Europa vulnerabila. Adolf Hitler, nefiind constient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin razboaie fulger, Hitler a îngenuncheat democratiile occidentale, în acest scop el si-a dispersat fortele din Norvegia pîna în Libia. Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei a savîrsit cele mai mari crime împotriva umanitatii si, prin actiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa în orice moment Eliberarea Europei, înlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii. Stalin a înteles ca razboiul nu este cîstigat de cel care intra primul în joc, ci de ultimul intrat si, galant, i-a lasat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul razboiului, iar el a asteptat cu rabdare momentul „în care capitalistii se vor certa între ei”.

Marx si Engels au prezis declansarea razboiului mon­dial si conflictele internationale de lunga durata, „de 15, 20, 50 de ani”. Aceasta perspectiva nu-i speria. Autorii Manifestului comunist nu chemau proletariatul sa preîntîmpine razboiul, dimpotriva, pentru Marx si Engels viito­rul razboi mondial era de dorit. Razboiul este mama revolutiei, razboiul mondial este mama revolutiei mon­diale. Engels considera ca rezultatele razboiului mondial vor fi „epuizarea generala si crearea conditiilor pentru victoria finala a clasei muncitoare”. Chiar la începutul primului razboi mondial, partidul lui Lenin s-a pronuntat pentru înfrîngerea propriei sale tari. Lasa dusmanii sa distruga si sa pustiasca tara, sa fie rasturnat guvernul, sa fie distruse relicvele sfinte ale patriei: proletarii, dupa cum se stie, n-au patrie, într-o tara devastata si înfrînta va fi mai lesne „de transformat razboiul imperialist în razboi civil”. Asadar, fie furtuna cît de tare!


La 7 noiembrie 1927, Stalin lanseaza lo­zinca: „Nu se poate termina cu capitalismul fara sa se termine cu social-democratismul” (fravda, Nr. 255, 6-7 nov., 1927). În anul urmator declara lupta cu social-de­mocratia ca principala sarcina a comunistilor: „în primul rînd, lupta neobosita cu social-democratismul pe toate liniile… incluzînd aici si demascarea pacifismului burghez”. În relatia cu cei care doresc revansa si razboi, în relatia cu fascistii, pozitia lui Stalin nu mai este la fel de simpla si de principiala: ei trebuie sustinuti. Lasa-i pe fascisti sa-i nimiceasca pe pacifisti si pe social-democrati, lasa-i sa înceapa un nou razboi. Cu totii stim ce urmeaza dupa un mare razboi… În 1927, Stalin preve­de venirea fascistilor la putere în Germania si considera o astfel de evolutie a evenimentelor ca fiind de dorit: „Faptul ca guvernele capitaliste se fascizeaza duce la înasprirea situatiei interne din tarile capitaliste si la mani­festarea revolutionara a muncitorilor”. Rolul lui Stalin în cucerirea puterii de catre fascisti în Germania este covîrsitor. Voi trata totul în alta carte.

Acum consem­nez opinia lui Lev Trotki, enuntata în 1936: „Fara Stalin n-ar fi existat Hitler, n-ar fi existat Gestapo!” Despre clarviziunea lui Trotki si despre cunostintele lui în aceasta problema sta marturie o alta observatie a sa din noiembrie 1938: „Stalin a dat mîna libera lui Hitler si adversarilor sai si a împins Europa în razboi”. Aceste lucruri au fost spuse pe vremea cînd Chamberlain se bucura ca nu va mai fi razboi, cînd Mussolini se considera un campion al pacii, iar Hitler nu daduse înca directiva de pregatire a cotropirii Poloniei, cu atît mai putin a Frantei. În momen­tul cînd Europa orbita rasufla usurata ca nu va fi razboi, Trotki stia deja ca acesta va începe în curînd si aflase cine este vinovatul. Trotki este primul în lume ce a înteles jocul lui Stalin, pe care nu l-au priceput liderii occidentali, pe care nu l-a priceput la început nici Hitler. Iar jocul lui Stalin este foarte simplu. Trotki însusi este victima acestui joc, de aceea îl si pricepe atît de bine. În alianta cu Zinoviev si Kamenev, Stalin l-a înde­partat pe Trotki de la putere. Apoi i-a îndepartat pe Zinoviev si Kamenev, în alianta cu Buharin. Apoi Stalin l-a îndepartat si pe Buharin. În fine, a îndepartat de la putere generatia cekistilor lui Dzerjinski cu mîinile lui lagoda. Apoi lagoda este eliminat cu sprijinul lui Ejov, dupa care Stalin îl elimina pe Ejov si generatia lui cu mîinile lui Beria s.a.m.d. Stalin îsi continua jocul si pe arena internationala, iar Trotki vede acest lucru. Pentru Stalin, fascismul german este doar un instrument. Fascismul german este Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei. Fascistii pot începe razboiul, iar acesta va conduce la revolutie. Spargatorul de gheata va face tandari Euro­pa! Pentru Stalin, Hitler este furtuna purificatoare a Euro­pei.

În 1927, Stalin declara ca al doilea razboi imperialist este inevitabil, dupa cum inevitabila este si intrarea Uniunii Sovietice în acest razboi, însa vicleanul Stalin nu vrea sa înceapa razboiul si sa fie participant din prima zi: „Noi vom intra, dar vom intra ultimii, ca sa punem pe talerul cîntarului greutatea care, sa atîrne cel mai greu”. Stalin avea nevoie în Europa de crize, razboaie, de­zordine, foamete. Pe toate le putea aduce Hitler. Cu cît Hitler va comite mai multe crime în Europa, cu atît mai bine pentru Stalin, cu atît mai multe motive pentru Stalin sa trimita Armata Rosie eliberatoare în Europa. Începînd din 1927, Stalin îi sustine din toate puterile sale (este drept, n-a aratat-o public niciodata) pe fascistii care aspirau la putere. Iar cînd acestia vor ajunge la putere, Stalin va depune toate eforturile ca sa-i împinga în razboi. Cînd acestia vor intra în razboi, Stalin va da ordin comunistilor din tarile democratice sa devina tem­porar pacifisti, sa demoralizeze armatele tarilor occiden­tale, cerînd încetarea „razboiului imperialist”, si sa submi­neze fortele armate al tarilor respective.


În 1933 colonelul german Heinz Guderian a vizitat uzina de locomotive din Harkov. Guderian informa ca, în afara de locomotive, uzina are si o productie secundara: tancurile. Numarul de tancuri produse: 22 pe zi. Ca sa putem aprecia productia SECUNDARĂ a unei SINGURE uzine sovietice ÎN TIMP DE PACE, trebuie sa amintim ca, în 1933, Germania nu producea tancuri deloc, în 1939, Hitler a început al doilea razboi mondial, avînd 3195 de tancuri, adica mai putin decît putea produce uzina de locomotive din Harkov în jumatate de an, lucrînd în regim de pace. Ca sa ne dam seama ce înseamna 22 de tancuri pe zi, trebuie sa spunem ca Statele Unite, dupa începerea celui de-al doilea razboi mondial, în 1940, avea circa 400 tancuri. Care era calitatea tancurilor pe care Guderian le-a vazut la uzina de locomotive din Harkov? Erau proiectate de un adevarat geniu al tancurilor, americanul J.U. Christie. Nimeni n-a apreciat realizarile lui Christie, în afara de constructorii sovietici. Tancul american a fost cumparat si trimis în Uniunea Sovietica pe baza de documente false, conform carora era considerat tractor pentru agricultura, în Uniunea Sovietica „tractorul” s-a produs într-un mare numar, purtînd marca BT (bîstrohodnîi tank-tanc rapid). Primele BT-uri aveau viteza de 100 km pe ora. Chiar si peste 60 de ani, orice tanchist va invidia o asemenea viteza.



