Asociatia Romania Vie – Fenomenul Piata Universitatii

Ca sa o luam cu inceputul, Asociatia Romania Vie, care a functionat timp de opt luni sub denumirea de Grupul Informal de Gandire si de Actiune Romania Vie – cuvantul „informal” fiind abandonat in ultima perioada, cand cererea de dobandire a personalitatii juridice fusese deja depusa la registratura Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti-, isi are originile in Fenomenul Piata Universitatii 2012. Foarte putini dintre viitorii fondatori ai Romaniei Vii- numita mai departe RV- se cunosteau anterior datei de 13 ianuarie 2012, cand au inceput evenimentele de la Bucuresti si, in orice caz, ceea ce ne-a adunat si ne-a catalizat pe toti sa avem aceasta initiativa au fost miscarile de protest. In ceea ce priveste grupul care avea sa fondeze Romania Vie, acesta era divers din punct de vedere profesional, dar cu o dominanta a celor cu studii superioare si a celor cu varste cuprinse intre 25 si 42 de ani. Unii dintre ei anterior miscarilor din anul 2012 luasera parte la campania Salvati Rosia Montana, iar cativa fusesera chiar participanti la evenimentele cruciale in perioada 1989-1990, inclusiv la Fenomenul Piata Universitatii de atunci, desi foarte tineri in acea epoca.
Fenomenul Piata Universitatii 2012 a avut o istorie complexa, care inca nu a fost reflectata in mod judicios in media, lucru perfect explicabil prin politizarea semnificativa mai ales a audio-vizualului, lucru de care ne-am tot lovit pe parcursul acestui an de activism. Dupa entuziasmul perioadei initiale, dintre 13 si 28 ianuarie (mitingul pentru Rosia Montana), Piata Universitatii a suferit o anumita decantare. O parte a celor care participasera la protestele din primele zile, descurajati de frigul instalat in luna februarie si de ninsorile masive, au inceput sa nu mai vina la proteste. Televiziunile au scazut reflectarea evenimentelor pana in punctul in care in provincie nici nu se mai stia ca la Bucuresti protestele continua, lucru in parte explicabil prin nevoia mass-mediei de a cauta mereu subiecte noi, dar si prin rezerva patronatelor de presa, dependente politic, fata de tot mai persistentele mesaje „PDL si USL, aceeasi mizerie” si „USL si PDL fura prin rotatie”.
In acelasi timp, s-au produs primele disocieri intre protestatarii cu vederi diferite. Astfel pe platoul din fata TNB s-au grupat protestatarii cu simpatii USL-iste, dintre care unii membrii de partid comanditati in mod direct de structurile USL (in frunte cu Cezar Avramuta, celebrul stegar de pe statuia personajelor lui Caragiale, care zilele acestea facea turnee electorale pentru USL), revolutionarii din 1989, cei din sindicatul cadrelor militare disponibilizate (Dogaru) si, in general, cei mai in varsta, aparitii episodice in ianuarie- februarie facandu-si si membri ai PP-DD si ai PP-LC. Controverse a suscitat prezenta in Piata a Noii Drepte, alungata de doua ori ca urmare a insistentelor unei parti a protestatarilor, mai ales dintre cei cu vederi de stanga. Pe de alta parte, la Fantana, in zona Institutului de Arhitectura, s-au grupat preponderent protestatarii mai tineri, care considerau ca simpla inlaturare de la putere a PDL si a aliatilor acestuia nu va schimba nimic si ca Romania are nevoie de o reformare mult mai profunda a clasei politice si a statului. Si acest grup era unul destul de pestrit, trecand prin tot spectrul ideologic de la anarhisti comunitarieni si neomarxisti pana la neolegionari, membri sau simpatizanti ai Partidului Totul Pentru Tara- lucru dezvaluit mai tarziu. Ruptura dintre cele doua grupuri de protestatari a cunoscut momentul culminant cand nucleul dur USL a facut o contramanifestatie la un protest impotriva Proiectului RMGC.
Ei bine, viitorii fondatori ai Romaniei Vii au facut parte din acest al doilea grup de protestatari, cel de la Arhitectura. Ca si lider al acestui grup, mai ales in afara, era perceput Claudiu Craciun, profesorul de la SNSPA si protejat al lui Cristian Parvulescu, fost copresedinte al Miscarii Verzilor, alaturi de Remus Cernea, care a avut sansa probabil deloc intamplatoare de a fi protestatarul care a vorbit in Parlamentul European, promovat cu intensitate de Antena 3 ca asa-zis lider al Pietei Universitatii (inclusiv astazi, in ziua alegerilor parlamentare)- in conditiile in care, in mod real, spre deosebire de 1990, in 2012 Piata Universitatii nu a avut niciun unic lider. Acesta isi formase intr-adevar propriul sau nucleu dur, compus in special din colegi cadre didactice si studenti de la SNSPA si, in mai mica masura, de la FSPUB, precum si din ONG-isti din zona finantata de Fundatia Pentru O Societate Deschisa (Soros) sau din cea conectata cu stanga europeana si cu miscarile de Indignados– de altfel, acest nucleu a folosit, daca nu inca mai foloseste, denumirea de Indignatii din Romania. Desi  foarte politically correct, grupul din jurul lui Claudiu Craciun, in care se aflau si diversii neomarxisti precum si majoritatea anarhistilor, nu era lipsit de accente extremiste, cele mai agresive in acest sens fiind feministele– care au sfarsit prin a-i cam dezgusta pe toti protestatarii prin atitudinea lor comportamentala si verbala.
In realitate insa, importanta lui Claudiu Craciun si a grupului din jurul acestuia a fost supralicitata ca perceptie publica. Dintre protestatarii de la Arhitectura faceau parte si fostii participanti ai tentativei romanesti de miscare Occupy din 2011, participanti la campania Salvati Rosia Montana, activistii anti-ACTA, cei pentru blocarea intelegerii cu Chevron si pentru interzicerea exploatarii gazelor de sist prin fracturare hidraulica, monarhisti, precum si multi altii care nu apartineau initial niciunui grup. A existat o tentativa de organizare a tuturor acestora si de elaborare a unui proiect comun, inclusiv a unui set complet de revendicari, in vederea caruia s-a creat un grup de email si s-au organizat o serie de sedinte in Cafe Boheme, local situat pe Caderea Bastiliei, pe langa Piata Romana. Trebuie observat ca in aceasta perioada- vorbim in special de februarie si martie 2012- principalul merit organizatoric nu i-a revenit lui Claudiu Craciun sau altui lider informal care s-a facut remarcat in miezul evenimentelor, cum ar fi George Epurescu, Alexandru Alexe, Mihail Bumbes, Brianna Caradja, Luiza Volf sau Vlad Ioachimescu (acesta si el promovat de televiziuni, apreciat de toti, dar care a refuzat sa-si asume vreo ambitie politica), ci lui Mihai Preoteasa, un personaj care a „comis” mai multe fapte remarcabile, dar care a facut greseala sa-si puna prea multe sperante in Claudiu Craciun, fiind nedreptatit in mod grav, mai ales de catre grupul extremist al feministelor, si sfarsind prin a se retrage complet in aprilie 2012. De fapt, in ciuda unor actiuni de relativ sau evident succes, cum au fost marsurile de seara prin Centrul Vechi, protestele de la MAI, de la Ministerul Mediului si de la cel al Economiei, dezbaterea publica a Proiectului Agora la PMB, toata aceasta tentativa de organizare a trenat din cauza opozitiei anarhistilor, ostili oricarei forme de structurare ierarhica, precum si a atitudinii sovaitoare a lui Claudiu Craciun, in special in conditiile in care impreuna cu grupul din jurul sau a impus in cadrul sedintelor de la Boheme o destul de putin eficienta regula a consensului, care era greu de obtinut, dar usor de manipulat.
