Propun interzicerea prin lege a calomnierii in mediul politic! Nu transformati Romania intr-o “societate a avocatilor”

www.econtext.ro/propun-interzicerea-prin-lege-a-calomnierii-in-mediul-politic-nu-transformati-romania-intr-o-societate-a-avocatilor 

Propun interzicerea prin lege a calomnierii in mediul politic! Nu transformati Romania intr-o “societate a avocatilor” de Adrian Cristescu – Iunie 04, 2011

Fac o propunere care ar trebui introdusa in Constitutia Romaniei. Propun ca politicienii, cei care-si asuma aceasta pozitie, sa nu aiba voie sa-si calomnieze adversarii. Propun ca ei sa fie amendati sau sanctionati intr-un anume fel (putem gasi mai multe modalitati) in cazurile in care recurg la aceasta strategie, de a-si calomnia rivalii. In momentul in care este criticata o idee, o solutie, o persoana, un partid, o propunere legislativa, etc, critica sa fie insotita doar de argumente, nimic jignitor, calomniator, nici un atac la persoana!

Putere si Opozitie

Si ma refer aici la toti politicienii, indiferent de orientarea lor doctrinara, indiferent de formatiunea de care apartin la un moment dat. Indiferent daca sunt la Putere sau in Opozitie. La noi, n-a existat niciodata o conlucrare reala intre Putere si Opozitie. Niciodata!1447-Politician1Doar o dusmanie acida, extrem de vulgara, care a devenit model de urmat pentru un popor dezorientat si descoperit in fata unei astfel de agresiuni. In loc sa recurga la negocieri, la a incerca sa negocieze o lege pentru a o aduce cat mai aproape de viziunea lor politica, partidele din opozitie recurg preponderent la tentative de a sabota partidele de la guvernare. Iar aceasta situatie a caracterizat toate guvernarile, indiferent de partidele care erau in opozitie sau la conducerea tarii. Esti in opozitie, sabotezi! La randul lor, cei de la Putere au fost prea putini receptivi la opiniile celor din Opozitie, atunci cand acestea au existat. Nicicand nu s-au asezat la aceeasi masa pentru a gasi impreuna cele mai bune variante pentru aceasta natiune. Poporul a ales un Parlament intreg, nu doar parlamentari de la Putere sau din Opozitie!

Obiectiv: propria agenda!

De ce se intampla acest lucru? Este foarte clar: obiectivul oricariu politician/partid este sa ajunga la Putere cu orice pret! Calcand pe orice cadavru! Nu contest, e normal ca un partid sa-si doreasca sa obtina puterea, pentru a-si impune programul politic! Dar la noi scopul acesta este injumatatit: vor sa ajunga la Putere, dar nu pentru a-si impune programul politic, ci pentru a-si promova si proteja propria agenda. Unde este idealul politic din timpurile stravechi? Unde sunt cei care alegeau cariera politica doar pentru a-si cultiva virtutile? Unde este omul politic, interesat de bunul mers al cetatii?

Dreptatea = elocventa?

La noi, mediul politic a devenit o sala de judecata, dintr-un serial american despre avocati! Dintr-un serial in care avocatii trebuie sa invinga cu orice pret! Primeaza elocventa, nu argumentul, cel care se pricepe mai bine sa-si mestesugareasca discursul si sa-l invinga prin cuvinte pe celalalt. Nu conteaza cine are dreptate, al cui argument este mai puternic, nu! Conteaza cel care un limbaj mai bun, mai expresiv, mai zeflemitor la adresa celuilalt! Conteaza cel care ‘l-a facut’ pe celalalt! Dreptatea a devenit atributul celui elocvcent, al celui care e mai priceput la vorbe! Argumentele, adevarul, doar notiuni ce fac parte din dictionare uitate! Din pacate, asta e realitatea, Romania tinde sa devina o ‘societate a avocatilor’!

Publicat în Forta Ideilor, Green Party | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Los Indignados – „El capitalismo necesita un reset”

Aproape 5 milioane de şomeri, cu un procentaj al şomajului între tineri de 43% (cu o rată foarte ridicată a şomajului între absolvenți universitari, fără a lua în calcul miile de tineri care realizează munci inferioare pregătirii lor, eso-el-sistemafiind lăudaţi cu cinism pentru elasticitatea de care dau dovadă). Lângă ei 62-63% dintre angajați trăiesc cu mai puţin de o mie de euro pe lună (conform raportului Ministerului Fiscal, GESTHA), în timp ce retribuţiile managerilor marilor firme din IBEX 35 au crescut cu 45% în ultimii ani, în ciuda măsurilor de austeritate. Mai mult de 230 000 de familii date afară din propriile case pentru incapacitatea de plată a creditului ipotecar, rămaşi pe drumuri însă datori în continuare băncii. În Catalunya, spitalele se închid, conform măsurilor anunţate înainte de alegeri şi puse în aplicare tacit pentru a nu pierde voturi.