Capitolul 3 DE CE A AVUT NEVOIE STALIN DE ARMAMENT. Stalin a vîndut ceea ce natiunea a acumulat vreme de sute de ani. Stalin a jefuit bisericile si manastirile, depo­zitele imperiale si muzeele. Au fost scoase la mezat icoane si bucoavne nationale nepretuite. Au fost trimise la export tablourile unor mari maestri ai Renasterii, colectiile de briliante, tezaurele muzeelor si bibliotecilor. Stalin a ex­portat lemn si carbune, nichel si mangan, petrol si bum­bac, icre, blanuri, grîne si multe-multe altele, însa era insuficient. Si atunci, în 1930, Stalin a început o colectivi­zare sîngeroasa. A mînat cu forta pe tarani în colhozuri, pentru ca apoi sa le ia pîinea pe degeaba. Toata pîinea. In jargonul comunist, acest furt s-a numit „a pompa mijloa­ce din agricultura în industria grea”. Rezultatul colec­tivizarii si al foametei care i-a urmat este urmatorul: 10-16 milioane de morti, de ucisi în lagare. Asupra tarii s-a abatut, în sensul propriu al cuvîntului, canibalismul, în acest timp Stalin vindea peste hotare 5 milioane tone de cereale în fiecare an. Pentru ce a trebuit colectivizarea? Pentru industriali­zare si innarmare. Dar pentru ce a trebuit industrializarea? Pentru a ridica nivelul de trai al poporului? Nicidecum, înainte de industrializare si de colectivizare, în timpul NEP-ului, viata era suportabila. Daca nivelul de trai al poporului ar fi interesat pe tovarasul Stalin, n-ar fi trebuit nici colec­tivizare, nici industrializare, ci ar fi trebuit pastrat NEP-ul. Industrializarea si colectivizarea n-au fost destinate nici­decum ridicarii nivelului de trai al poporului. Dimpo­triva, acest nivel a coborît într-un asemenea hal încît era mai rau ca pe vremea lui Genghis-Han. De curînd Robert Conquest a scris o teribila carte despre cincinalele sîn-geroase, carte ce cuprinde sinistre fotografii cu acei copii-schelet. Fapte mai odioase decît cele din Etiopia co­munista sau din Cambodgia comunista a lui Pol Pot. Asadar, industrializarea si colectivizarea n-au avut loc pentru a se ridica nivelul de trai, ci pentru a se produce armament în cantitati uriase.

Daca Stalin ar fi platit pentru tancurile de autostrada, pentru matasea parasutelor, pentru tehnologia militara occiden­tala doar patru milioane tone de cereale pe an, nu cinci, milioane de copii ar fi ramas în viata, în toate tarile armele slujesc apararii populatiei, în primul rînd a copiilor, viitorul natiunii, de mizerie si alte nenorociri. In Uniunea Sovietica lucrurile au stat invers; populatia, includem aici si copii, a fost supusa unei mizerii crunte ca sa se poata produce arme. Primul razboi mondial a fost în întregime un picnic vesel în comparatie cu industrializarea stalinista. În patru ani de zile, toate tarile participante la acest razboi au pierdut 10 milioane de oameni; Rusia, prin industrializare, 23 milioane. Aici, în timp de PACE, de dragul tancurilor de autostrada si a avioanelor agresor, Stalin a ucis cu mult mai multi oameni. PACEA COMUNISTĂ S-A DOVE­DIT A FI MULT MAI ÎNGROZITOARE DECÎT RĂZBOIUL IMPERIALIST.


Capitolul 9 DE CE A FOST DISTRUSĂ ZONA DE SIGURANŢĂ ÎN AJUNUL RĂZBOIULUI. Stalin si-a atins scopul. La doar zece luni de la semnarea pactului „de neagresiune”, prin sfortarile lui Stalin, bariera despartitoare a fost distrusa în totalitate, de la Oceanul înghetat si pîna la Marea Neagra. N-au mai ramas state neutre între Stalin si Hitler si astfel s-au creat conditii pentru agresiune. „Istoria spune ca atunci cînd un stat vrea sa se lupte cu un alt stat, statul respectiv începe sa caute granite prin intermediul carora poate sa ajunga la granitele statului pe care vrea sa-l atace”.  Hitler a început razboiul împotriva Poloniei, iar Stalin a declarat ca armatele sale nu sunt pregatite. Ar fi putut sa-i spuna lui Ribbentrop înaintea semnarii acordului, dar nu a facut-o. Hitler a început razboiul si a ramas singur. Iata si prima consecinta pentru Hitler: el si numai el este vinovat de declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Începînd razboiul împotriva Poloniei, Hitler a pornit si razboiul contra Frantei, altfel spus, un razboi pe doua fronturi. Orice scolar german stia care va fi rezultatul final pentru Germania în cazul unui razboi pe doua fronturi. În acest moment Marea Britanie a declarat razboi Ger­maniei. Cu Franta te puteai descurca, dar Marea Britanic se afla pe insule. Ca sa poti ajunge acolo îti trebuie o pregatire îndelungata si serioasa, îti trebuie o flota puter­nica, cel putin egala celei britanice, îti trebuie suprematia aeriana. Astfel ca razboiul a ajuns sa fie de lunga durata. Oricine stie ce înseamna razboaiele prelungite pentru tarile cu resurse limitate. În spatele Marii Britanii se aflau Statele Unite, iar în momentul cel mai dramatic (cum a fost în primul razboi mondial), acestea puteau sa arunce în balanta victoriei puterea lor cu adevarat inepuizabila, întreg Occidentul a devenit dusmanul lui Hitler. Iar Hitler putea conta pe prietenia lui Stalin atîta vreme cît avea forte, într-un razboi prelungit împotriva Occidentului, aceste forte puteau fi cheltuite si atunci…

Armatele lui Stalin au savîrsit pe teritoriul Poloniei aceleasi crime, poate si mai mari; însa Occidentul nu i-a declarat razboi, cine stie din ce motiv. Stalin a obtinut razboiul pe care-l dorea: occidentalii se ucideau între ei, îsi distrugeau reciproc orasele si uzinele, iar Stalin a ramas neutru, în asteptarea momen­tului favorabil. Ajungînd însa într-o situatie grea, Stalin a primit ime­diat ajutorul Occidentului. În final, Polonia, pentru a carei libertate a intrat Occi­dentul în razboi, n-a obtinut libertatea, ci a fost data în robie lui Stalin, împreuna cu toata Europa rasariteana, incluzînd si o parte din Germania. În aceste conditii, unii occidentali continua sa creada ca ei au fost învingatori în cel de-al doilea razboi mondial. În final, Hitler s-a sinucis, iar Stalin a devenit suvera­nul absolut al unui urias imperiu antioccidental, creat cu ajutorul Occidentului. Cu toate acestea, Stalin a reusit sa-si pastreze reputatia de prostanac naiv si încrezator, iar Hitler a intrat în istorie ca un ucigas sîngeros! în Occident au aparut multe carti continînd ideea: Stalin nu a fost pregatit de razboi, Hitler însa a fost.