Fisura dintre viitoarea Romania Vie si grupul din jurul lui Claudiu Craciun s-a produs la scurt timp dupa succesul de la dezbaterea Agora, catre sfarsitul lunii martie, cand, in contextul bicentenarului primei ocupari a Basarabiei de catre Imperiul Rus si al implinirii a doua decenii de la razboiul din Transnistria, o parte din cei care participam la sedintele de la Boheme am propus ca in seara zilei de 27 martie 2012 sa aniversam in Piata Universitatii 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania si, cu aceasta ocazie, sa protestam fata de prezenta Armatei a 14-a ruse pe teritoriul Republicii Moldova si fata de presiunile pe care Rusia le exercita asupra acestui stat. Ne-am lovit insa din partea feministelor si a celor de stanga, inclusiv a lui Claudiu Craciun, de o opozitie neasteptata si chiar socanta, cu atat mai mult cu cat cu numai o saptamana inainte avusese loc in Piata Universitatii, din initiativa acelorasi, o seara de solidaritate cu rebelii sirieni. Pe grupul de email, dar si la sedinta s-a ajuns la dezbateri absurde, in care am aflat ca orice forma de nationalism inseamna xenofobie si ca sa militezi pentru Unirea celor doua state romanesti, Romania si Republica Moldova, inseamna sa formulezi revendicari teritoriale fata de alte state. Cu toate acestea, consensul a fost obtinut pentru circa o jumatate de minut, printr-un fel de negociere directa intre subsemnatul si lidera feministelor, Oana Baluta, profesor la Jurnalism si SNSPA, insa a fost rasturnat printr-o interventie personala a lui Claudiu Craciun. Acesta a sperat ca astfel ne vom limita numai la actiunea din afara Pietei Universitatii- depunerea unei coroane de flori la Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol in memoria militarilor romani cazuti in Est in al doilea razboi mondial si al voluntarilor moldoveni ucisi la Nistru in 1992. Fiind insa vorba de chestiuni de principiu, mai importante decat consensul de la Boheme, principiul patriotic, dar si cel al libertatii Pietei Universitatii, care nu apartine unui anumit grup si care sigur nu poate apartine urmasilor ideologici ai celor care au inecat acest spatiu in sange in 1989 si in 1990, am decis sa nu renuntam la actiunea noastra, ba chiar am primit sprijinul celor de la Asociatia Romania Fara Ei- George Epurescu si Adrian Ciobanu- care au decorat zona Arhitecturii cu baloane tricolore, precum si al altor protestatari, care au participat la manifestarea noastra. Printre cei care am initiat manifestarile din 27 martie 2012 trebuie sa numesc, in afara de mine, pe Mircea Radea, Daniela Chiriac, Catalin Mihai, Catalin Serban, Roxana Balaneanu, Adrian Lupu, Andrei Mihai, Dorin Osmulikevici, Andrei Filimon, Daniel Tucan, Anca Wolford, Vlad Paraschivoiu, Alexandru Popa si altii, majoritatea regasindu-se ulterior in Romania Vie (unde aveau sa se adauge noi aderenti de valoare). Spre surpriza noastra neplacuta, in prezenta unui foarte agitat Claudiu Craciun, ne-am trezit cu o contramanifestatie instigata formal de Teddy Florea, declarat neomarxist si mai vechi coleg de partid al lui Claudiu Craciun, desprins impreuna cu acesta din Miscarea Verzilor in ianuarie 2012. Am ramas cu un gust foarte amar, dar am fost totusi deschisi la reconciliere. Insa, la urmatoarea sedinta de la Boheme ni s-a pus in fata un inscris de asa-zisa disociere de extrema dreapta, care era insa astfel formulat incat sa ne puna pumnul in gura si sa ne expuna foarte usor excluderii arbitrare, pe care evident ca nu l-am putut accepta si semna. In acel moment s-a produs ruptura care avea sa fie cunoscuta ulterior drept „scindarea Pietei Universitatii„.
Romania Vie, ca si grup informal, avea sa se structureze in numai cateva zile. Una dintre primele initiative ale noii structuri a fost sa continuam si sa acceleram ceea ce se incepuse in perioada Boheme, in primul rand conceptia unui set complet de revendicari. Fara a fi un grup perfect omogen, dar avand totusi o mai mare coeziune de idei, in cadrul RV am reusit in circa doua luni structurarea unei baze doctrinare, cuprinsa in Declaratia de principii atasata, finalizata la 29 mai 2012, precum si a unui Program structurat in patru capitole, de asemenea atasate, rodul a multa munca si pasiune, elaborat intre iunie si noiembrie a.c. Declaratia de principii si Programul sunt esentiale indeplinirii scopului RV, care este acela de a impune in societatea romaneasca un alt mod de face politica si de a administra statul si, mai general, un alt comportament public. Romania Vie isi propune inlocuirea actualei clase politice cu una mai curata din punct de vedere moral, precum si dedicata interesului public si nu imbogatirii proprii. Pe langa acest obiectiv principal, exista si multe alte teluri complementare, pe care nu le mai detaliez aici, ele putand fi usor deduse din lectura materialelor atasate. In ce priveste organizarea, asa cum precizam mai sus, RV a functionat ca si grup informal timp de circa opt luni, personalitatea juridica fiind dobandita prin Incheierea pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti la 22 noiembrie 2012. Aceasta inca este in curs de redactare si de comunicare. De retinut insa ca, din punctul nostru de vedere, tinand seama de modul dramatic in care ne-am format, ziua fondarii noastre este 27 martie.
Lupta cu sistemul reprezinta, asadar, unul dintre principalele linii directoare ale activitatii RV. Lui i-a fost dedicat primul mars notificat exclusiv de Romania Vie, care a avut loc la 22 aprilie. Acesta a marcat 21 de ani de la inceputul Fenomenului Piata Universitatii 1990 si a reprodus o parte din traseul coloanelor de manifestanti din acea zi istorica, reluand intr-o forma actualizata si principala revendicare de atunci: lustratia. S-a marsaluit astfel pe ruta Piata Charles de Gaulle- Calea Dorobantilor- bulevardul Dacia- Piata Romana, cu acordul Primariei, si s-a continuat pe baze „individuale” pe Magheru pana in Piata Universitatii. Iar in ce priveste revendicarea privind lustratia, aceasta a fost actualizata pentru a-i include pe langa cei cu functii de un anumit nivel in fostele structuri comuniste si pe fostii securisti sau colaboratori ai Securitatii si pe indivizii implicati in scandalurile de coruptie ale ultimelor doua decenii.