Universităţile sunt transformate în companii conform criteriilor Bologna, cu facultăţile din domenii umaniste comasate, dacă nu desfiinţate, programele de lucru de 12 ore de multe ori au o remunerație de 6 ore şi un dureros etc… Perplexitatea şi apatia în fața situației s-a transformat în rutina multor oameni. Frica de şomaj, lipsa unei minime solidarizări sociale cu cei concediaţi, masa imensă de lucrători care se agaţă cu disperare de menţinerea postului fiind dispuşi să accepte orice nivel de degradare a drepturilor şi condiţiilor de muncă, culpabilizarea indirectă a angajaților, viitorii disponibilizați, de lipsă de productivitate, încât ei înşişi au ajuns să simtă mai degrabă ruşine pentru situaţia lor decât indignare. Această situație a generat în ultimii doi ani în Spania o atmosferă de disperare lentă şi neputincioasă în care trâmbiţează un singur discurs ideologic: nu există altă alternativă decât strângerea curelei, aplicarea măsurilor de austeritate şi renunţarea la drepturile sociale – sănătate, educaţie, cultură – văzute deja ca nişte privilegii.

În urma mai multor luni de indignare virtuală prin reţelele sociale, tinerii şi nu numai ei au decis să iasă în stradă: există şi nu se identifică cu un sistem care nu-i mai reprezintă, în care aşa numita democraţie serveşte intereselor financiare. Platforma democraciarealya, (Democraţie adevărată, acum!) a lansat propunerea de a participa la o demonstraţie colectivă în 60 de oraşe ale Spaniei pe data de 15 mai, cu deviza „Nu suntem marfă în mâinile politicienilor şi bancherilor” Deşi se credea ca vor fi mobilizate puţine persoane, se estimează că mai mult de 130 000 de oameni au ieşit duminică în stradă în toată Spania pentru a arăta că sunt cetăţeni, nu doar consumatori şi că doresc o schimbare nu doar cu un caracter electoral, ci o schimbare radicală a sistemului. „El capitalismo necesita un reset” (Capitalismul trebuie resetat) Nu nemulţumirea faţă de un partid sau altul, nu indignarea faţă de măsurile de austeritate, ci un alt model de societate şi sfârşitul sistemului politic bipartid au constituit baza revendicărilor. Menționez că în Spania există două partide politice la nivel naţional care îşi dispută voturile: Partidul Popular, conservator, adept al politicilor neoliberale şi Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, aflat acum la conducere. În ultimul timp, datorită lipsei de coeziune a discursului oficial al partidelor politice, platformele Internet s-au transformat într-un spaţiu de dezbatere şi solidarizare pe măsură ce tot mai multe organizaţii au aderat la manifestul mișcării democraciarealya, printre care şi ATTAC. Rezistenţa mişcării și amploarea ei rezindă în faptul că nimeni nu-i reprezintă pe indignaţi. Nu există o ideologie concretă în spatele mișcării, ci doar dorința a mii de oameni de a schimba o situație considerată de discursul oficial ca fiind sigura posibilă. Circulând în reţea, indignarea se gestionează şi se propagă de la sine, nu este direcţionată sau canalizată de un anumit partid politic, ci e o „revoluţie a bunului-simţ” împotriva unui sistem cinic faţă de cetăţeni. Tot mai multe persoane devin conștiente de necesitatea abordării critice a sistemului actual.

Demonstrația din data de 15 mai, numită de mass-media din Spania 15M, nu a fost o demonstraţie apolitică, așa cum presa oficială a încercat să o discrediteze, ci o demonstraţie împotriva sistemului văzut ca unic detonant al crizei. S-a cerut votul responsabil pentru alegerile de duminică şi participarea la vot. Manifestaţia nu a fost organizată de niciun partid politic, nici de sindicate. Miile de oameni care au ieşit în stradă au diverse ideologii, însă protestul lor vizează însăşi fundamentul unei democraţii în care cetăţeanul simplu nu mai este băgat prea mult în seamă. Se revendică drepturi de bază: locuinţă, sănătate, educaţie şi încetarea speculei cu prețul materiilor prime și al alimentelor. Deşi au fost acuzaţi ca nu sunt în stare să propună mai nimic, manifestul platformei are mai multe propuneri concrete decât programele partidelor angajate în cursa electorală, care doar îşi atribuie rolul de manageri ai ieşirii din criza economică, fără a concretiza prea mult şi metodele. Voi cita câteva dintre propunerile manifestului democraciarealya.es:

1. Eliminarea privilegiilor clasei politice. 2. Controlul şomajului Siguranța locului de muncă: interzicerea concedierilor colective sau din motive obiective în marile companii care înregistrează beneficii. 3. Dreptul la locuinţă Se propune exproprierea de către Stat a stocului de locuinţe care a fost construit în timpul perioadei de boom imobiliar şi care nu s-au vândut, pentru a fi distribuite în regim de închiriere. În Spania există peste 1 milion de locuinţe construite în timpul boomului imobiliar care nu au fost vândute şi care continuă să aibă preţuri inaccesibile pentru majoritatea populaţiei. În acelaşi timp, tinerii locuiesc cu părinţii până la vârste înaintate datorită chiriilor excesive. 4. Servicii publice de calitate. Serviciile sanitare publice sunt parţial privatizate, se reduce bugetul destinat acestora de către Administraţiile publice, obligând indirect cetăţeanul să aleagă asigurări private. 5. Controlul entităţilor bancare. Se propune ca entităţile bancare care au dificultăţi să fie naţionalizate pentru a se constitui o bancă publică cu un control social. De asemenea, se solicită restituirea către bugetul public a capitalului aportat băncilor şi impozitarea tranzacţiilor financiare. 6. În ceea ce priveşte fiscalitatea, se solicită creşterea impozitelor aplicate băncilor şi marilor capitaluri. 7. Libertatea cetăţenilor şi democraţie participativă 8. Reducerea cheltuielilor militare.

După demonstraţia de duminica trecută, în cursul săptămânii au continuat protestele în pieţele oraşelor, cu o afluenţă masivă în Madrid şi Barcelona. S-au instalat corturi și s-au organizat mese de dezbateri în piețe, participanții provenind din diferite asociații și având diferite platforme revendicative. La nivel instituţional, politicienii nu au fost capabili să înţeleagă nimic din ce se întâmplă: dacă mai întâi spuneau că protestatarii nu merită băgaţi în seamă, fiind utopicii dintotdeauna care nu şi-au găsit locul în sistem, ulterior i-au considerat periculoşi, tineri fără propuneri (da, vă înţelegem, sunteţi indignaţi, dar ce propuneri aveţi?, întrebau formațiunile politice), pentru a pune în final în funcţiune marketingului electoral (noi avem aceleaşi revendicări ca şi voi, ne daţi un vot?). Între timp, pieţele s-au transformat într-un spaţiu de discuții responsabile și fără incidente. Manifestanții au atras atenția de la început că nu se vor tolera acte de violență care ar da o justificare forțelor de ordine pentru a interveni. Comisia electorală centrală, atât în Barcelona, cât și în Madrid a interzis manifestațiile în timpul acestui sfârșit de săptămână. Dat fiind că suntem în plină campanie electorală, poliția nu intervine, chiar dacă avertizează că sunt manifestații ilegale. În Plaça Catalunya din Barcelona, deşi concentrarea de persoane este inferioară celei din Plaza del Sol din Madrid, este un du-te-vino de oameni: tinerii propun măsuri, se râde mult, se participă, se comentează, se aduc alimente celor instalați în piață, oamenii se simt din nou împreună. Persoanele în vârstă îi încurajează să nu renunțe la proteste. Tocmai pentru a arăta că indignarea nu aparține doar tinerilor sau anumitor colective, familii întregi cu copii au venit în piață. Protestatarii sunt simplii cetăţeni, până acum umiliţi sau deconectaţi complet de o realitate care nu-i mai reprezintă. Oameni încep să dialogheze, să se indigneze, să devină conştienţi de faptul că puterea le aparţine, că trebuie să vorbească, că au nevoie, ca într-un gest de recuperare morală, să spună că ajunge.

„Este sistema no me reprezenta” (Acest sistem nu mă reprezintă”), „Pienso, luego estorbo” (Gândesc, apoi deranjez”) „Sin tu voto, no son nada” (Fără votul tău, ei nu sunt nimeni.), „La llaman democracia y es Botin” (Îi spun democraţie şi este Botin, Emilio Botin fiind preşedintele băncii Santander Central Hispano).

În mijlocul protestelor care s-au desfășurat în fiecare noapte în piață se simte entuziasmul şi mai ales un nou aer de solidaritate, atât de minată până acum de isteria consumului şi a competitivităţii. Şi dacă tot vine vorba de solidaritate în vremuri de globalizare, pe când o globalizare a indignării? Indignaţii din pieţele din Madrid şi Barcelona, în ciuda acuzaţiilor care li se aduc, ştiu foarte bine ce vor: „No quiero un I-pad nuevo, quiero una vida nueva” (Nu vreau un I-pad nou, vreau o viaţă nouă).

Corina Tulbure, Sursa: criticatac.ro


Democrație Reală Acum” vine în România (Cluj, duminică, Eroilor,18.00)

Comunicat mișcarea „Democrație Reală Acum”

Mișcarea „Democrație Reală Acum” se manifestă și la Cluj, duminică, 5 iunie, 2011, începând cu ora 18.00, pe B-dul Eroilor, în jurul monumentului dedicat Memorandiștilor (la „Clopot”). Clujul se alătură sutelor de mii de tineri protestatari din peste 130 de orașe europene care ies în stradă în data de 5 iunie, sub egida „European Revolution”. Vă așteptăm cu mesaje de protest, pancarte ori nemulțumiri cetățenești, pe care le vom aduna într-o „Cutie a indignărilor” după care le prezentăm opiniei publice și autorităților.