Stalin: „Foarte mult depinde de faptul daca vom reusi sa amînam razboiul iminent cu lumea capitalista… pîna în momentul în care capitalistii se vor bate pîna la capat între ei…” Stalin avea nevoie de o situatie în care „capitalistii se vor încolti ca si cîinii” (Pravda, 14 mai 1939). Pactul Molotov-Ribbentrop a creat exact aceasta situatie. Pravda plîngea de bucurie: „Gem tîtînile lumii, pamîntul aluneca de sub picioare­le oamenilor si popoarelor. Ard zarile, iar tunetul arme­lor cutremura zarile si continentele. Se fac praf si pulbere state si mari puteri… Ce maret, ce minunat, cînd întreaga lume se va cutremura din temelii, cînd vor pieri puterile si vor cadea marimile!” (.Pravda, 4 aug., 1940). Ei nu se gîndeau la aparare. Nu se pregatisera pentru aceasta si nici n-aveau de gînd s-o faca. Ei stiau sigur ca Germania bîntuie înca în Occident si de aceea nu va începe razboiul în Rasarit. Ei stiau sigur ca razboiul pe doua fronturi înseamna sinucidere pentru Hitler. Asa a si fost. Însa Hitler, stiind ce se pregateste în spatele sau, a fost constrâns sa înceapa un razboi pe doua fronturi, care s-a încheiat, într-adevar, prin sinuciderea sa.


Capitolul 6 CÎND A INTRAT UNIUNEA SOVIETICĂ ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL? Scribii comunisti au nas­cocit o multime de legende despre 22 iunie. „Noi traiam în pace iar ei au navalit peste noi…” E usor de demascat minciuna „22 iunie”, TOŢI vecinii europeni ai URSS au devenit victimele agresiunii sovietice. În teritoriile cucerite, Armata Rosie si NKVD au comis crime înfricosatoare. Lagarele de concentrare sovietice au fost tixite cu prizonieri, soldati si ofiteri din tarile europe­ne. Ofiterii prizonieri (nu numai polonezi) erau casapiti cu miile. Polonia n-a fost împartita în cancelaria Reichului, ci la Kremlin. Hitler n-a participat, Stalin a fost însa prezent. Hitler însa este vinovat de începerea razboiului, iar Stalin nu. Stalin este o victima nevinovata, eliberatorul Europei rasaritene. Interesant: Germania a atacat Polonia, deci Germania este initiatoarea razboiului european, prin urmare si a celui mondial, Uniunea Sovietica a facut acelasi lucru, în aceeasi luna, dar nu se numara printre initiatorii razboiu­lui. Iar participarea Uniunii Sovietice la razboiul mondial se calculeaza doar de la 22 iunie 1941. De ce? Soldatul polonez ucis în lupta împotriva Armatei Rosii este socotit participant la cel de-al doilea razboi mondial si victima a acestuia, iar soldatul sovietic care l-a ucis este socotit „neutru”.

Daca în aceeasi lupta, pe teritoriul polonez, este ucis un soldat sovietic se considera ca el nu este ucis în timp de razboi, ci în timp de pace, în „perioada prebelica”. Germania a cucerit Danemarca, este un act de razboi, desi n-au fost lupte mari. Uniunea Sovietica a cucerit tot fara lupta trei state baltice foarte asemanatoare cu Danemarca dupa pozitia geografica, populatie, cultura, traditii, însa actiunile URSS-ului nu sunt socotite acte de razboi. Germania a cucerit Norvegia, iar acest fapt a însemnat o continuare a agresiunii, înainte însa, Uniunea Sovietica facuse sa se verse rîuri de sînge în Finlanda învecinata. Dar lista crimelor Germaniei începe de la l septembrie 1939, iar lista crimelor Armatei Rosii în cel de-al doilea razboi mondial începe, cine stie din ce motiv, la 22 iunie 1941. De ce? În „perioada prebelica”, Armata Rosie pierde în lupte crîncene sute de mii de soldati, în aceeasi perioada, pierderile armatei germane sunt cu mult mai mici. Daca judecam dupa pierderi, Germania are mai multe temeiuri sa se considere neutra în anii 1939-1940.

Actiunile Armatei Rosii în „perioada prebelica” poarta oficial titlul de „întarirea securitatii granitelor vestice”. Este o minciuna. Granitele erau ocrotite atîta vreme cît vecinii URSS erau state neutre, atîta vreme cît nu existau granite cu Germania si, drept urmare, Hitler nu putea nici într-un fel sa atace URSS. Despre un atac prin surprin­dere nici macar nu putea fi vorba. Stalin însa a distrus sistematic statele neutre ale Europei, stabilind hotare comune cu Germania. Securitatea granitelor sovietice nu putea spori în acest fel. Dar chiar daca am numi agresiu­nea împotriva celor sase state neutre „întarirea securitatii granitelor vestice”, de ce nu folosim acelasi termen si în cazul lui Hitler? Oare cotropind tarile vecine, nu si-a întarit si el securitatea propriilor granite?

Exact în aceasta zi de l septembrie 1939, cea de-a patra sesiune extraordinara a Sovietului Suprem al URSS a adoptat legea privind serviciul militar obligatoriu. Unii deputati au nevoie de 7-10, chiar si 12 zile ca sa ajunga în Moscova. Orice încercare de a stabili data exacta la care a început cel de-al doilea razboi mondial si momentul intrarii URSS în razboi ne conduce inevitabil la data de 19 august 1939. 

Inca din 1927, la sedinta deschisa a CC, Stalin a expus ideea necesitatii ca în caz de razboi sa se pastreze neutralitatea pîna în momentul în care „partile beligerante se vor epuiza reci­proc într-o lupta care este peste puterile lor”. Aceasta idee s-a repetat la sedintele închise. Stalin considera ca, în caz de razboi, Uniunea Sovietica va deveni în mod inevitabil participanta, dar ea va trebui sa intre ultima în razboi, cu forte proaspete, exact în finalul jocului, împo­triva tuturor, cînd ei vor fi epuizati.

<< Probabil aceleasi calcule le-a facut si masoneria americana. Ei au profitat la fel de mult ca Stalin, prin cuceririle economice de dupa WWII, prin preluarea coloniilor,…>>


Este important sa stim ce a spus Stalin la sedinta Biroului Politic din 19 august 1939- Dar chiar daca nu s-ar sti vorbele, îi vedem faptele; iar acestea arata cu mult mai limpede gîndul lui Stalin. Doar peste patru zile de la sedinta Biroului Politic, la Kremlin s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop, realizarea cea mai de seama a diplo­matiei sovietice din întreaga ei istorie si cea mai stralucita victorie a lui Stalin din întreaga si incredibila lui cariera. Dupa semnarea acordului, Stalin striga fericit: „L-am înse­lat pe Hitler!” într-adevar, Stalin l-a înselat pe Hitler asa cum nimeni n-a fost înselat în întreg secolul XX.