In seara zilei de 27 aprilie, cand s-a produs caderea guvernului MRU, la care Piata Universitatii a avut o contributie indubitabila, Romania Vie a organizat un mars spontan din Piata Universitatii spre Palatul Cotroceni, reusind ceea ce o tentativa anterioara, initiata de altii in 11 aprilie, nu reusise: sa treaca neatinsa de numeroasele dispozitive de jandarmi. Protestatarii condusi de Romania Vie s-au regrupat la poarta Palatului Cotroceni dinspre bulevardul Eroilor Sanitari, unde in prezenta unei echipe si unui car al Digi 24 TV au cerut demisia presedintelui Traian Basescu. In timp ce se retrageau inapoi spre Centru, doua scandari izolate au oferit jandarmilor ocazia sa ii „indubeze” (cuvant inventat in Piata Universitatii 2012) pe participantii la mars si sa ii duca tocmai la Sectia 22 politie din Drumul Taberei, spre a le fi cat mai dificil sa revina in Cotroceni ca sa il tulbure pe presedintele Basescu. De data aceasta insa, sub indrumarea RV, „indubarea” a decurs ca niciodata pana atunci, dupa 2 amenzi si un avertisment jandarmii vazandu-se obligati sa admita ca nu au nicio dovada ca s-ar fi comis vreo contraventie, in schimb protestatarii parasind sectia de politie de-abia dupa depunerea a cel putin 15 plangeri penale pentru abuz.
Un alt mars anti-sistem initiat de Romania Vie a avut loc in ultima zi a campaniei electorale pentru alegerile locale, vineri, 8 iunie 2012, pe ruta Piata Victoriei- bulevardul Aviatorilor- Piata Charles de Gaulle cu urmatoarele mesaje: „Ca alesii locali si centrali care vor fi confirmati de alegerile locale din 10 iunie si de alegerile parlamentare din toamna anului curent sa nu mai perpetueze practicile de coruptie, nepotism si abuz in functie mult prea raspandite in randurile clasei politice” si „ca populatia sa nu mai tolereze de la alesii sai practicile de coruptie, nepotism si abuz in functie, sa constientizeze si sa se mobilizeze spre a combate toate aceste derapaje prin toate mijloacele legale„. In plus, intrucat in acea zi Moara lui Assan, monument istoric de importanta nationala, era devorata de un nou incendiu suspect ca origini si intensitate, chestiunea dureroasa a monumentelor amenintate din Bucuresti a fost adaugata ca si obiect al marsului, cerandu-se exproprierea de urgenta a tuturor acestor obiective.
Intr-un alt registru, dar avand legatura cu „pacatele” sistemului, s-au situat actiunile Romaniei Vii prilejuite de Ziua Eroilor- 24 mai- si de comemorarea tragicelor evenimente din 13-15 iunie 1990. Astfel, la 24 mai membri ai Romaniei Vii s-au adunat la Monumentul Eroilor Patriei, de pe esplanada Universitatii de Aparare Carol I, si la Monumentul Eroilor Artileristi din apropiere, au tinut un discurs, au depus flori si au aprins lumanari. De asemenea a fost depusa la Guvern o petitie care cerea argumentat ridicarea in parcul Izvor a unui „Monument al Victimelor Comunismului si al Eroilor Rezistentei Anticomuniste, de dimensiuni cel putin comparabile cu ale Monumentului Holocaustului” . Aceasta petitie a fost „omorata” prin declinare de competenta, dar subiectul va fi reluat la momentul oportun. In ce priveste comemorarea evenimentelor din 1990, aceasta a avut loc in Piata Universitatii in 13 iunie 2012, cand s-au tinut mai multe discursuri, s-a scris cu flori „Vrem dreptate” pe treptele de pe platoul TNB si s-au instalat o serie de bannere in care se cerea judecarea fostului presedinte Ion Iliescu si a tuturor celor vinovati de crimele de acum 21 de ani. Din pacate, „corul USL” (vorbim de grupul de USL-isti comanditati, mentionat mai devreme), prezent in acea perioada acolo, s-a dedat la contramanifestatia cea mai dezgustatoare prin impietate fata de mortii din 13-15 iunie 1990. Ulterior, in cursul noptii, dupa ce noi am aprins o cruce din lumanari alaturi de cativa membri PNL langa Fantana de la Arhitectura, acestia au vandalizat bannerele montate de Romania Vie, scotand de pe ele sloganul „Iliescu judecat pentru sangele varsat”.
Au existat si cateva cazuri in care RV a schimbat detaliile unui eveniment avut in vedere din timp. La 3 august, RV intentiona sa organizeze un mars „pentru unitatea tuturor romanilor in jurul ideilor de democratie, stat de drept, respectarea cetateanului, cu diverse revendicari ce vor putea fi precizate pana atunci, cu prilejul implinirii a 35 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului din 1977. Golanii si ciumpalacii din Piata Universitatii intind mana minerilor din Valea Jiului in numele solidaritatii nationale si al dezideratului comun de dreptate, cinste si adevar. Tema principala a mitingului va fi starea de atomizare si aservire in care a fost adusa economia nationala si, in particular, industria romaneasca, lipsa unei viziuni care sa conduca la formarea unei economii romanesti puternice, asezata pe baze sanatoase si in masura sa asigure prosperitate„. Avandu-se insa in vedere perioada de vacanta si campania pentru referendum, s-a preferat organizarea unei mese rotunde pe teme economice, la care au participat reprezentantii unor alte grupuri de protestatari din Piata Universitatii. De asemenea, pentru 15 septembrie, data la care in mod traditional, timp de peste un secol, a inceput scoala in Romania, fusese programat un protest stradal fata de starea jalnica in care a fost adus invatamantul, cu propunerea pachetului de masuri din Programul Romaniei Vii; in final, tinandu-se seama de evenimentele zilei- congresul PPE, lansarea candidatilor USL-, s-a facut publica o scrisoare deschisa cu acelasi subiect.
