Aurel Teodorescu – Partidul Național Țărănesc

Aurel Teodorescu – E PLURIBUS UNUM

De la aparitia partidelor politice in Romania populatia nu-si mai apartine siesi. Ea devine obiectul muncii acestora; de regula ca instrument de atingere si implinire a intereselor lor, in primul rand. Astazi insa, gradul de dependenta a cetatenilor de politica a devenit atat de mare incat se poate spune ca in nomenclatorul meseriilor, a fi politician devine o indeletnicire tot mai cautata dar in acelasi timp si un fenomen si o maladie sociala daca avem in vedere profilul moral si civic al multimii atat de pestrite ce alcatuieste asa-numita „noua clasa” politica, – o sintagma celebra formulata de Milovan Gilas, prietenul si tovarasul de lupta al lui Iosip Broz Tito; revolutionari fara revolutie, bisnitari, hoti, femei fudule si nimic mai mult, ziaristi, avocati, medici, lucratori si lucratoare proveniti din organele de represiune ale vechiului ori mai noului stat comunist roman si etnici fel de fel, toata aceasta multime pestrita fiind dovedita vinovata de decaderea institutiilor statului la o treapta atat de joasa incat o noua definitie a politicii poate fi inregistrata in dictionarele de politilogie: actiune impotriva interesului national. Consolidarea si extinderea acestei plagi sociale este incurajata si isi justifica pretentiile de a conduce Romania si prin acoperirea oferita de centrele de hegemonie mondiala prin celebra formulare „politically correct„. Din aceasta „clasa” se ivesc, ca Venus (politica) din spuma marii, partidele politice, parlamentul, guvernul.

In aceste imprejurari, ce nu mai au nevoie de confirmare, un caz cu totul special il ofera Partidul National Taranesc Crestin Democrat. Acest partid constituit in ianuarie 1990, se autodefineste drept continuator al Partidului National Taranesc, partidul martir atat de temut de comunistii mai vechi sau mai noi pentru simplul motiv ca era singurul partid politic national din istoria Romaniei. Ca si liberalii se considerau partid national nu trebuie sa-i credem pe cuvant ci sa avem in vedere Constitutia Romaniei din 1923 care-i da de gol cat de nationali si cat de ancorati erau in internationalismul antinational prin definitie. Asadar PNTCD, prin glasul conducerii aparuta in 1990, declara ca nu va lasa partidul (PNT) sa moara, avand datoria sfanta si patriotica de a-l readuce in viata politica a Romaniei. Mi-aduc aminte ce aflux de adeziuni la PNTCD luase nastere in luna ianuarie 1990, ce simpatie populara exista pentru taranisti, -minune care a durat pana la sfarsitul lui ianuarie cand conducerea PNTCD apare brat la brat cu conducerea FSN si din balcon saluta multimea care initial protesta si dorea alungarea lui Iliescu si Roman care voiau sa apere „valorile intinate” ale comunismului. Ce a urmat se stie; multimea, potrivit psihologiei multimimilor, s-a dat cu comunistii din moment ce taranistii facusera pasul cu stangul. Atat le-a trebuit emanatilor Marii Revolutii din Decembrie. Au demarat imediat o campanie bine organizata de denigrare a taranistilor care ziceau ei „voiau aducerea chiaburilor si legionarilor” la putere. Conducerea PNTCD nu a contracarat aceasta campanie tipic bolsevica si nici nu avea interes deoarece cooptase in partid activisti ai PCR si ai organelor sale de represiune. In loc de unitate in PNTCD, unitate de gandire si actiune, apare deturnarea principiilor PNT si pierderea identitatii PNT, adica tocmai ceea ce trebuia pentru ca partidul „sa moara” si nu cum, in mod ipocrit, se daclara: „Sa nu lasam partidul sa moara!” In anii ce au urmat „s-a facut totul”, ca sa folosesc o expresie des auzita in cuvantarile lui Nicolae Ceausescu, ca PNTCD sa intre in fel de fel de combinatii si sa promoveze in conducerea sa fel de fel de indivizi ce i-au clocit o implozie cu efectele ce le vedem in prezent. Startul dat de PNTCD in 1990 constituie tradarea PNT si o blasfemnie la adresa tarnistilor omorati in puscariile politice precum si a urmasilor si a celor persecutati ani in sir dupa anul 1964.