De abia în vara lui 1940 a înteles Hitler ca a fost înselat. A încercat sa-l forteze pe Stalin, dar era prea tîrziu. Hitler putea conta doar pe niste victorii tactice stralucite, dar situatia strategica a Germaniei era catastro­fala. Germania se afla din nou între doua pietre de moara: pe de o parte-Marea Britanic cu insulele sale inaccesibile, cu SUA cu puterea sa, pe de alta parte, Stalin. Hitler s-a întors cu fata spre Apus, dar a devenit constient de faptul ca Stalin pregateste ofensiva, ca Stalin, printr-o singura lovitura, poate reteza aorta petroliera din România si poate paraliza întreaga industrie germana, armata terestra, aviatia si flota. Hitler s-a întors cu fata spre Rasarit, dar a fost bombardat strategic si apoi invadat dinspre Apus.

Se spune ca Stalin a cîstigat numai datorita ajutorului si cooperarii Marii Britatiii si a SUA. Sfînt adevar! In aceasta si consta maretia lui Stalin: ca el, dusmanul fundamental al Occidentului, a reusit sa se foloseasca de Occident pentru apararea si consolidarea propriei dicta­turi. In aceasta si consta genialitatea lui Stalin: a reusit sa-si divizeze potrivnicii, aruncîndu-i unul asupra altuia. Presa libera occidentala a prevazut înca din 1939 un asemenea curs al evenimentelor, cînd Stalin îsi proclama neutralitatea, fiind, în realitate, principalul si cel mai sîngeros instigator si participant la razboiul mondial.


În 1923, M.N. Tuhacevski, care se acoperise deja de „glorie” prin nimicirea în masa a popu­latiei pasnice din Rusia Centrala, Caucazul de Nord, Ural, Siberia, Polonia, a fundamentat teoretic scopul razboiului: „sa asiguri aplicarea libera a violentei, în primul rînd prin nimicirea fortelor armate ale dusmanului” (Razboiul si revolutia, Culegerea nr. 22, pag.188). Înfrîngerea armatei dusmanului nu înseamna sfîrsitul razboiului si al violentei, ci numai stadiul preliminar, doar un prim pas în „aplicarea libera a violentei”. „Fiecare teritoriu ocupat de noi va deveni sovietic”. În cuvîntarea sa din 30 martie 1941, Adolf Hitler le-a explicat generalilor sai scopul razboiului din Rasarit: distrugerea fortelor armate, nimicirea dictaturii comunis­te, instaurarea socialismului adevarat si transformarea Rusiei într-o baza pentru continuarea razboiului. Practic nu existau deosebiri între Hitler si Tuhacevski. Amîndoi erau socialisti, ambii viseaza la cucerirea lumii, ambii planuiau sa foloseasca teritoriile subjugate pentru „dez­voltarea bazei de razboi”.

Inainte de pactul Molotov-Ribbentrop si chiar înainte de venirea lui Hitler la putere, în statele-majore sovietice erau elaborate, pe baza matematica, planuri de sovietizare a Europei. Sovietizarea Finlandei a fost si mai minutios pregatita, în momentul în care „clica militarista finlandeza a început provocarea armata”, Stalin avea deja în rezerva un „presedinte” comunist finlandez, un „prim ministru” si un întreg „guvern”, incluzîndu-l si pe cekistul sef al „Finlandei democratice libere”. Si în Estonia, Lituania, Letonia, în Basarabia si în Bucovina s-au gasit „reprezentanti ai po­porului”, care cereau alipirea la „marea familie frateasca”, s-au gasit uimitor de repede presedinti de comitete revolutionare, asesori populari, deputati s.a.m.d.

În afara de acestea, în componenta NKVD exista un mare numar de regimente si divizii operative, de escorta si de securitate. Toate acestea se ocupau intens cu nimicirea „elementelor dusmane” si „curatirea terito­riului”. Dupa intensitatea actiunilor NKVD, anul 1940 l-a depa­sit si pe 1944, si pe 1945, si multi ani ulteriori. Este suficient sa amintim ca anul 1940 este anul Katynului. Însa ofiterii polonezi n-au fost ucisi numai la Katyn, ci cel putin în alte doua locuri, iar numarul victimelor n-a fost mai mic decît la Katyn. Au fost însa suprimati si ofiterii lituanieni, si cei letoni, si cei estonieni. Nu numai ofiteri, ci si profesori, preoti, politisti, scriitori, juristi, ziaristi, tarani, industriasi si membri ai altor categorii sociale, la fel ca si poporul rus în timpul Terorii Rosii.

Masina de pedepsire a comunistilor are diferite orga­nisme si trupe. Sunt avute în vedere, fireste, trupele speciale CK-GPU-NKVD, nu cele ale Armatei Rosii care lupta împotriva dusmanului extern. Prin gradul de salbaticie si numarul de victime, razboiul intern dus împotriva propriului popor nu se deosebea prin nimic de unul de cucerire. Pentru coordonarea actiunilor tuturor trupelor de pedepsire, s-a creat o Directie Generala. Din cînd în cînd, masina de pedeapsa si-a schimbat denumirea, la fel cum lupul îsi schimba parul, însa organul care coordona actiunile trupe­lor de pedeapsa a ramas acelasi: Directia Generala. Aceasta organizatie si trupele subordonate ei au savîrsit crime îngrozitoare împotriva tuturor popoarelor din Uniu­nea Sovietica. Pe masura consolidarii dictaturii comuniste, aceste organisme au ocupat un loc tot mai important. Principa­lele instrumente de teroare devin: penita scîrtîind pe hîrtie în mîha denuntatorului, scula pentru pilirea dintilor în mîna anchetatorului si revolverul de tip „nagan” în mîna calaului. Trupele de pedeapsa nu se reduc numeric, iar rolul lor se diversifica: perchezitii, razii, arestari, escorta, paza institutiilor de pedeapsa si „reeducare”. Teroarea se dezlantuie, apoi se potoleste si se dezlan­tuie din nou. Iata anul ’37. Comunistii ne asigura ca este începutul terorii. Nu. Începutul este în 1917. Apogeul este în ’30. Pur si simplu, în ’37 teroarea, urmînd logica ei, a ajuns la vîrfuri, au intrat si comunistii sub taisul ghilotinei, de aceea îsi amintesc ei de acest an. Atunci cînd lakir si Tuhacevski au înecat în sînge gubernii întregi, nu s-a considerat ca este vorba despre teroare. Anul ’37 nu este începutul, ci, mai curînd, victoria finala a terorii, înca un an si din generale „epurarile” se vor preface în „pe alese”, în aceasta etapa, celor ce pedepseau nu le vor mai fi necesare nici macar mitralierele: colegii lor, cazînd sub cutitul propriei masini de tocat carne, nu s-au împotrivit cine stie ce.