Momentul culminant al anului 2012 l-a reprezentat, probabil, suspendarea presedintelui Basescu. La inceputul acesteia, in primele zile ale lunii iulie 2012, au fost vreo doua zile extrem de tensionate, in care atat anti-basistii, cat si basistii au fost prezenti in Piata Universitatii. Membrii RV au fost si ei acolo, reusind alaturi de alti protestatari sa domine in mod pasnic situatia, nu insa fara a fi stropiti cu apa de unii protestatari pro-Basescu. Punctul de vedere al RV a fost insa exprimat cel mai clar pe calea unei scrisori deschise care spunea urmatoarele: „Noi, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE, fondat de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, dorim sa transmitem clasei politice in integralitatea ei urmatorul mesaj: NU MAI INCALCATI CONSTITUTIA SI LEGILE TARII! / Cetatenilor romani, populatiei acestei tari, indiferent de varsta, rasa, sex, religie, apartenenta etnica sau subculturala, statut social, interese sau optiuni politice si filosofice, le adresam urmatorul apel: NU MAI TOLERATI DE LA POLITICIENI PRACTICILE DE CORUPTIE, NEPOTISM SI ABUZ IN FUNCTIE, CONSTIENTIZATI, INVATATI LEGEA SI MOBILIZATI-VA SPRE A COMBATE TOATE ACESTE DERAPAJE PRIN TOATE MIJLOACELE LEGALE! / In rest, declaram oficial ca RAZBOIUL POLITIC DINTRE PDL SI USL NU NE INTERESEAZA, II CONSIDERAM DEOPOTRIVA VINOVATI PENTRU DEZASTRUL SOCIETATII ROMANESTI SI CEREM DEMISIA IMEDIATA A PRESEDINTELUI TRAIAN BASESCU SI A PRIMULUI MINISTRU VICTOR PONTA, IMPREUNA CU INTREGUL GUVERN, PRECUM SI ORGANIZAREA ALEGERILOR PARLAMENTARE SI PREZIDENTIALE CAT MAI CURAND.
Ulterior, dupa referendumul din 29 iulie, Romania Vie s-a ridicat pentru a apara democratia romaneasca, asa imperfecta cum e ea, in fata presiunilor externe si interne care urmareau readucerea presedintelui Basescu la Palatul Cotroceni in ciuda evidentului vot popular. In acest sens, RV a obtinut acordul Primariei pentru un protest de doua zile in fata sediului  Curtii Constitutionale a Romaniei, la 20 august intre orele 17 si 19 si la 21 august intre orele 15 si 19. Cererile noastre vizau respectarea votului exprimat prin referendum, eliminarea acelei cerinte excesive privind cvorumul, sanctionarea caracterului antidemocratic al boicotului la referendum si asimilarea acestuia votului negativ exprimat explicit si reformarea CCR. Protestul acesta a avut loc numai in prima zi anuntata, in a doua fiind anulat din cauza pronuntarii CCR in cursul diminetii respectivei zile. In schimb, Romania Vie a luat parte la protestele din Piata Universitatii si de la parcul Izvor din acea seara si din zilele care au urmat si care au reprezentat finalul efectiv al Fenomenului Piata Universitatii 2012, punand la socoteala si cele cateva zile de „plimbari” la Cotroceni (reactivarea „corului USL” in ultima perioada fiind doar o manevra de campanie electorala, fara legatura cu adevaratii protestatari independenti).
In toata aceasta perioada din lunile aprilie-august 2012 nu au existat insa numai actiuni strict marca Romania Vie sau la care noi am luat parte in mod spontan. De fapt, inca din primele sale zile de existenta, Romania Vie prin subsemnatul, alaturi de Romania Fara Ei si de Asociatia Pro Vulcan (Luiza Volf), a obtinut acordul Primariei pentru un mars intre Piata Victoriei si Ateneul Roman, impotriva privatizarii Cuprumin, ce a avut loc in data de 5 aprilie 2012. Romania Vie nu este un grup eminamente religios, ortodocsii practicanti si nepracticanti convietuind in cadrul asociatiei noastre cu ateii si cu agnosticii declarati, asa cum si monarhistii coexista cu republicanii. Cu toate acestea, in continuarea unei intalniri intamplatoare la Manastirea Crasna, in timpul vacantei de 1 Mai, mai multi membri RV am participat in dimineata duminicii de 20 mai 2012 la slujba de la cunoscuta biserica Sf. Silvestru din Bucuresti, special pentru a discuta cu parintele Nicolae, faimos preot ortodox si fost detinut politic, care a doua zi urma sa implineasca venerabila varsta de 88 de ani. Ceea ce cautam era un sfat, o indrumare de la un batran intelept, iar pe langa binecuvantarea venita din inima, sfatul primit a fost sa nu stam izolati, ci sa ne reunim cu celelalte grupuri care in mod real doresc schimbarea, pentru ca numai prin unitate vom reusi sa ne atingem telul. Asadar, am luat parte cu draga inima si la evenimentele initiate de altii si am fost deschisi oricarei initiative de coalizare. Astfel, in timp ce o parte dintre membrii RV s-au implicat activ in campania pentru primaria generala a lui Nicusor Dan, incepand cu 18 mai am luat parte la o noua tentativa de coalizare a factiunilor de protestatari din Piata Universitatii si din tara, initiata de Paul Iurea din Vama Veche (Vama Verde), fost activist al Partidului Verzilor, sub denumirea de Alianta Romania Km 0, al carei moment culminant a fost un mars catre resedinta ambasadorului SUA de pe Soseaua Kiseleff, in data de 31 mai 2012. Inainte ca aceasta Alianta sa-si inghete activitatea cu titlu temporar, lucru decis in absenta reprezentantilor RV, au avut loc mai multe sedinte. De asemenea, membrii RV au fost prezenti la manifestatia de la statuia regelui Carol I de la 10 mai, la marsul pentru resursele naturale din 3 iulie 2012, la „marsul luminii” din seara zilei de 8 noiembrie a.c., toate evenimente initiate de altii. In prezent, suntem in contact cu grupul eminamente clujean care, plecand de la comunitatea Green de pe Facebook, incearca sa puna bazele unui nou partid politic, dar si cu initiatorii unui ONG cu ramificatii in mai multe judete din tara ce si-a propus o profunda schimbare constitutionala, intre care se afla si fondatori ai Romaniei Vii (nu sunt insa autorizat sa va furnizez mai multe detalii in acest moment).
Inainte de a trece mai departe pe linia campaniilor construite in comun cu altii, este necesar sa amintesc de campania pentru investigarea abuzurilor Jandarmeriei si pentru amnistia contraventionala a protestatarilor. Anterior datei de 27 martie 2012, avocatii activi in Piata Universitatii si, in mod special, maestrul Stefan Iordache, incepusera sa lucreze la o petitie catre comisia de abuzuri din cadrul Camerei Deputatilor prin care sa obtina investigarea abuzurilor Jandarmeriei impotriva protestatarilor, frecvente in primele luni de Piata Universitatii, si sanctionarea celor gasiti vinovati. In urma sciziunii de grupul din jurul lui Claudiu Craciun, toti acesti avocati s-au regasit in cadrul Romaniei Vii, asadar aceasta a fost cea care a continuat respectiva initiativa. Petitia in cauza a fost inregistrata de Camera Deputatilor sub numarul 34/09.04.2012 si deferita MAI, care a dispus efectuarea unei anchete interne in cadrul Jandarmeriei Romane. Investigatorii au incercat sa obtina audierea separata a fiecarui semnatar al petitiei, dar Romania Vie a organizat o deplasare colectiva la unitatea de jandarmi de pe langa Manastirea Antim, unde a avut loc consemnarea declaratiilor. Ulterior s-a primit un raspuns al rezultatelor acestei cercetari interne, al carui merit fundamental era de a spune multe fara a trage o concluzie. Este de mentionat ca au existat petitii cu acelasi obiect depuse si de altii, chiar daca mai simple, mai putin profesioniste si pe baze individuale, fata de care Romania Vie si-a declarat in permanenta sprijinul.