Din punct de vedere democratic, o salvare a taranismului prin PNTCD actual este foarte greu de obtinut deoarece partidul a fost adjudecat de catre elementele antitaraniste inscrise in el si care formeaza o majoritate zdrobitoare, asa cum s-a vazut la congresele partidului. In orice moment, prin vot, curat democratic, aceasta majoritate hotaraste perfect democratic soarta partidului. Si se vede cum o hotaraste. Taranistii care au dovedit ca sunt adevarati, asa putini cum sunt ei acum, au misiunea, pot spune chiar istorica, de a salva taranismul si Romania autentica. Ei au de facut doar ceva foarte simplu si usor: sa se lepede de antitaranisti, mai ales ca antitaranistii s-au lepadat de ei revenind la matca FSN. Nimeni nu-i opreste sa-si faca congresul lor, sa-si aleaga conducerea lor si sa activeze la scara teritoriului national. Si astfel prinde viata adagiul latin: E PLURIBUS UNUM.

Aurel Teodorescu, Pitesti, judetul Arges, 23 noiembrie 2012

Andries Vasile > Conform art.66 din Statut (inregistrat la Tribunalul Bucuresti in Registrul partidelor politice), urmatoarele denumiri istorice sunt rezervate: PNTCD , PNT, PNR, PT, ANCD si URR. Sigur ca exista site-uri PNTCD, URR, PNT si chiar acest grup dar la inregistrarea in Registrul amintit se ivesc mari probleme daca contesta cineva o denumire. Eu nu sunt jurist, desi imi place domeniul, dar s-a gandit cineva dintre taranisti ca Programul politic depus de catre PNTCD sub conducerea domnului Sarbu spre inregistrare in 2008 cuprindea optiunea pentru monarhia constitutionala ce vine in contradictie cu Constitutia in vigoare , capitolul referitor la limitele revizuirii. Ca sa ma lamuresc i-am provocat pe liberali sa-mi spuna de ce nu au in program optiunea monarhica daca tot o prezinta public. Nu mi-au raspuns dar dupa cat ii stiu eu de rigurosi (am lucrat o saptamana la sediul organizatiei Capitalei de la ei cu juristii lor la documentele Propact), nu se expun contestatiilor fondate. In alta parte spuneam ca un coleg a lansat si chiar am studiat si eu varianta reorganizarii prin sciziune (art.67.c din Statut), varianta in care am fi avut dreptul si la una dintre denumirile rezervate si la sedii (eu ma gndeam la sediul istoric) deoarece a construi un partid nou este si greu si fara sansa (in conditiile actuale). Avem exemple chiar in interiorul sistemului pe langa cele din exteriorul lui.

Aurel Teodorescu> Solicit publicarea deciziei TMB referitoare la art.66 din proiectul de Statut al PNTCD din 2005 si modificarile ulterioare, inclusiv din cursul anului 2009.

Aurel Teodorescu> Insemnele initiale ale PNT au fost CERCUL si ROATA. Pozele trebuie cautate prin biblioteci si ahive.


Aurel Teodorescu – CONGRESUL TARANISTILOR

Sunt sigur ca titlul duce, spontan, la urmatoarea intrebare; care taranisti?! Intrebare, care pentru electorat si nu numai, duce la alte intrebari: Mai exista, in fapt, partidul taranistilor? Ce inseamna a fi taranist in anul 2013? Are o doctrina acest partid? Daca are, care este deosebirea dintre partidul taranistilor si celelalte partide existente acum in Romania? Daca deosebirea nu exista, atunci de ce exista PNTCD? Raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa le dea un congres al taranistilor, congres ce trebuie sa aiba loc pana in luna iunie a anului 2013, conform prevederilor imperative ale Legii nr. 14/2003.