Dupa terminarea „Marii epurari”, nu numai ca a avut loc o brusca sporire cantitativa a trupelor de pedeapsa, dar s-a petrecut si un salt calitativ: prin hotarîrea guver­nului sovietic, trupele de pedeapsa ocupa din nou un loc conducator, restrîngînd organele penale la un rol auxiliar, încheierea „Marii epurari” este începutul unei cresteri extraordinare a puterii trupelor de pedeapsa, în dotarea lor intra din nou trenul blindat, autoblindatele (BA-10) de ultimul tip, artileria obuziera si, în sfîrsit, tancuri si aviatie.


Studierea surselor sovietice ne conduce însa la o concluzie simpla: tovarasii Trotki, Tuhacevski, lakir, Egorov si multi altii nici nu puteau concepe razboiul fara serviciul de baraj si l-au folosit permanent în anii Razboiului civil. Sarcina unitatilor de baraj este de a asigura stabilitatea trupelor în lupta, în special în ofensiva. Desfasurata în spatele trupelor, unita­tea de baraj „încurajeaza” lanturile de tragatori în ofensiva cu rafale de mitraliera în ceafa si retine trupele în cazul retragerii lor cu de la sine putere, nimicind pe loc pe cei nesupusi. Este clar ca în timp de pace serviciul de baraj nu este necesar. Imediat dupa Razboiul civil, detasamen­tele de baraj au fost reciclate si transformate în detasa­mente de pedeapsa, de paza si de escorta. Dar iata ca în iulie 1939 detasamentele de baraj au renascut în secret.


<<Absolut toate datele arata ca trupele sovietice erau lipite de granitele cu Germania, ca s-au facut intens si continuu pregatiri de ofensiva, de invazie a Europei, in scopul sovietizarii ei. Tot ceea ce s-a facut pt a mari capacitatile ofensive a scazut capacitatile defensive. Toate aceste pregatiri ofensive l-au obligat pe Hitler, in situatia strategica catastrofala in care era, sa incerce singura sansa, atacul surpriza. Prin inlaturarea statelor neutre, prin pregatirile ofensive Stalin a determinat invazia hitlerista.>>

Hitler a folosit pt invazia in Rusia tocmai infrastructura pregatita de Stalin pt atacarea Europei. Chiar în preajma razboiului, în regiunile vestice ale URSS-ului, s-au desfasurat lucrari titanice de dezvoltare si modernizare a retelei rutiere. Fireste, nici acest lucru n-a fost suficient pentru armata germana. Ce s-ar fi întîmplat cu ea daca Jukov, Meretkov si Beria n-ar fi construit sosele chiar în ajunul razboiului? Daca nu s-ar fi facut rezerve enorme de sine, de subansamble pentru poduri, de materiale de constructii? Daca ar fi intrat în actiune un puternic sistem de autoaparare: toate podurile aruncate în aer, toate rezervele distruse, soselele distruse, inundate, înmlastinate, minate? Raspun­sul este unul singur: blitz-krieg-ul german nu si-ar fi dat duhul la portile Moscovei, ci mult mai devreme.

Armata germana, încalcîndu-si propriile regulamente a facut acelasi lucru: a scos minele, a nivelat terenul, si-a concentrat trupele chiar pe granita, fara sa mai aiba o zona de aparare! La începutul lui iunie, trupele germane au început sa scoata sîrma ghimpata chiar de pe granita. Dar si Armata Rosie a facut acelasi lucru, este drept, cu o oarecare întîrziere. Nu ne putem imagina tabloul: cekistii îndeparteaza sîrma ghimpata de pe granita! Ne putem imagina un comandant al unui pichet de graniceri sovietic cu functia de locotenent major NKVD, care, de capul lui, sa îndeparteze sîrma ghimpata? Daca ar da un astfel de ordin, n-ar fi socotit de subordonatii lui un criminal? Insa locotenentul major a dat ordinul, iar subordonatii sai l-au executat fara crîcnire. Suntem încredintati de istoricii comunisti ca primele înfrîngeri ale Armatei Rosii sunt rezultatul faptului ca aceasta nu s-a pregatit de razboi. Aiurea! Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, sîrma ghimpata de pe granita ar fi ramas intacta, în acest caz, unitatile militare ar fi avut un cît de mic timp sa-si pregateasca armamentul pentru lupta. Atunci nu s-ar mai fi petrecut cumplita catastrofa care a urmat.

Ramîne valabila o singura varianta: cekistii au taiat sîrma pentru ca armata „eliberatoare” sa patrunda pe teritoriul inamicului. La fel cum au taiat sîrma înaintea „eliberarii” Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Basara­biei, Bucovinei. Acum venise rîndul Germaniei…


Cum stim deja, Armata Rosie s-a împotmolit în fîsia de siguranta finlandeza. Iata o situatie absolut standard. O coloana sovietica de tancuri, infanterie motorizata, artilerie se deplaseaza pe un drum forestier. Nu se poate deplasa la dreapta sau la stînga-sunt mine. În fata este un pod. Genistii au verificat: nu este minat. Tancurile intra pri­mele pe pod si sar în aer, odata cu podul, încarcaturile explozive au fost puse în sulpii de sustinere ai podului înca din timpul constructiei; erau greu de descoperit, dar chiar daca ar fi fost descoperite, orice încercare de a fi scoase ducea la explozie. Asadar, coloana sovietica lunga de cîtiva kilometri, ca un sarpe urias, este oprita pe drum. Acum este rîndul lunetistilor finlandezi. Ei nu se grabesc: poc! poc! si iar se lasa tacerea în padure. Apoi din nou: poc! poc! Lunetistii trag de undeva de departe. Trag numai în comandantii sovietici: poc! poc! si în comisari. Este imposibil sa se scotoceasca prin padure; tineti minte: în stînga si în dreapta drumului sunt cîmpuri de mine. Orice încercare a genistilor sovietici de a se apropia de podul aruncat în aer sau de a demina pe marginea drumului se încheie cu un simplu foc de arma al lunetistului finlandez: poc! Divizia 44 infanterie sovie­tica, blocata pe trei drumuri paralele prin aruncarea în aer a trei poduri, a pierdut într-o singura zi de lupta întreg corpul de comanda. Si cu alte divizii s-a întîmplat la fel: coloana a ramas pe loc, nici înainte, nici înapoi. Noaptea coloana este atacata cu aruncatoare de mine, de undeva din adîncul padurii. Uneori noaptea asupra coloa­nei neajutorate se trage o rafala lunga. Apoi se asterne din nou linistea.