Cea de-a doua revendicare, amnistia contraventionala a protestatarilor din toata tara, s-a materializat dupa instaurarea guvernului Ponta, care cu certitudine are o datorie morala fata de acestia, tot printr-o petitie, inregistrata la Guvern cu nr.7583/07.06.2012. Aceasta ultima petitie reprezinta o initiativa unica a Romaniei Vii, fara termen de comparatie intre petitiile initiate de alti protestatari. Pana in acest moment, respectivul document a ramas fara raspuns, fiind doar stiut ca de la Palatul Victoria a fost deferita catre MAI. Ulterior, la 19 iulie 2012, Romania Vie a fost prezenta la reuniunea cu protestatarii de la sediul grupului PNL din Camera Deputatilor doar pentru a cere „promovarea petitiei privind amnistia contraventionala a protestatarilor, aflata deja in circuitul oficial, care insa, dupa cum bine sa stie, este greoi si ineficient, cu atat mai mult cu cat aceasta petitie presupune o decizie politica si nu administrativa. / Reiterarea solicitarii privind cercetarea abuzurilor Jandarmeriei, identificarea si tragerea la raspundere a celor vinovati. / Ridicarea pretentiei privind modificarea Legilor nr. 60 si 61/1991, astfel incat dreptul de intrunire si de protest in Romania sa poata fi exercitat cu adevarat liber, iar abuzuri precum cele din ultimele luni sa nu mai fie posibile.„, toate acestea constituind preconditii obligatorii ale discutarii oricarei propuneri de colaborare din partea USL. Cu aceasta ocazie, am pus o copie a respectivei petitii in bratele lui Remus Cernea, consilier de stat pentru mediu si societate civila, astfel incat acesta sa faca demersurile necesare luarii in considerare de catre guvernul Ponta a unei initiative legislative pentru amnistia contraventionala. Nimic nu s-a intamplat, iar in cursul unei recente convorbiri telefonice Remus Cernea a admis ca nu a facut nimic cu aceasta petitie. Asadar, cele doua subiecte- amnistia contraventionala si abuzurile Jandarmeriei- vor constitui subiect al primului protest organizat de RV in 2013, mai exact la 13 ianuarie 2013 in Piata Victoriei, la un an dupa inceputul Pietei Universitatii 2012.
Cea mai fructuoasa colaborare externa angajata de Romania Vie priveste realizarea Unirii Republicii Moldova cu Romania. Asa cum ati vazut mai sus, asociatia noastra s-a nascut printr-o actiune dedicata finalmente acestui deziderat. Subiectul a fost reluat in seara zilei de 7 aprilie 2012, cand in Piata Universitatii- zona Arhitectura, din initiativa Platformei Civice Actiunea 2012 si a altor organizatii, a avut loc aniversarea implinirii a trei ani de la revolutia Twitter din 2009. Romania Vie a fost prezenta cu aceasta ocazie. Ulterior, duminica 13 mai, la Chisinau a fost organizat un amplu mars unionist pentru a marca implinirea la 16 mai a 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Bucuresti din 1812, prin care Imperiul Otoman a transferat Rusiei teritoriul Moldovei dintre Prut si Nistru. In semn de solidaritate, Romania Vie a organizat in aceeasi zi cu acordul Primariei un protest in preajma sediului Ambasadei Ruse, din Soseaua Kiseleff, cerand concret ceea ce ceruse si in 27 martie, in timp ce cativa dintre membrii sai se aflau la Chisinau, realizandu-se astfel si un duplex telefonic. Trei zile mai tarziu, in seara zilei de 16 mai, in urma unei discutii telefonice intre Catalin Mihai si subsemnatul, ne-am adunat in Piata Sf. Anton, in fata Hanului lui Manuc, locul unde s-a semnat tratatul din 1812, unde s-a tinut un discurs si am aprins lumanari. In afara de RV si persoane anuntate in mod direct de noi, la Hanul lui Manuc au fost prezenti si studenti basarabeni si membri ai TNL, fie pentru ca vestea initiativei noastre s-a raspandit surprinzator de repede, fie printr-o fericita coincidenta. In aceeasi perioada, mai exact la 17 mai, ne-am adresat Consiliului Unirii pentru afilierea la acesta; existand insa o procedura standard, am decis sa o urmam dupa dobandirea personalitatii juridice, asadar in perioada urmatoare prezentului email.
Colaborarea efectiva cu Platforma Civica Actiunea 2012 a inceput destul de curand dupa aceea, iar prima actiune comuna a fost un eveniment din calendarul Romaniei Vii: un mars unionist in Bucuresti la 28 iunie, cu ocazia comemorarii instaurarii ocupatiei sovietice in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei. Acesta a avut loc pe ruta Piata Victoriei- Calea Victoriei- Muzeul National de Istorie al Romaniei, cu o oprire in Piata Tricolorului (in fata Cercului Militar National) unde a fost recreata celebra fotografie a bucurestenilor ingenuncheati pe strada in 1940, la anuntarea prin radio a cedarii teritoriilor de nord-est ale tarii. Ulterior, la 22 iulie, am participat impreuna la marsul unionist de la Cahul, organizat de PNL Moldova, fiind atacati cu oua de contramanifestantii rusofoni sau rusofili („patriotii maldavani”, comunistii lui Voronin etc.), iar la 5 august mai multi membri ai Romaniei Vii ne-am aflat la Balti, la marsul unionist organizat de Actiunea 2012. Balti fiind orasul cel mai rusificat din Basarabia cu exceptia Tighinei (Bender), aflata sub control transnistrean, s-a declarat acolo o mobilizare generala a fortelor antiromanesti. Am avut astfel „onoarea” de a fi intampinati personal de Marc Tcaciuc, omul numarul doi din Partidul Comunistilor din Moldova, de Mihail Formuzal, baskanul Gagauziei, de Victor Selin, liderul PSD Moldova, de Mihail Garbuz, liderul Partidului Patriotii Moldovei, de purtatori de steaguri transnistrene si de Federatia Nationala de Lupte „Voievod”- adica o grupare de racheti care executa diferite acte de violenta la comanda- care au condus o adevarata mineriada cu oua, pietre, petarde si sarje personale. Seara am protestat fata de cele intamplate la Balti si am cerut pedepsirea vinovatilor in fata sediului Ministerului de Interne din Chisinau. Acest exces de violenta a cauzat scandal in Moldova, atitudinea extremei stangi fiind denuntata, mai ales dupa ce agresorii au reusit sa raneasca cu o piatra pe o foarte populara reporterita TV.