Dar cum congrese ale taranistilor au avut loc si pana acum, fara ca ele sa limpezeasca situatia acestui partid ci, dinpotriva, au tulburat-o si mai mult, nu este lipsit de importanta o scurta privire asupra existentei acestuia care, pentru cei interesati de acest partid, sa fie o radiografie neretusata a ceea ce acesta a fost si este PNTCD in scurta sa istorie de 22 de ani. Constituit in ianuarie 1990, sub denumirea de Partidul National Taranesc crestin si democrat, apoi Partidul National Taranesc Crestin Democrat, se autoproclama conti-nuator al Partidului National Taranesc, acel partid care in perioada interbelica a fost, nu numai ca baza sociala si importanta istorica cel mai mare partid ci, in primul rand, ca partid national, de sorginte romaneasca.

La 43 de ani dupa dizolvarea PNT de catre comunisti si exterminarea in inchisorile politice a lui Ion Mihalache si Iuliu Maniu, in contextul politic creat de mazilirea lui Nicolae Ceausescu, apare PNTCD avand drept fatada un grup de vechi membri ai PNT, – functiile de presedinte si prim-vicepresedinte fiind ocupate de Corneliu Coposu si Ion Diaconescu. Acestia erau inconjurati de un numar mare, majoritar, de persoane nu numai straine de taranism ci chiar membri si activisti ai PCR, plus fel de fel de indivizi fara valoare politica sau morala, atat in conducerea centrala a partidului cat si in organizatiile judetene si locale dar care, profitand fara nicio retinere de fetisizarea principiului democratic de catre vechii taranisti, profitau de arma votului si impuneau o politica a defetismului si a colaborarii cu PCR, naparlit in noua sa piele numita FSN ce avea sa-si tot schimbe numele dar nu si esenta in anii urmatori. Lipsiti de capacitatea politica de a sesiza si a fructifica extraordinara ocazie de a da peste cap planul bine elaborat al comunistilor romani, acela de trecere si adaptare la noua etapa de evolutie a comunismului european, sefii PNTCD au ratat sansa de a cuceri puterea politica intr-o Romanie cuprinsa de un val revolutionar pe care FSN voia sa-l foloseasca doar pentru a se legitima ca alternativa fata de Nicolae Ceausescu si nimic mai mult. Aceasta sansa putea fi fructificata in intervalul 25 decembrie 1989 – 28 ianuarie 1990 dar, din punct de vedere taranist, nu exista nicio pregatire constienta, practica si metodica. A lipsit un plan tactic detaliat de actiune de preluarea puterii. Batranii taranisti nu au fost capabili sa determine acel moment in care sansa de a cuceri puterea politica era cea mai favorabila. Din aceasta cauza, perioada de inactiune a taranistilor a permis PCR sa se reorganizeze sub masca FSN, oamenii lui Ceausescu reusind sa aflueasca valul revolutionar spre albia lor. Istoria, ca rezultat al politicii, este implacabila iar politica nu este o joaca, cine o incearca si nu stie s-o duca la bun sfarsit, pierde. Numai oamenii politici adevarati pot sesiza si folosi momentele propice pentru o actiune care sa si reuseasca.