Mișcarea „Democrație Reală Acum” din România se solidarizează cu evenimentele din Spania, Grecia, Franța, Marea Britanie etc. și consideră că problemele pentru care cetățenii din întreaga Europă au ieșit în stradă le regăsim și în România.

Nu reprezentăm vreo formațiune politică și nu susținem exclusiv vreun grup religios sau etnic. Suntem simpli cetățeni, iar factorul nostru de coeziune îl reprezintă indignarea față de felul în care funcționează sistemul politico-economic în Romania și la nivel internațional.

Suntem indignați de abuzurile și corupția politicienilor, băncilor și afaceriștilor care au adus România în starea actuală. Vrem ca responsabilii pentru criza și inegalitățile economice să plătească pentru această injustiție și nu cetățenii prin impunerea măsurilor de austeritate (tăieri salariale, creșterea taxelor și impozitelor, creșterea prețurilor la servicii, disponibilizări etc.).

Dorim asigurarea unor locuri de muncă plătite decent, accesul la educație publică de calitate și la un sistem sanitar gratuit și eficient, dreptul la egalitate de șansă, la o participare politică reală, dincolo de democrația electorală, și la o dezvoltare personală liberă.

Vrem să fim considerați ființe umane, nu mașini de vot manipulabile o dată la 4 ani. Iluzia democrației este întreținută de un vot care nu îți dă posibilitatea reală de a schimba ceva, ci doar  să alegi răul cel mai mic. Indiferent de rezultat, puterea rămâne în mâinile lor.

Dorim suspendarea acordurilor cu FMI și Banca Mondială deoarece acestea reprezintă sursa îndatorării și sărăcirii României pe termen lung, în condițiile în care populația va trebui să suporte returnarea împrumuturilor prin impunerea unor noi măsuri de austeritate. Într-o paradigmă de tip neoliberal, FMI-ul și Banca Mondială sunt organisme care urmăresc doar profitul câtorva privilegiați și nu bunăstarea generală a populației. O Românie săracă și îndatorată își pierde libertatea și suveranitatea de a-și alege viitorul.

Pentru toate acestea suntem indignați! Vom lupta pentru drepturile noastre! Vrem o Democrație Reală Acum! Cetățenii nu sunt subordonați statului și capitalului speculativ, comunitățile de cetățeni asociați constituie statul!

Indignații www.eurevo.org; www.eurevolution.com; roarmag.org; wrong.ro/manifest

Contact: indignativacluj@gmail.com

Publicat în A Treia Cale / Forta, Green Party, Viva la Revolución | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

Povestea a doua banci de John Medaille

Există concepţia greşită că scopul FMI este de a oferi asistenţă în rezolvarea problemelor financiare ale ţărilor cu greutăţi în a-şi plăti datoriile. De fapt, FMI există pentru a salvgarda băncile! Este un exerciţiu macroeconomic hazardat şi imoral. Băncile (private) împrumută statele (risipitoare sau nu) care, se ştie încă de la Adam Smith, nu îşi vor plăti niciodată datoriile, dar vor plăti dobânzi şi se vor refinanţa la infinit. Economia speculativă ”sustinuta” de marile banci – opusă economiei reale – conduce la umflarea unui imens balon de săpun, la „smulgerea” unor profituri uriaşe cu orice risc, până când acest balon se sparge, provocând recesiunea. In recesiune statul se imprumuta de la FMI pt a salva aceste banci, amanetind viitorul populatiei. Oligarhii financiari, capitaliştii corporatişti transnaţionali, în complicitate cu statul managerial, sunt principalii responsabili pentru colapsul sistemului utopic pe care ei înşişi l-au construit. Capitalismul neoliberal monopolist globalist creează condiţii favorabile economiei speculative, declanşeaza crize economice inevitabile, duce la dezumanizarea fiinţei umane. Intelegerea acestor mecanisme trebuie să ne îndrume spre o schimbare a paradigmei iluzorii create de capitalismul corporatist, spre revenirea la om, la relaţiile interumane, la o economie la scară umană. Punctul de plecare în iniţierea aceste schimbări trebuie să îl constituie omul în integralitatea sa, nu omul redus la latura sa egoistă, nu omul care-şi vede doar propriile lui interese. Adevărul se referă la un întreg, altminteri se transformă în utopie. Instituţiile bancare mari şi puternice conduse de noua clasă de „stăpâni ai universului” au eşuat, iar acum există doar în virtutea accesului lor privilegiat la banii publici.