Capitolul 10 DE CE STALIN A DISTRUS LINIA STALIN. Între Linia Stalin si Linia Maginot existau multe dife­rente. Linia Stalin era imposibil de învaluit: flancurile ei coincideau cu tarmul Marii Negre si al Marii Baltice. Linia Stalin s-a construit în primul rînd pentru aparare împotriva tancurilor inamicului, avînd în plus si protectie antiaeriana. Ea avea o adîncime cu mult mai mare. La constructia Liniei Stalin s-a folosit, în afara de beton armat, mult otel de blindaj, si granit din Zaporojie si Cerkassk. Spre deose­bire de Linia Maginot, Linia Stalin nu s-a construit chiar pe granita, ci în adîncimea teritoriului sovietic. Linia de UR-uri face ca prima lovitura a artileriei adversarului sa nu se dea asupra obiectivelor de lupta, ci în gol. În cazul unui atac prin surprindere, garnizoanele vor avea cel putin cîteva zile la dispozitie ca sa-si ocupe cazematele si sa-si pregateasca armamentul si obiectivele. UR-urile obliga inamicul ca înainte de a începe asaltul, sa strabata între 20 si 150 km de teren cu cîmpuri de mine si fugase. Inamicul va trebui sa forteze zeci de rîuri care nu mai au poduri, înainte de asalt trupele inamicului vor suferi pierderi de sute sau de mii de oameni în ambus­cade. Zona de siguranta din fata Liniei Stalin nu numai ca ar micsora viteza de deplasare a inamicului, dar l-ar istovi.

Treisprezece UR-uri pe Linia Stalin însemnau eforturi titanice si cheltuieli gigantice, pe parcursul a doua cinci­nale, în 1938, s-a luat hotarârea ca toate cele treisprezece UR-uri sa fie întarite prin construirea de caponiere pentru artileria grea. În afara de aceasta, a început construirea a înca opt UR-uri pe Linia Stalin. Timp de un an, în noile UR-uri au fost instalate peste o mie de obiective de lupta. Si iata ca în acest moment s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul însemna ca a început cel de-al doilea razboi mondial. Acelasi pact mai însemna ca între URSS si Ger­mania nu mai exista o bariera despartitoare: acum aveau granita comuna, în aceasta situatie, atît de amenintatoare, Stalin ar fi putut sa faca multe ca sa-si asigure securitatea hotarelor vestice si sa garanteze neutralitatea URSS în cursul razboiului, dar Stalin a facut chiar invers. Procesul distrugerii Liniei Stalin se face cu repeziciune. Unele constructii militare au fost date colhozurilor, în scopul depozitarii fructelor. Majoritatea constructiilor au fost însa acoperite cu pamînt. În afara de încetarea productiei de armament pentru UR-uri dupa începutul celui de-al doilea razboi mondial, industria sovietica a încetat sa mai produca sisteme de arme defensive. Constructiile defensive de pe noua frontiera înaintau foarte încet, iar distrugerile de pe vechea frontiera se faceau cu o repeziciune uimitoare.

Multe miliarde de ruble (dupa calculele mele, minim 120) au fost jefuite de guvernul sovietic de la popor pentru a se construi de-a lungul frontierei vestice fortificatii de nepatruns pentru inamic-de la mare pîna la mare, de la sura Baltica pîna la azuria Mare Neagra. Si chiar în preajma razboiului-în primavara lui 1941-au început sa se auda detunaturi puternice pe toata lungimea celor 12000 de kilometri de fortificatii. Mari caponiere si semicaponiere din fier-beton, cuiburi de foc cu una, doua si trei ambrazuri, puncte de comanda si de observatie, zeci de mii de constructii defensive extrem de durabile au fost aruncate în aer din ordinul personal al lui Stalin. Linia Stalin si Linia Molotov au avut un acelasi „tatic”—general-locotenent al trupelor de geniu, profesor D.M. Karbîsev. La Linia Stalin s-a facut totul cum trebuie, la nivelul standardului mondial si peste. S-a prevazut totul: o mascare minutioasa a fiecarui DOT, o adîncime mare a fiecarui UR, baraje, zona de siguranta si multe-multe altele. Dar a fost semnat pactul Molotov-Ribbentrop si unul din cei mai mari genisti s-a prostit deodata si a început sa-si dea în petec. Dar Karbîsev era condus de Jukov. Iar acesta n-a gresit niciodata. Nici mai înainte, nici mai tîrziu. Si iata ca în prima jumatate a anului 1941 Jukov a devenit deodata idiot si a început sa dea ordine idioate. Caci, chiar în momentul venirii lui Jukov la Marele Stat-Major, „raioanele fortificate de pe vechile frontiere au fost dezafectate în continuare, iar constructia la noile frontiere mergea în ritm de melc”.

În anii 1932-1937, pe malurile Oderului au fost con­struite fortificatii foarte puternice, care protejau Germania în fata eventualelor lovituri de la Rasarit. Erau constructii militare de înalta clasa, bine asezate în teren si la fel de bine camuflate. Nu le vom descrie în amanunt. Cititorul va avea încredere în precizia, acuratetea si sîrguinta ger­mana. Raioanele fortificate din zona Oderului si Vartei pot constitui exemple de înalta realizare a gîndirii genistice din prima jumatate a secolului nostru. Însa la Moscova a fost semnat pactul Molotov-Ribbentrop si armata germana a înaintat spre Rasarit, în acest moment comandantii germani au început sa faca aceleasi „prostii” ca si colegii lor sovietici. Fortificatiile de pe vechea granita germana au fost aruncate în aer si n-au fost ocupate de trupe NICIODATĂ. Multe constructii mili­tare au fost folosite pentru alte nevoi. Lucrarile s-au desfasurat intens pîna în mai 1941, dupa care, ca sa ne exprimam în limbajul sovietic, „au trecut pe al doilea plan”. Atîta timp cît s-a învecinat cu prea putin puternica Polonie, armata germana a construit pe granita fortificatii deosebit de puternice. Imediat ce a zdrobit Polonia si a stabilit frontiera comuna cu Uniunea Sovietica, vechile fortificatii au fost parasite iar pe noua granita au fost ridicate constructii defensive usoare; si toate însa într-un ritm de melc. La fel ca Armata Rosie! Oare nu s-au tîmpit generalii germani? Nu, nu s-au tîmpit. Pur si simplu n-aveau intentia sa se apere pe noua granita. Exista fortificatii defensive, dar si ofensive.

Dupa pactul Molotov-Ribbentrop Stalin nu mai voia deloc sa se apere. Iata de ce linia a fost dezafectata, iar apoi distrusa cu totul: împiedica masa de trupe sovietice sa se concentreze în secret la granita germana, împiedica aprovizionarea Armatei Rosii cu mili­oane de tone de munitie, produse alimentare si combus­tibil, în timp de pace culoarele de trecere dintre UR-uri erau pe deplin suficiente pentru militari si pentru necesi­tatile economice, însa în timp de razboi convoaiele de transport trebuiau sa fie rasfirate în mii de ramificatii, ca sa devina invulnerabile în fata atacurilor dusmanului. Raioanele fortificate strîmtorau suvoiul transportului în coridoare relativ înguste. Acest fapt a hotarît soarta acum inutilei Linii Stalin.  Fireste, putem sa-i numim idioti pe renumitii generali rusi si germani, dar aici nu e vorba de idiotenie. Pur si simplu si unii si altii au fost agresori si unii si altii gîndeau în spirit ofensiv, iar atunci cînd fortificatiile n-au mai fost de folos pentru scopuri ofensive, le-au eliminat pentru a deschide calea trupelor în ofensiva sau, cînd s-a putut, le-au daruit fermierilor pentru cartofi.