Dupa performanta electorala remarcabila din mai 1990, cu un procent ce amintea de cea a taranistilor in 1947, comunistii au ramas neinfranti pana in ziua de azi. Totodata, partidele coordonate de ei, partide-sectii ale FSN(PCR), indiferent sub ce denumire, au reusit nu numai sa-si mentina, sa-si consolideze puterea politca si economica ci sa si faca din PNTCD o sluga care sa joace rolul necesar intr-o democratie, ca adversar politic, ca opozitie dar nu oricum ci „constructiv”, cum zicea Ion Iliescu, liderul lor. Chiar si cand cele doua haite feseniste se incaierau pe prada numita Roamnia, PNTCD nu era capabil sa profite de ocazie si sa se afirme in fata populatiei nemultumite de lacomia si nerusinarea fesenista. Si nu e de mirare daca ne amintim numele presedintilor PNTCD. Totdeauna cand aceste momente favorabile au existat, PNTCD a fost ca prin farmec ocupat cu scandaluri interne devenite spectacol public ridicol; anii electorali 2004, 2008, 2012 au fost tot atatea ocazii de discreditare, de pierdere a identitatii politice si prestigiului. Inexistenta unui plan de lupta, dat de o directie clar asumata si nu de milogeala pe langa partidele feseniste, un plan bine gandit, in functie de imprejurarai, care sa fie transmis judetelor ca acestea sa-l urmareasca si sa-l rezolve in plan local a fost asigurata, pe langa stupiditatea vechilor taranisti, si de existenta in PNTCD a comunistilor si slugilor de ocazie ale acestora deghizati in taranisti.

Acum, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentu Romaniei, rezultatele anilor de orbire politica a batranilor taranisti si de tradare a PNT au atins o performanta cu adevarat istorica: PNTCD, daca il consideram urmas al PNT, a abandonat si doctrina si program si traditie legate de PNT, iar numele celor cativa asa-zisi taranisti le gasim pe listele partidelor feseniste. Daca, prin mila FSN-ului acestia ar ajunge in Parlamentul Roamniei, ei vor face politica stapanilor care le-au oferit loc pe listele lor, ei nu vor aduce absolut niciun folos PNTCD, asa cum si pana acum „taranistii” Boiangiu si Irimescu au reprezentat partidul in parlament. Cand in perioada 1996-2000, cei peste o suta de parlamentari PNTCD au reusit sa scoata, in anul 2000, partidul in afara paralmentului, acum in anul 2000 unul, cand doi trei insi, carora le-a fost rusine sa candideze pe liste ale PNTCD, adica s-au dezis de partid, ce-ar face daca ar intra in parlament?

Iata unde a ajuns partidul care se autointituleaza taranist dar refuza sa poarte steagul taranist in campanie electorala ci se baga sluga la una sau alta din haitele feseniste. Si atunci, cine va organiza congresul PNTCD? Pentru ca, raportat la Legea partidelor politice, PNTCD nu are in prezent conducere aleasa in urma unui congres. Congresele de pana la aceasta data, au devenit caduce iar un congres viitor nu poate fi organizat decat in concordanta cu Legea 14/2003 si cu Statutul PNTCD. Aceasta trebuie sa fie in acest moment preocuparea taranistilor si nu alegerile de la 9 decembrie care pentru paridul nostru nu au nicio importanta. Iar pentru Romania au una negativa.

Aurel Teodorescu 05 decembrie 2012

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
Acest articol a fost publicat în Brainstorming, România Profundă și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Aurel Teodorescu – Partidul Național Țărănesc

  1. Vasile ANDRIES spune:

    Desi pare o problema tehnica, organizatorica, eu consider ca inceputul trebuie sa fie doctrinar. Cum spunea domnul Barna, poate incepem cu cercuri, cluburi de dezbatere doctrinara lamuritoare.Nu poti constitui un grup de initiativa de minim trei oamani daca ei privesc in trei zari. Iar grupul de initiativa este primul element de structura organizatorica.Pana la organizatie de minim zece membri.Doar asa putem avea un rezultat neviciat, o temelie solida.Cine coordoneaza asta?Eu cred ca tot seniorii.Nu sunt in masura sa spun daca au tradat sau nu.Si nici nu as face-o. Sa-i judece istoria si bunul Dumnezeu.Mai degraba cred ca au fost tradati de „lupii tineri”.Azi domnul Ciorbea, USL, candideza unde ieri candida domnul Dudu Ionescu , PDL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s