Urmatoarea actiune a avut loc la Bucuresti, din initiativa Romaniei Vii: duminica, 26 august, s-a ciocnit o sampanie si s-a mancat un piscot in fata sediului Ambasadei Republicii Moldova in onoarea Zilei Independentei fata de URSS si in amintirea Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 1989-1991, eveniment mediatizat de cinci televiziuni, spre surpriza noastra. In cadrul acestui flashmob s-a semnat si o petitie comuna  a RV si Actiunii 2012, depusa a doua zi, prin care se cerea Camerei Deputatilor declararea zilei de 27 August ca sarbatoare legala si in Romania. La aceasta petitie Camera Deputatilor a raspuns cu o viteza uimitoare, indrumandu-ma pe mine personal sa ma adresez parlamentarului din colegiul de care apartin.
Ulterior acestui eveniment, Romania Vie s-a afiliat la Platforma Civica Actiunea 2012 la initiativa acesteia din urma. Au urmat apoi si alte actiuni, marsurile unioniste de la Sibiu, din 9 septembrie, si de la Chisinau, din 16 septembrie. Asociatia noastra s-a implicat intens in pregatirea marsului unionist de la Bucuresti din 21 octombrie 2012, care a scos in strada 3000 de persoane pe ruta Piata Victoriei- Calea Victoriei- bulevardul Regina Elisabeta- Piata Mihail Kogalniceanu- bulevardul Mihail Kogalniceanu- esplanada Operei Romane, precum si in redactarea Pactului Pentru Basarabia, citit cu aceasta ocazie chiar de catre Catalin Mihai, vicepresedinte ARV. In timpul campaniei electorale pentru parlamentarele de astazi, Romania Vie a sustinut moral si efectiv campania de promovare a amintitului Pact Pentru Basarabia printre diversii candidati. Finalmente, Romania Vie a participat alaturi de Actiunea 2012 la manifestarile de 1 Decembrie de la Alba Iulia, organizand mai multe flashmoburi unioniste.
Apararea patrimoniului natural si cultural reprezinta o intensa preocupare a RV. Temele ecologice au fost atinse inca din ianuarie. Cel mai recent, printr-un comunicat emis la 23 noiembrie 2012, RV si-a declarat sustinerea fata de protestul care a avut loc a doua zi in Piata Unirii din Municipiul Cluj Napoca, la orele 15, din initiativa Campaniei Salvati Rosia Montana si a Tinerilor Maniosi, fata de actiunile reprobabile ale Republicii Elene si ale companiei miniere canadiene Eldorado Gold Corporation in regiunea Halkidiki din nordul Greciei, unde se forteaza de peste 10 ani deschiderea unei exploatari aurifere cu cianuri in cariera deschisa, similara proiectului RMGC si celui de la Certej, judetul Hunedoara- in spatele ultimului aflandu-se acelasi grup de investitori ca si in Halkidiki. De asemenea, prin acelasi comunicat, RV a protestat fata de referendumul local convocat in judetul Alba concomitent cu alegerile din 9 decembrie, pentru obtinerea sustinerii populare locale fata de proiectul RMGC. In aceeasi perioada, in seara zilei de 28 noiembrie a.c., membri ai Romaniei Vii au luat parte la manifestarea convocata in Piata Universitatii, concomitent cu alte orase din tara, de catre Alianta pentru Diversitatea Naturii (ADN).
In ce priveste patrimoniul cultural, prima actiune de dupa constituire a RV a fost cea amintita mai sus, din 8 iunie, cand marsul cu obiective civic-politice a fost „imbogatit” cu un mesaj referitor la Moara lui Assan si la monumentele istorice amenintate din Bucuresti. In aceeasi imprejurare a fost facuta publica o scrisoare deschisa care cerea: „expropierea cat mai grabnica a tuturor monumentelor istorice lasate in mod deliberat in paragina sau chiar supuse unor adevarate campanii de distrugere, astfel cum sunt in Bucuresti Moara lui Assan, Casa Miclescu de pe Soseaua Kiseleff nr. 35-37, fostul Muzeu Spiru Haret, Palatul Stirbey de pe Calea Victoriei, fost Muzeu al ceramicii si sticlei, Fabrica de Bere Grivita si multe altele. Competenta in acest sens revine primariilor. / Abrogarea de urgenta a pct. b al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care prevede „disparitia monumentului istoric” ca si temei al declasarii acestuia din oficiu, si introducerea unei prevederi legale care sa oblige la reconstructia monumentului istoric colapsat „natural”, indiferent cine este proprietarul/titularul unui alt drept asupra terenului si cu cat timp in urma s-a produs distrugerea monumentului. Competenta pentru rezolvarea acestui punct ii revine Parlamentului, dar initiativa legislativa o poate avea si Guvernul.” Exclusiv acestei probleme, precum si chestiunii reamenajarii tuturor spatiilor verzi existente si a amenajarii altora noi le-a fost dedicat protestul din 20 septembrie, de ziua Bucurestiului, desfasurat in fata Palatului Stirbei de pe Calea Victoriei, unul dintre principalele monumente amenintate. Paradoxal, in aceeasi zi se desfasurau proceduri referitoare la privatizarea Oltchim Ramnicu Valcea si peste drum, la Ministerul Economiei, erau echipe de televiziune peste echipe de televiziune, dar nici macar o umbra de prompterista nu s-a apropiat de noi.
Chestiunea siturilor arheologice de pe autostrada A1, tronsonul Sibiu- Orastie/Turdas, ne-a atras atentia cand au aparut stirile privind descarcarea arheologica de la Turdas, in urma careia o parte a sitului arheologic urma sa fie distrus in vederea construirii autostrazii. Lucrul in sine ni s-a parut inacceptabil, Turdasul neolitic fiind unul din cele mai vechi orase din Europa, a carui existenta este cunoscuta inca din 1855, si locul unde, in 1875, s-au gasit primele dovezi ale celei mai vechi scrieri din lume, cu circa doua milenii mai veche decat primele pictograme sumeriene sau egiptene. Ulterior, am aflat de descoperirile, dar si de iminentele distrugeri de la Cristian, judetul Sibiu, Miercurea Sibiului, Tartaria, Sibot. Prin urmare, cu ocazia deplasarii de la Sibiu pentru marsul unionist din 9 septembrie, mai multi membri ai RV ne-am deplasat de-a lungul santierului autostrazii pentru a evalua situatia- Adrian Lupu avea sa revina pentru a documenta suplimentar si pentru a constata in final distrugerea sitului de la Sibot– iar la mijlocul lunii depuneam la Ministerul Culturii si Patrimoniului National o petitie prin care solicitam anularea certificatelor de descarcare arheologica, modificarea proiectului autostrazii in vederea devierii sau inaltarii acesteia pe viaducte, astfel incat sa nu se mai afecteze situri arheologice atat de importante, refacerea si punerea in valoare a vestigiilor deja afectate si declararea „orasului preistoric de la Turdas (…) si a celor de la Tartaria si Cristian, ca si a altor situri neolitice si eneolitice de prima importanta din Romania ca si patrimoniu UNESCO. Nu trebuie sa uitam ca teritoriul Romaniei a facut parte din acea Old Europe (Danube) Civilization, ce a cuprins intreg Sud-Estul European si o mare parte din Europa Centrala, careia ii datoram, pe langa cea sau cele mai vechi forme de scriere cunoscute la momentul actual, primele orase sistematizate de pe continent, unele din cele mai vechi temple monumentale si o arta ceramica de o eleganta ce nu-si mai gaseste rival contemporan decat cel mult in neoliticul chinez.” Ulterior, la inceputul lunii octombrie am facut o revenire asupra acestei petitii, ca urmare a strangerii unui set suplimentar de semnaturi.