Cu toate acestea, există o instituţie financiară care nu a eşuat, nu se află într-o situaţie critică şi nu se confruntă cu dificultăţi în găsirea persoanelor care facă împrumuturi şi să le achite. Este vorba despre Grameen Bank, instituţia care a inventat practic sistemul de microfinanţare, infiintata de laureatul Nobel Dr. Muhammad Yunus. Băncile Grameen oferă împrumuturi de sute de milioane de dolari oamenilor săraci din Bangladeş şi din întreaga lume. Băncile oferă împrumuturi oamenilor înstăriţi; Grameen acordă credite celor săraci. Băncile cer garanţii; la Grameen, oamenii fac împrumuturi fără garanţie. Băncile cer complicate documente legale şi echipe de avocaţi; Grameen nu solicită astfel de documente şi nici necesitatea vreunui avocat. Băncile acordă împrumuturi mai ales bărbaţilor; Grameen împrumută în special femeile. Există însă o deosebire şi mai propunţată între Grameen şi Citibank. Băncile „too big to fail” (prea mari ca să eşueze) se ocupă îndeosebi cu acţiunea de creare a banilor şi de investire a lor în speculaţii financiare. Activităţile lor nu au practic legătură cu economia reală, cu economia axată pe producţie, pe locurile de muncă şi cu producerea unei reale bunăstări. Dimpotrivă, activităţile lor speculative sunt de natură să falimenteze economia reală. Grameen Bank, pe de altă parte, este conectată la economia reală. Când sunt împrumutaţi 50 $ unei femei, aceasta cumpără pui sau capre sau o maşină de cusut sau alte bunuri cu adevărat productive, care contribuie în mod precis la sporirea bunăstării reale a persoanei împrumutate şi a naţiunii.

Mai există, desigur, şi o altă distincţie. Grameen Bank este angajată în această afacere nu pentru a face profit. Realizează, de fapt, şi profit, dar nu acesta este scopul principal. Realizarea de profit îi îngăduie doar să continue să-şi îndeplinească rolul, care constă în a-i salva pe oameni din sărăcia asupritoare, pentru a-i face să-şi câştige independenţa şi încrederea în sine. Grameen îşi propune să construiască familii puternice, comunităţi puternice, o economie solidă, centrată pe om. Cu alte cuvinte, este o afacere socială, o afacere care are un scop social şi facilitează crearea unui anumit cadru social. Grameen Bank acordă împrumuturi mici fără garanţie şi fără documente legale persoanelor nevoiaşe, fermierilor, meşteşugarilor, întreprinzătorilor etc., astfel încât aceştia să poată începe o mică afacere care să-i ajute să scape de sărăcie. Împrumuturile sunt acordate unui grup de minim cinci persoane, fiecare procedând ca un fel de girant una pentru cealaltă; pentru a nu atrage dezaprobarea din partea grupului sau a comunităţii, fiecare persoană este responsabilizată, pentru onorarea obligaţiilor de returnare a banilor. Rata de restituire a creditelor s-a dovedit a fi mult mai mare (de la înfiinţarea băncii, au fost returnaţi 99% din banii împrumutaţi) decât în cazul împrumuturilor clasice. Grameen Bank a reuşit să înlăture dependenţa de cămătari şi să pună capăt exploatării la care erau supuşi oamenii săraci de către aceştia.

Dr. Yunus fost, anterior, preşedintele Departamentului de Economie la Chittagong University. Contactul cu satele dimprejurul universitătii l-a făcut să îşi dea seama că toate procedeele complicate, toate imensele sisteme financiare şi împrumuturile de la bănci străine nu funcţionează. Sau, mai cu seamă, ele funcţionează, dar numai pentru a spori sărăcia oamenilor. A descoperit că poate rezolva dependenţa de camătă într-un sat cu un capital de doar 27$. Pentru un om obişnuit să lucreze cu milioane si miliarde, aceasta a fost o adevărată revelaţie. Acesta a fost punctul de plecare pentru înfiinţarea Băncii Grameen. Dr. Yunus a ajuns să înţeleagă că întreaga teorie economică ia în considerare doar jumătate din ceea ce reprezintă de fapt omul. Ea se întemeiază pe ideea că oamenii sunt egoişti. Şi, într-adevăr, aşa sunt. Dar această trăsătură nu reflectă omul în integralitatea sa. Oamenii sunt şi altruişti, fiindcă, altminteri, nicio ordine socială, şi nicio economie, nu ar fi posibilă sau sustenabilă. Astfel că bunul economist a început să pună bazele unei economii şi ale unei instituţii bancare pornind de la omul întreg, si nu doar de la o jumătate din ceea ce este el. Citibank ne înglodează pe toţi în datorii; Grameen îi ajută pe împrumutători să ajungă la adevarata independenţă.