Capitolul 12 DE CE AVEA NEVOIE STALIN DE ZECE CORPURI DE ARMATĂ PENTRU DESANT AERIAN. Trupele de desant aerian sunt destinate pentru ofen­siva. Aceasta este o axioma si nu trebuie demonstrata. Putine tari se gîndeau înainte de cel de al doilea razboi mondial la un razboi de agresiune, care sa includa si trupe de desant aerian. Au existat doua exceptii. Hitler se pregatea pentru un razboi de agresiune, iar în 1936 a înfiintat trupe de desant aerian. La începutul celui de-al doilea razboi mondial, numarul parasutistilor în aceste trupe germane atingea cifra de 4000. Cealalta exceptie a fost Stalin. El a înfiintat trupe de desant aerian în 1930. La începutul celui de-al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica avea PESTE UN MILI­ON de parasutisti-desantisti perfect pregatiti. Daca se iau în considerare toti militarii parasutisti din lume la începutul celui de-al doilea razboi mondial, aflam ca Uniunea Sovietica avea aproximativ DE DOUĂ SUTE DE ORI MAI MULŢI desantisti decît toate tarile lumii luate la un loc, incluzînd si Germania. Ca sa apreciem seriozitatea intentiilor lui Stalin, trebuie sa amintim ca psihoza parasutismului a luat amploare în Uniunea Sovietica odata cu înfricosatoarea foamete. In tara copiii pier de foame iar tovarasul Stalin vinde cerea­lele peste hotare, ca sa cumpere tehnologie pentru para­sutism, sa construiasca gigantice combinate de matase si fabrici de parasute, sa acopere tara cu o retea de aero­dromuri si aerocluburi, sa înalte în fiecare parc orasenesc scheletul unui turn de parasutism, sa pregateasca mii de instructori, sa construiasca încaperi de uscare si pastrare a parasutelor, sa pregateasca un milion de parasutisti bine nutriti, înarmati si echipati. Stalin a platit parasutistii si parasutele cu un mare numar de vieti de copii. Pentru ce i-a pregatit pe parasutisti? Desigur, nu ca sa-i ocroteasca pe copiii care au murit de foame.

Comunistii vor sa ne convinga ca Stalin nu s-a pregatit de razboi, dar în satul meu din Ucraina oamenii îsi amintesc de o tînara mama care si-a ucis si a mîncat propria fiica, îsi amintesc pentru ca si-a ucis propria ei fiica. Nu-si mai amintesc de cele care au ucis copii straini, în satul meu oamenii au devorat toate curelele si cizmele, au înfulecat ghinda din padurea satului. Cauza tuturor acestor fapte este ca tovarasul Stalin s-a pregatit de razboi. Ce-i drept, toata pregatirea s-a dovedit inutila într-un razboi defensiv. În 1938, prevazînd „campaniile eliberatoare”, Stalin a înfiintat suplimentar sase brigazi de desant aerian cu un numar de 18.000 de parasutisti. În 1939, Stalin distruge bazele si formatiunile de partizani destinate sa actioneze pe propriul teritoriu, iar în locul acestora înfiinteaza noi subunitati de desant: regimente si batalioane de întarire.

A pregati sute de mii de soldati pentru desant si parasute, înseamna ca treaba este facuta doar pe jumatate. Mai sunt necesare avioane si planoare militare de trans­port. Liderii sovietici au înteles perfect acest lucru. Iata de ce psihoza parasutismului din anii ’30 a fost însotita de cea a planoarelor. Planoristii sovietici si planoarele lor erau de nivel mondial. Este suficient sa amintim ca, la începutul celui de-al doilea razboi mondial, 13 din cele 18 recorduri mondiale în domeniul planorismului aparti­neau Uniunii Sovietice.

Generalii sovietici visau sa lanseze în Europa occi­dentala nu numai sute de mii de infanteristi desantisti, dar si sute, poate chiar mii de tancuri. Oleg Antonov, cel care mai apoi avea sa devina creatorul celor mai mari avioane de transport militar din lume, a propus sa se ataseze aripi si ampenaj la un tanc obisnuit, folosind corpul tancului drept carcasa a întregii constructii. Acest sistem a primit denumirea de KT-aripile tancului, krîlia tanka. Dispozitivul de ghidaj aerian a fost instalat în teava tunului. Echipajul tancului facea manevrele de zbor, aflîndu-se în interiorul tancului, rotind turela si înaltînd teava tunului. KT era de o simplitate uimitoare. Fireste, riscul zborului în tanc era, pentru a nu spune mai mult, peste normele obisnuite, dar viata omului în Uniunea Sovietica nu facea nici cît o ceapa degerata. KT a zburat în 1942. Într-o carte a renumitului expert occidental Steven Zalog, exista o fotografie unica: un tanc cu aripi si coada, care zboara pe cer.


Puternicul obstacol fluvial pe care-l constituia Niprul, podurile pregatite pentru a fi aruncate în aer si flotila fluviala, actionînd în concordanta cu trupele de infanterie, de artilerie si de aviatie, puteau sa închida calea spre zonele industriale ale sudului Ucrainei si spre bazele navale de la Marea Neagra ale URSS. Cind Hitler intoarce spatele lui Stalin si ataca Vestul, Stalin muta flota Niprului la gurile Dunarii. În cazul unui razboi defensiv, întreaga Flotila de pe Dunare ar fi cazut în capcana din prima clipa. Nu avea unde sa se retraga din Delta Dunarii, în spate era Marea Neagra. Flotila de pe Dunare avea doar o singura varianta de actiune: în cursul unui atac general al trupelor Armatei Rosii sa ia parte la lupte în sus, pe cursul fluviului. Daca în delta fluviului sunt adunate saptezeci de nave fluviale, acestea n-au unde sa mearga decît în amonte. Alta directie nu exista. Dar a merge în sus pe fluviu înseamna a actiona în teritoriul României, al Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei si Germaniei. <<Deci din nou Stalin sacrifica capacitatile esentiale de aparare, mizeaza cu toate resursele pe un atac al Europei de Vest. >> Într-un razboi defensiv Flotila Dunarii nu este necesara nimanui si este sortita nimicirii pe pozitii deschise în fata inamicului, însa, într-un razboi ofensiv, Flotila Dunarii ar fi constituit un pericol de moarte pentru Germania. Ar fi fost de ajuns sa înainteze 130 km în susul fluviului si podul strategic de la Cernavoda sa se afle în raza tunurilor ei. Aceasta ar fi însemnat ca ar fi fost întrerupt transportul petrolului din Ploiesti în portul Constanta, înca doua sute de kilometri în amonte si întreaga masina de razboi germana s-ar fi poticnit, pentru ca tancurile nemtesti, avioanele, vasele de razboi n-ar mai fi avut combustibil.