In momentul in care distrugerea sitului roman bine conservat de la Sibot, despre care ati scris, a devenit iminenta, am organizat timp de 4 zile- intre 15 si 18 octombrie- in fata sediului comun al Bibliotecii Nationale si al Ministerului Culturii si Patrimoniului National o manifestare culturala cu mesaj de protest. La apelul Romaniei Vii a raspuns si un grup de protestatari din Sibiu, care a sustinut principalele noastre cereri in fata sediului Muzeului National „Brukenthal”. In aceleasi zile am fost invitati la o discutie de directorul acestui muzeu, Sabin Luca, intalnire care a avut loc la 19 octombrie si a cunoscut numeroase similaritati cu demascarile staliniste din anii ’50; dar care totusi a condus si la unele concluzii utile, reflectate in scrisoarea deschisa despre care va fi vorba mai jos. Din pacate, demersurile noastre nu au putut impiedica demolarea ilegala a sitului de la Sibot la 22 octombrie, confirmata prin documentarea efectuata de Adrian Lupu si intalnirea avuta de subsemnatul la sediul Muzeului National de Istorie cu faimosul Paul Damian. Concluziile tuturor acestor intalniri si documentari la fata locului s-au materializat in scrisoarea deschisa din 28 octombrie, redactata de Romania Vie si sustinuta si de Asociatia Re.Generation si de Fundatia Culturala „Rosia Montana”, care a facut obiectul articolului scris de domnia voastra. Ulterior, a avut loc corespondenta cu Strabag, care a confirmat ilegalitatea demolarii sitului de la Sibot, si odata confirmata obtinerea personalitatii juridice ne-am adresat cu o plangere penala expediata catre Parchetul de pe langa Judecatoria Alba Iulia la 7 decembrie, si intemeiata pe art. 217 alin. 2 (distrugere in forma agravata), art. 248 (abuz in serviciu in contra intereselor publice) corborat cu art. 248/1 (forma agravata), art. 249 (neglijenta in serviciu), art. 280/1 (nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri), art. 323 (asocierea pentru savarisrea de infractiuni) din Codul penal in vigoare. Mai trebuie sa mentionez ca demersurile noastre au fost sprijinite si reflectate si de cei de la „Adevarul Despre Daci„- Valentin Roman, Daniel Roxin- si ca la randul nostru ii asistam pe cei de la Asociatia Centrul Ortodox Filocalia, presedinte Nick Teodoreanu, sa formuleze o plangere penala referitoare la Turdas si Tartaria, in legatura cu care acest ONG dispune de un plus de documentare. Ulterior, cele doua ONG-uri se vor sprijini reciproc in cadrul procesului penal.
O alta preocupare majora a RV o constituie promovarea drepturilor romanilor din jurul granitelor Romaniei si Republicii Moldova. Prima actiune vizand aceasta chestiune a fost o scrisoare deschisa facuta publica la 23 mai 2012- 10 mai pe stil vechi-, data la care aromanii aniverseaza emiterea iradelei din 1905 prin care Inalta Poarta a recunoscut existenta pe teritoriul de atunci al Imperiului Otoman a miletului romanesc (natiunii) si a statuat drepturile acestuia la educatie, serviciu religios si administrare in limba proprie. Dupa ce ii felicita pe aromani si meglenoromani, oriunde s-ar afla ei, cu aceasta ocazie festiva, Romania Vie afirma urmatoarele: Prin urmare, desi Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE saluta aromanii de ziua lor nationala din 23 mai in modul cel mai sincer si mai calduros, membrii acestuia considera ca aromanii nu sunt un grup etnic separat, ci o parte foarte importanta a poporului roman, nu atat numeric, cat prin specificul ei uman, lingvistic, istoric si cultural. De altfel, dincolo de aspectele istorice, majoritatea lingvistilor considera in mod argumentat aromana ca un dialect al limbii romane, diferentierea nefiind suficient de mare ca sa se poata discuta de limbi si de etnii distincte. / Pe de alta parte, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE nu uita ca aromanii, ca si meglenoromanii, s-au desprins in perioade destul de timpurii de trunchiul principal al poporului roman si ca timp de circa o mie de ani au dus o istorie separata. Este evident ca de-a lungul veacurilor s-au acumulat diferente lingvistice si culturale care, in opinia noastra, imbogatesc bagajul limbii si civilizatiei romanesti. Prin urmare, noi nu dorim asimilarea aromanilor si meglenoromanilor in masa dacoromana nici chiar pe teritoriul Romaniei. / Asadar, in timp ce recunoasterea unei minoritati „nationale” este, pentru noi, in afara oricarei discutii, ea contrazicand traditia istorica si adevarul stiintific, Grupul informal de gandire si de actiune ROMANIA VIE propune Guvernului si Parlamentului Romaniei sa urmeze procedurile necesare adoptarii unui proiect de lege privind ocrotirea si cultivarea pe teritoriul Romaniei a dialectelor istorice sud-dunarene ale limbii romane si a literaturilor si culturilor dialectale romanesti corespunzatoare. De asemenea, cerem Presedintelui, Guvernului si Parlamentului Romaniei sa-si asume cauza promovarii drepturilor etnice ale aromanilor si meglenoromanilor din Balcani si din diaspora cu convingerea cu care au facut-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Regii Carol I si Ferdinand I, guvernele Romaniei Mici, clasa politica de acum un veac si, nu in ultimul rand, intelectualii din toate provinciile romanesti ale acelor vremuri.
La 27 octombrie 2012, cu ocazia implinirii a 107 ani de la incendierea de catre antartii greci a satului aromanesc Avdela si a primei scoli romanesti infiintata in regiune in 1867, RV a marcat o premiera post-belica, organizand in parculetul din intersectia Izvorul Rece, in imediata vecinatate a Ambasadei Greciei, un pichet la care au participat nesperat de multe persoane- se notificasera 10 si s-a ajuns pana in final la 30- la care s-a protestat vizavi de politica combinata a Greciei de nerecunoastere, de asimilare fortata, dar si de manipulare a minoritatilor etnice de pe teritoriul sau- in mod special a aromanilor si meglenoromanilor-, precum si fata de politica acestei tari de mituire a aromanilor si meglenoromanilor din Albania si FYROM pentru a se declara greci. Romania Vie a fost sprijinita in aceasta actiune de Proiectul Avdhela Biblioteca Culturii Aromane. Desi de destul de mica amploare, pichetarea Ambasadei Greciei a avut reverberatii neasteptate, RV fiind ulterior contactata pana si din capitala FYROM, Skopje.