Un sistem bancar întemeiat numai pe egoism va da naştere doar unei ordini sociale bazate pe egoism. Dar această ordine se dovedeste a fi dezordine, un echilibru tot mai fragil mentinut printr-un stat din ce in ce mai totalitar, pe masura ce concentrarea economica, financiara, e din ce in ce mai totala si genereaza probleme structurale tot mai mari. Mai mult, această dezordine îi privilegiază pe deţinătorii de capital, care trebuie să fie tot mai puţini, şi îi plasează pe aceştia în conflict cu oamenii care posedă doar munca şi care vor fi mereu majoritari. Dar Grameen uneşte capitalul cu munca astfel încât oamenii şi familiile să devină productivi şi independenţi. Ordinea socială trebuie să fie susţinută financiar, toţi avem nevoie să mâncăm. Dar ordinea sociala nu poate fi redusă la ideea de a consuma, altminteri vom sfârşi prin a ne mânca unii pe alţii. La drept vorbind, a face din sistemul bancar doar un instrument pentru satisfacerea lăcomiei echivalează cu a-l ruina pe celălalt sau, cel puţin, a-i consuma resursele şi a-i reduce viaţa. Nu există absolut niciun motiv pentru care să trebuiască să se întâmple acest fapt, distincţia dintre Citibank şi banca Grameen demonstrează acest lucru. În fond, este vorba despre distincţia dintre lăcomie şi dăruire; dintre afacerea înţeleasă ca mod de a-ţi însuşi cât de mult poţi şi afacerea ca un mijloc de a dărui tot ceea ce poţi.

„Experţii” sunt acel soi de oameni care, din prea multă specializare, au pierdut din vedere întregul. „Experţii” în economie au ruinat economia fiindcă au înţeles economia corelând-o doar la cifre şi profit. Acest mod de a înţelege economia a condus la instaurarea unei ordini sociale greşite, care s-a dovedit nedreaptă, o ordine, în fapt, falsă şi efemeră, sfârşind prin a provoca tocmai efectele contrare celor scontate, şi anume, anularea pieţei libere, a economiei de piața, saracirea clasei mijlocii, recesiunea şi dezordinea socială. O economie reală este cea care porneşte de la determinările fireşti, de la realităţile locale şi comunitate, de la relaţiile dintre oameni, relaţii care nu pot exista în mod real decât dacă sunt bazate pe dreptate şi pe grija de a-şi trata aproapele în mod adecvat „Nu banii salvează, ci încrederea, solidaritatea şi fraternitatea” – spune într-un interviu Muhammad Yunus. Acest mod de înţelegere just conduce la consolidarea unei ordini sociale stabile, încurajează cooperarea între oameni, responsabilitatea, dezvoltarea comunităţilor. Un model viabil de economie la scară umană, este cel oferit de Muhammad Yunus, al cărui succes este dovedit în mod incontestabil.

Dupa ‘A Tale of Two Banks’ scris de John Medaille, pe site-ul The Distributist Review, Traducere de Irina Bazon distributistreview/un-model-de-distributism-grameen-bank

responsiblemanagement.ro/muhammad-yunus-provocarea-afacerilor-sociale

Via pagina 30311/fb – www.facebook.com/Green.Romania

PS. goodbeecredit.ro, ziuaonline.ro/economic/cum-a-ajuns-gheorghe-badea-bade-a-112-oi-si-260-de-capre.html >>

  • Curca Paul : Am intrat pe site-ul lor şi apoi am şi sunat ca să văd cum se procedează pt obţinerea unui credit. Actionari sunt Erste bank din Austria, deci tot un mare concern. Cer garanţii, ca orice altă bancă, do…bânda e f mare, 12,5 % sau , 22%. Faptul că acordă credite unor persoane care ar obţine mai greu sau deloc credite prin băncile clasice e un lucru bun pt ei nu pt noi. Adică ei încearcă să ajungă şi la persoane”nebancarizate”, adică cele care nu pot primi credite de la băncile comerciale. Dar asta o fac din bunătate, nu ca să ajute pe cineva, ci pt că ştiu că şi de acolo se pot obţine câştiguri f mari.

  • Ilie Catrinoiu : Atentie, baietii au inceput sa compromita si ideea distributista. Cei care au adus neoliberalismul in Romania acum se prefac ca pun in practica si distributismul. E o facatura. In primul rand ca Erste nu este o banca distributista iar dna in cauza vad ca nu face nimic pt a pune pe picioare in romania o banca distributista, cu capital integral romanesc. Apoi, fiscalitatea e aceeasi. Nu poti sa dai credite mici cu o fiscalitate mare. Apa de ploaie. Dar suntem obisnuiti, in Romania „merge si asa”.

Publicat în A Treia Cale / Forta, Consumismul Decadent, Green, Green Party | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Rostul lui Bradut Florescu

Bradut Florescu, unul din „vechii” publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. Iata ce a scris dupa ce a plecat:

Rostul

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

Batranii.

Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul.

Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile „prietene”.

La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.

Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta.

O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa traiesti. Bradut Florescu

PS Roger Gerom :

– Inainte de ‘89 toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.
– 1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri.
– 1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
– 2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli.
– 2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Celor care au furat, azi le spunem “baieti destepti”.
– 2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza. Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
– 2010 – prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor: salarii, pensii…!