<<La fel o parte din flota de pe Nipru s-a mutat pe Pripiat. In mlastinile Bielorusiei s-a sapat iarna (1939-1940), cu sacrificii umane uriase in conditii ingrozitoare, mai mult manual, un canal de 127 km, de la Pinsk spre Kobrincare sa faca legatura spre Vistula. S-a sacrificat apararea in scopul de a invada Germania, ulterior pe acolo a si patruns flota ruseasca care a ajuns pina la Berlin. Una peste alta Hitler a fost OBLIGAT sa atace, prin toate pregatirile de ofensiva Stalin a declansat confruntarea.>>


În Armata Rosie nu exista infanterie marina. Dar iata ca Hitler s-a repezit înspre vest, lasîndu-i lui Stalin spatele descoperit. Acest pas necugetat al lui Hitler a adus dupa sine cele mai radicale schimbari de structura în interiorul Armatei Rosii. S-a lichidat defensiva si s-a consolidat pumnul de fier al ofensivei. 1940 este anul nasterii infanteriei marine sovietice. Aceasta a luat fiinta în aceeasi luna în care Hitler a zdrobit Franta. Pe atunci, în componenta fortelor armate sovietice intrau doua flote oceanice, doua maritime si doua flotile fluviale: de pe Amur si de pe Nipru. Flotele oceanice n-au primit infanterie marina. Deocam­data pe Stalin nu-l interesau Oceanul Pacific si înghetat. Flotila Amur apara frontiera sovietica extrem-orientala; n-a primit nici ea infanterie maritima. Cum stim deja, Flotila Nipru a fost împartita în doua flotile ofensive; cea de la Pinsk, situata în padurile Bielorusiei a primit o companie de infanterie marina. Interesant: în flota ocea­nica nu exista infanterie marina, iar în mlastinile bieloruse, da.

La 18-19 iunie, Flota Marii Negre a desfasurat grandioase lectii practice cu tematica ofensiva. Cu aceasta ocazie, una din diviziile corpului 9 infanterie speciala a fost îmbarcata pe nave de razboi si apoi a avut loc debarcarea pe litoralul „inamicului”. Pîna atunci, în Armata Rosie nu se practicase niciodata debarcarea unei întregi divizii de pe vasele de razboi. Printr-o coincidenta stranie, în aceleasi zile corpul 3 desant aerian desfasura manevre grandioase în Crimeea. Acestea cuprindeau: îmbarcarea trupelor, a statului-major al corpului de armata, precum si a statelor-majore ale brigazilor. Istoricii sovietici n-au facut niciodata legatura între aceste evenimente: antrenamentele corpului 14 infanterie pentru debarcarea de pe vasele Flotilei Dunarii, ale corpu­lui 3 desant-aerian de pe avioane si planoare, ale corpului 9 infanterie speciala de pe vasele de razboi ale Flotei Marii Negre, însa aceste evenimente sunt legate între ele prin loc, timp si scop. Este vorba de pregatirea unei agresiuni de proportii gigantice, care se afla în ultimul stadiu de pregatire.

Capitolul 17 DIVIZIILE DE MUNTE ÎN STEPELE UCRAINEI <<Pt ofensiva in Carpatii Orientali, pt atacarea Romaniei>> ……


Hitler si Stalin au înteles perfect expresia „petrolul este sîngele razboiului
“. Stalin: Nu se poate purta un razboi fara petrol, iar în viitorul razboi cel ce va avea superioritate în problema petrolului, acela va avea sanse de victorie”. Avînd în vedere acest punct de vedere, sa încercam sa gasim cine este vinovat de izbucnirea razbo­iului sovieto-german. În iunie 1940, cînd Uniunea Sovie­tica nu era amenintata de nimeni, zeci de nave de razboi sovietice au aparut în Delta Dunarii. Aceasta actiune n-avea nici un rost defensiv, dar constituia o amenintare pentru oleoductele românesti neprotejate si, prin urmare, o amenintare fatala pentru întreaga Germanie, în iulie 1940, Hitler are consultari intense cu generalii sai si ajunge la concluzia, deloc încurajatoare, ca nu e atît de simplu sa apere România: caile de aprovizionare sunt lungi si traverseaza muntii. Daca se trimit multe trupe în apararea României, vestul Poloniei si estul Germaniei cu Berlinul ramîn descoperite în fata sovieticilor. Iar daca sunt concentrate multe trupe în România si aceasta este aparata cu orice pret, tot n-ar folosi la nimic: teritoriul poate fi mentinut, dar conductele tot vor lua foc în urma bombardamentelor.

În iunie 1940, cînd armata germana lupta în Franta, din ordinul lui Stalin si fara nici un fel de consultare cu aliatii germani, Jukov a rupt o bucata din România -Basarabia-si a adus navele fluviale în Delta Dunarii. Daca Hitler va face înca un pas spre apus, în Marea Britanic, cine garanteaza ca Jukov, din ordinul aceluiasi Stalin, nu va mai face înca un pas în România, un pas de o suta de kilometri, fatal pentru Germania? Hitler a cerut sefului diplomatiei sovietice sa îndepar­teze amenintarea asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin si Molotov n-au facut acest lucru. Cine este vinovat de începerea razboiului? Cine pe cine a amenintat? Cine pe cine a provocat la actiuni în replica?

De ce a luat Stalin Basarabia în iunie 1940 ne spune telegrama sa din 7 iulie 1941 adresata comandantului Frontului de Sud, generalul de armata LV. Tiulenev. Stalin cere ca Basarabia sa fie mentinuta cu orice pret, „avînd în vedere ca teritoriul Basarabiei ne este necesar ca baza de plecare la atac pentru organizarea ofensivei”. Stalin nici nu se gîndea la aparare. Principala lui grija este sa organi­zeze ofensiva pornind din Basarabia. Caci ofensiva din Basarabia înseamna ofensiva asupra cîmpurilor petroliere românesti.

În cariera lui Stalin au fost putine erori. Una dintre cele putine, dar cea mai importanta, a fost luarea Basara­biei în 1940. Trebuia ori sa cucereasca Basarabia si sa mearga mai departe pîna la Ploiesti, acest fapt însemnînd prabusirea Germaniei, ori sa astepte pîna ce Hitler va debarca în Marea Britanic si, dupa aceea, sa cucereasca Basarabia si întreaga Românie, acest fapt însemnînd sfîr-situl „Reichului de o mie de ani”. Stalin a facut un pas înspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensiva, si s-a oprit asteptînd. Prin aceasta si-a aratat interesul pentru petrolul românesc si l-a speriat pe Hitler, care pîna atunci luptase în Vest, în Nord, si în Sud, fara sa acorde atentie „neutrului” Stalin.

Luarea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica si con­centrarea în aceasta zona a unor însemnate forte de agresiune inclusiv corpul de armata de desant aerian si Flotila Dunarii, l-au obligat pe Hitler sa examineze situatia strategica din cu totul alt punct de vedere si sa-si ia masurile de prevedere corespunzatoare. Era însa cam tîrziu! Nici macar atacul prin surprindere al Wehrmachtului asupra Uniunii Sovietice nu l-a mai putut salva pe Hitler si imperiul sau… Hitler a înteles de unde vine principala primejdie, dar prea tîrziu. Trebuia sa fi gîndit la acest lucru înainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Globalism NeoLiberal and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Manipularea globala-VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata

  1. SilverR says:

    Bun rezumat. Avand in vedere faptul ca istoria pe care noi am invatat’o a fost o propaganda comunista, tind sa-ti dau dreptate dar nici Hitler si nici Stalin nu urmau sa profite mai mult de pe urma razboiului in comparatie cu masoneria americana ! Cu stima .

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s