Duminica, 25 noiembrie 2012, RV a marcat de data aceasta o premiera istorica, organizand prima demonstratie care a avut loc vreodata la sediul Ambasadei Ucrainei pentru a: „1. cere renuntarea la practica statului ucrainean de a diviza minoritatea romana, de circa 600 de mii de persoane, in moldoveni si romani. 2. solicita aplicarea corecta a recent adoptatei legi a limbilor regionale in raioanele din Ucraina cu populatie romaneasca. 3. pretinde acordarea minoritatii romane din Ucraina de drepturi identice cu cele de care se bucura minoritatile alogene pe teritoriul Romaniei; 4. insista pentru incetarea tuturor lucrarilor de pe canalul Bastroe, care ameninta mediul unic al rezervatiei biosferei Delta Dunarii.” In alta ordine de idei, Romania Vie monitorizeaza actiunile autonomiste si populiste din judetele Harghita si Covasna, considerand ca acestea nu pot decat aduce prejudicii bunei relatii dintre romanii majoritari si maghiarii minoritari, expunandu-i pe ultimii la izolare si saracire accentuata. RV si-a facut cunoscut punctul de vedere intr-un comunicat emis in 6 septembrie 2012, in contextul manifestarii de la Sf. Gheorghe legata de situatia Colegiului Szekely Miko: „ Inainte de orice, facem precizarea ca ii respectam pe concitadinii nostri de nationalitate maghiara, ca suntem constienti de plusul de valoare pe care cei mai multi dintre ei il aduc societatii romanesti si de faptul ca prin cultura lor specifica acestia imbogatesc civilizatia Romaniei. Ne opunem ferm oricui ar dori sa impuna o politica de asimilare fortata si aculturare a oricarei minoritati nationale, inclusiv a maghiarilor si chiar ne bucuram ca pe teritoriul Romaniei exista si populatii maghiarofone cu o specificitate ce nu se regaseste in Ungaria, asa cum sunt secuii si ceangaii. Cu toate intorsaturile ei, nu o data conflictuale, consideram ca istoria comuna de o mie de ani nu ne desparte, ci ne uneste. / Stim ca foarte multi maghiari din Romania gandesc si simt exact ca si noi. Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre cei mai multi dintre politicienii maghiari, care nu sunt nimic altceva decat o parte componenta a clasei politice corupte din Romania, clasa ce trebuie inlocuita in integralitatea ei. Asadar, asemenea politicienilor romani, ascund interese meschine si masinarii menite sa-i imbogateasca pe ei in spatele unor discursuri sforaitoare si populiste, eventual in numele unor cauze inexistente. (…) / Facem apel al toti cetatenii romani de etnie maghiara sa observe ca autonomia este, de fapt, un deziderat realizat si ca UDMR si celelalte factiuni politice etnice maghiare si-au indeplinit pe deplin scopul pentru care au fost create. In mod democratic maghiarii detin majoritatea, uneori absoluta, in consiliile locale si judetene ale unitatilor administrativ teritoriale in care ei sunt majoritari. Inclusiv prefectii, subprefectii, directorii de deconcentrate si ceilalti functionari publici cu pozitii de raspundere reprezentand statul sunt maghiari in aceste judete si localitati. Maghiarii au reprezentare si in acele consilii in raza carora sunt minoritari si este suficient ca ei sa reprezinte minimum 20% din ansamblul populatiei si sa si-o doreasca pentru ca inscriptiile publice sa fie bilingve. De asemenea, ei au dreptul sa se adreseze in limba maghiara administratiei de stat si in justitie. Toate acestea sunt drepturi care nu au analog in Europa si in lume decat cu foarte rare exceptii de tipul Finlandei si Spaniei, iar daca unitatile autoguvernate maghiare se numesc judetele Harghita si Covasna si nu Tinutul Secuiesc, asta nu stirbeste cu nimic autonomia existenta. / Asadar, apelam la maghiari sa nu se lase atrasi in jocuri politicianiste ale unor partide care nu mai au nicio justificare logica de a exista si au nevoie sa lanseze teme false ca sa mai adune voturi, astfel ca liderii lor sa-si mentina privilegiile si modalitatile de a fura din banul public, in primul rand din bugetele locale ale comunitatilor maghiare. Viitorul nostru este oricum comun si nu divergent, chiar viitorul Romaniei si Ungariei ca tari este convergent, asa ca hai sa ne preocupam mai mult asupra cum sa facem sa ne fie bine tuturor.
Intrucat de la 1 aprilie 2012 a devenit disponibila procedura initiativei cetatenesti europene, prevazuta de Tratatul de la Lisabona, Romania Vie a lansat la 7 noiembrie 2012, cu ocazia implinirii a 95 de ani de la „Marea Revolutie Socialista din Octombrie”, dar facand referire si la cei 67 de ani scursi de la prima mare demonstratie anticomunista din Europa ocupata de sovietici, ce s-a consumat si a fost inecata in sange cu pretul a 76 de vieti in Bucurestii anului 1945, la 8 noiembrie, si avand in vedere si cei 25 de ani impliniti la 15 noiembrie de la revolta de la Brasov din 1987, o campanie pentru declansarea unei inititive cetatenesti prin care sa se pretinda condamnarea neechivoca la nivelul Uniunii Europene a comunismului ca si sistem politic si ideologie. Pana in prezent Parlamentul European a condamnat in anul 2009 doar stalinismul in conexiune cu nazismul si cu declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Acesta a fost un pas inainte, dar nu si suficient pentru clasarea comunismului acolo unde acesta trebuie sa ajunga, alaturi de fascism si de nazism, printre totalitarismele impotriva carora trebuie educata populatia si care nu mai trebuie sa aiba sansa de a se repeta vreodata.
In incheiere, mai mentionez doar ca ARV va desfasura un ultim eveniment in acest an, si anume o actiune comemorativa cu lumanari si flori in 21 decembrie in locul nasterii sale, Piata Universitatii.
Alexandru Surcel
Cabinet individual de avocat/Individual Law Office
Adresa/Address: Bucuresti, Aleea Buhusi nr. 7, bloc 7,
scara 4, parter, apartament 163, sector 3, Romania
C.I.F./F.I.C.: 29100296
Telefon/Phone:+40723339340
E-mail/Email: a.surcel@avocatas.ro

5 attachmentsDownload all attachments

clip_image001

Capitolul I- Forma de guvernamant si administratia publica_19.11.2012[5]curat.pdf
278K   View Download

clip_image001[1]

Capitolul II- Politici economice si sociale_20.09.2012[5].pdf
288K   View Download

clip_image001[2]

Capitolul III- Patrimoniu natural si cultural_05.07.2012[3].pdf
217K   View Download

clip_image001[3]

Capitolul IV- Politica externa si aparare_27.06.2012[3]b.pdf
145K   View Download

clip_image001[4]

Doctrina_29.05.2012[3].pdf
91K   View Download

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
Acest articol a fost publicat în A Treia Cale / Forta, ADN.Jus, Forta Ideilor, Manipulari, diversiuni și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s