Publicat în Forta Ideilor, Green, România Profundă | Etichetat , , , | 4 comentarii

Despre Credibilitate, Incredere, Solidarizare. Si din nou despre Moderarea si Rostul Grupului Green/FB

Grupul Green, in 4luni a ajuns la 4000membrii. facebook.com/Green.Romania Protestele nu vor opri taierea padurilor sau colonizarea economica, probleme serioase necesita o abordare mai adinca, mai radicala, incercam o miscare grassroot fara conducere stabilita, care asteapta cit mai multi lideri de opinie sa gindeasca colectiv o Alternativa Reala, sa reprezinte societatea civila – Oamenii Normali contra ”Politicienilor”. Totul depinde de solidarizare, aducati-va prietenii aici, credibilitatea grupului = insumarea credibilitatii a cit mai multi membrii activi, care au inteligenta si mai ales caracter. Iar cei multi care nu au timp, disponibilitate sa fie activi, sint si mai importanti pt ca .. ei sint cei mai multi.

Acest grup este dorit ca o miscare ”de la firul ierbii” fara conducere stabilita initial. Cit mai multi oameni cu inteligenta, bun simt si caracter ar trebui sa contribuie colectiv la directia grupului, la organizarea grupului, la marirea grupului. Cu cit vor fi mai multi oameni de valoare ca lideri de opinie cu atit grupul va avea o legitimitate mai mare, va reprezenta mai bine adevarata societate civila, cu atit va avea mai multa credibilitate.

In ziua de azi adevarul este un lucru rar. Aproape oricine poate sa spuna lucruri ”adevarate”, si Basescu e foarte convingator la televizor, si Vadim in zilele lui bune (fara doze mari de Rudotel) poate sa para foarte credibil, si Dan Diaconescu va mai pacali pe foarte multi din pacate. Important este cine sustine aceste adevaruri!! Doar daca vom fi cit mai multi oameni nu numai inteligenti dar si credibili la un loc, doar atunci cei multi bolnavi de neincredere, pacaliti de atitea ori prin mari manipulari, vor putea avea incredere in ”adevarurile” spuse aici in spatiul virtual si aceasta iluzie virtuala poate sa devina realitate. Desigur ideile bune au o valoare intrinseca dar credibilitatea depinde de insumarea credibilitatilor unor oameni care NU SINT politicieni ASA cum au fost 20 de ani si mai sint si acum, bravii nostrii parlamentari si guvernanti.

Daca sint mai multe grupuri care cresc in acest fel organic si credibil este foarte bine, dar in final grupurile care depasesc un nivel privat, vor fi cele care vor avea un rol si colaborarea dintre aceste grupuri va putea misca ceva. Altfel oricine poate sa MIMEZE orice, cu citeva sute de oameni care fac ”demagogie profesionala”. Nu e nimic mai important decit solidarizarea cit mai larga a oamenilor normali impotriva Politicienilor actuali, impotriva  excrocilor tradatori de neam, ma refer la fosta aristocratie rosie devenita clasa oligarhilor + baronilor + baietilor destepti + oportunistilor + mafiotilor + smecherilor.

Din nou despre Moderarea Grupului: Profit de ocazie, va rog inca o data – responsabilitate in postari. Rog pe toti care posteaza, fara non stiri, fara spamare, fara inflatie de pareri, fara tot felul de Diluante! Va rog sa va ginditi ca poate sute de oameni ‘asculta’, ceea ce se spuneti ar trebui sa fie semnificativ pentru toti acesti oameni. Daca fiecare si-ar da cu parerea numa sa se afle in treaba, fara sa aiba o contributie reala la conversatie, am ajunge la varza si .. asta nu se va intimpla in acest grup. Fiecare parere ar fi bine sa fie insotita de un link, de o informatie, de un argument semnificativ, inteligent. Daca vreodata sint mici neintelegeri intre persoane, mi se pare normal ca anumite discutii sa se faca privat, prin mesaje, chat, telefon, sa nu se incarce inutil pagina grupului. Pagina este citita poate de sute de persoane, fiecare comment genereaza mii de mailuri, care incarca casutele postale, aici in public sa spunem doar ceea ce este semnificativ, argumentat, fara socializari frivole, fara chat in public. 

Sintem un grup de optimisti, nu ne plac afirmatii despre ‘lasitatea romanilor’ de exemplu. Aici in acest grup CONSTRUIM o altfel de majoritate. In acest grup ne vom selecta sa fim altfel decit asa zisa majoritate pasiva, fatalista. Dorim sa reflectam societatea civila, dar cei care cred ca NU se poate, care sint de obicei veriga slaba, NU au ce cauta in grup. Dorim sa fie un grup de atitudine si nu de vaicareala. Totul depinde de cresterea grupului dar in nici un caz nu va creste grupul cu oameni care nu cred in nimic si nu pot face nimic, sau oameni care cred ca nu trebuie schimbat nimic esential si nu vor sa se faca nimic in acest sens. Aceasta moderare se va face serios, altfel grupul risca sa devina varza, tiganie si pierdere de vreme, la fel ca atit de multe alte incercari. Deci atentie la ”prosti” si mai ales la cei ce ”fac pe prostii”!!

