Televizorul – control al mintii & dependenta

Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat că, în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.
Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui mass destruction(morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ trosnirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri. De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele de “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine.

Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp. Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Într-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. În celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie. Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru. Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă. Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui.

Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă. Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi ne0cortex–ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. În plus, aceste regiuni ale creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior.

Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a lua contact cu realitatea. O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu face doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior, unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio–supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali. Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este, prin urmare, surprinzăto, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG). În timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Încă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

În completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi. Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor. Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi, folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită ingeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi. Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie. De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate. Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconştiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor), dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eşti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea, sursa: drpro.ro


120 de minute petrecute în faţa unui ecran de televizor sau de calculator au efecte dramatice asupra psihicului unui copil. Si cate ceva despre VIOLENTA DIN DESENELE ANIMATE

Calculatorul sau privitul la televizor reprezintă recompensa pe care majoritatea copiilor o primesc din partea adulţilor. Evadarea în lumea de dincolo de ecran are însă efecte nebănuite asupra psihicului unui copil, avertizează specialiştii. Potrivit unui studiu recent, cartoon-network-2-lmai mult de 120 de minute petrecute zilnic în faţa monitorului unui computer sau televizorului provoacă copiilor traume psihologice, informează ediţia electronică a publicaţiei britanice Daily Mail. Efectele negative ale privitului excesiv la tv nu pot fi şterse şi nici compensate de exerciţiile fizice, susţin realizatorii studiului. Cercetarea, realizată pe un eşantion de 1.000 de copii cu vârste între 10 şi 11 ani, arată că un copil ţinut departe de telecomandă este un copil mai fericit decât cel care are televizorul sau calculatorul la discreţie. Dr. Angie Page de la Centrul de Sport, Nutriţie şi Sănătate al Universităţii din Bristol şi autor al studiului recomandă limitarea timpului petrecut de către un copil în faţa unui monitor sau ecran de televizor la maximum două ore pe zi. Mai mult, cercetătoarea susţine că, indiferent dacă un copil face sau nu mişcare, el este victima calculatorului sau a televizorului, datorită efectelor pe care acestea le au asupra psihicului.

“Am descoperit că un copil poate suferi traume psihice, chiar dacă face mişcare în aer liber. Copiii trebuie încurajaţi să aibă activităţi fizice şi să-şi reducă timpul petrecut în faţa computerului sau a micului ecran”. Sigur, este greu să-i spui unui copil: «Ajunge cu televizorul», susţine dr. Page, dar “privitul timp de patru – cinci ore la televizor sau la calculator este nociv”. Cercetarea, efectuată pe eşantionul sus-menţionat, a relevat că minorii au la dispoziţie între programul de şcoală şi ora de culcare un timp liber de patru – cinci ore în medie, timp pe care şi-l petrec în faţa unui ecran. În acest caz, “limitarea timpului de vizionare la jumătate nu este de neconceput”, susţine dr. Page.

Copiii românilor stau 20 de ore pe săptămână în faţa televizorului> Potrivit unui studiu realizat de Educaţia 2000+ şi UNICEF, în România, copiii petrec 20 de ore săptămânal în faţa unui monitor, fie că este de televizor, fie de calculator. Cel mai mult îi ţin lipiţi de ecran desenele animate, eroi precum Dexter, Tom şi Jerry sau Diavolul Tazmanian populându-le universul. E normal, susţin psihologii. Animaţiile reprezintă un stil de viaţă, un model pentru cei mici. “Sunt puţine desenele animate care educă. De regulă, ele creează o stare de irascibilitate, de nervozitate sau chiar de depresie. Luăm bine-cunoscutele personaje Tom şi Jerry. Sunt copii care se bucură atunci când motanul Tom ia bătaie, dar de cele mai multe ori aceste conflicte între cele două personaje le provoacă celor mici starea de depresie”, a declarat pentru gândul Lena Rusti, psihoterapeut.

Campionii violenţei animate> Potrivit studiului “Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc”, realizat de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC), realizat în ianuarie 2009, violenţa fizică apare frecvent în programele de desene animate. Cercetarea a monitorizat posturile Cartoon Network, Jetix (actual Disney Channel, n.r.) şi Minimax timp de o săptămână (13 – 19 octombrie 2008). Conform cercetării, Cartoon Network era cel mai violent post de fond-ecran-jeux-the-grim-adventures-of-billy-and-mandy-003televiziune pentru copii dintre cele trei analizate: Cartoon Network, Jetix şi Minimax. Astfel, în programele Cartoon Network, în perioada monitorizată, s-au înregistrat 673 de acte de violenţă, la Jetix – 533 de acte de violenţă, iar la Minimax – 317. În ceea ce priveşte numărul de acte de violenţă per emisiune, cel mai violent canal era Jetix, urmat de Cartoon Network şi Minimax. Aceasta se explica, potrivit autorilor studiului, şi prin faptul că Jetix avea cele mai lungi emisiuni (emisiunea medie – de 27 minute, faţă de 18 minute pe Cartoon Network şi 17 minute pe Minimax). Cartoon Network era cel mai violent canal, nu doar prin frecvenţa actelor de violenţă, ci şi prin durata acestora (atât în ceea ce priveşte durata medie a unui act, de 18 secunde, cât şi în ceea ce priveşte cel mai lung act de violenţă), în timp ce Minimax rămânea cel mai puţin violent sub ambele aspecte. La nivel general, predomina violenţa de tip fizic, în peste 50% dintre cazuri. Singurul canal cu violenţa verbală majoritară a fost Minimax. Tot acesta a fost canalul cu cea mai multă violenţă de tip psihologic. În privinţa violenţei fizice, Cartoon Network se situa pe primul loc, iar Jetix, pe ultimul loc. Cea mai frecventă formă a violenţei fizice pe canalele de desene animate este “bătaia” (29%), urmată de “agresare/ ciocnire” (21%), “rănirea cu obiecte contondente” (10%) şi “rănirea cu arme de foc” (9%).

Cititi va rog si:  5 moduri prin care televizorul te ucide lent ; Jocurile pe calculator ne pot transforma copiii în criminali ; Comentariul zilei (28.01.2010): Promovarea NOII ORDINI MONDIALE prin jocurile video si desenele animate ; VIDEO (desene animate): SIMBOLURI in TOM & JERRY “The Fast & the Furry”. De ce atat de pe fata? ; VIDEO: Mesajul nociv din productiile WALT DISNEY. Detalii despre greii companiei ; VIDEO: Evolutia adolescentei MILEY CYRUS (Hannah Montana) …

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
Acest articol a fost publicat în Manipulari, diversiuni, Otravuri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s