Si din nou despre Rostul Grupului: Orice miscare spontana daca e de amploare are in spate multa organizare, pentru asta sint relevante textele Otpor.                                                        viitorulesteverde.wordpress.com/2011/04/30/canvas-green-revolution-how-to-turn-a-cynical-passive-and-fearful-public-into-activists-organizing-anger-turning-passive-victims-into-daring-heroes-collective-leadership-no-speechesviitorulesteverde.wordpress.com/2011/03/24/otpor-ghid-al-nesupunerii-civile-si-al-revolutiilor-pasnice  Important este ca dupa faza de la firul ierbii, sa apara o structurare care sa poate reprezenta real si pe termen lung, pe cei care au actionat spontan, desigur acestia nu pot sa stea ”o viata in strada”.                                                    viitorulesteverde.wordpress.com/2011/04/20/despre-antreprenori-politiciformarea-unui-nou-partid Schimbari structurale se pot face prin forme de democratie participativa care sa inlocuiasca democratia reprezentativa cit mai mult. Acesta este rostul ”distributismului”, sa distribuie puterea cit mai larg, sa construiasca comunitati economice/sociale in care participarea sa fie cit mai larga, participarea la decizii sa fie cit mai continua. Nu avem nevoie de alte revolte furate, de alte deturnari si manipulari, nici de tradari gen Menem, Iliescu, revenind de unde am plecat, sau din lac in putz. Problemele structurale sa le regindim radical, daca nu stim ce vrem sa schimbam structural, si cum, revoltele vor fi inutile, in cel mai bun caz vor duce doar la un reflux temporar al ”problemelor sistemice globale”. Sa gasim solutii prin inteligenta colectiva si onesta. viitorulesteverde.wordpress.com/2011/03/15/falimentul-capitalismului-statul-monstruos-big-business-solutiaviitorulesteverde.wordpress.com/2011/05/13/capitalismul-cu-constiinta-vs-neo-liberalism-democratia-participativa-vs-globalism-ovidiu-hurduzeu Pentru toate astea trebuie multe capete luminate si sprijin din partea ‘celor multi si pasivi’.

Publicat în *Green Grup/Facebook*, A Treia Cale / Forta, Green Party, Viva la Revolución | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Cinepa, cea mai profitabila cultura posibila = plasticuri biodegradabile, tesaturi ultrarezistente, hirtie, combustibili, medicamente – marea manipulare DuPont

Aveţi aici un superb documentar despre această plantă atît de nedreptătiţă, care chiar a realizat miracole. vimeo.com/20843386

Cînepă, o plantă cu foarte foarte multe întrebuinţări, foarte cultivată în România pînă relativ recent, şi-a atras una dintre cele mai abile campanii de dezinformare. De ce şi cui foloseşte asta vedeţi în articolul următor!

Industria cînepei ar putea pune capăt crizei economice
canabissemine-de-canepa
Ştiaţi că planta denumită cînepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili, şi pînă la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cînepa e folosită peste tot. Urme de cînepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cînepă. Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cînepă, descoperită în Mesopotamia, şi datînd de peste 10.000 de ani. Cea mai veche hîrtie provine din China, în urma cu două milenii, şi este făcută din fibră de cînepă. Chiar şi faraonii au utilizat cînepa în construcţia marilor piramide.
Cînepa a devenit atît de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încît regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pămînturile lor cel puţin un sfert de acru de cînepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi.  În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cînepă. În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cînepă.
La fiecare 3,6 secunde cîte un om moare de foame. Seminţele de cînepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de “grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cînepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.
Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, dintre care s-a folosit şi uleiul de cînepă. În anii 1930, Henry Ford  a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cînepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pînze din cînepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi plantă.
Peste 50% din pesticidele folosite în lume sînt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cînepa este un material de 8 ori mai puternică decît bumbacul! Cînepa poate creşte într-o 100 de zile,  fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutînd la protejarea mediului înconjurător. De asemenea, din cînepă s-ar putea fabrica hîrtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decît cea produsă din lemnul copacilor, ajutînd astfel şi prezervarea pădurilor ce produc oxigenul atît de necesar vieţii.
Şi totuşi, de ce cînepa este atît de marginalizată în zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se produce şi marijuana? Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii.
Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învîrt dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului.
Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevarată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosita în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate.
De unde provine cuvîntul “marijuana”? El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930. Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cînepă:
– toate manualele şcolare din SUA au fost tiparite pe hîrtie realizată din cînepă pînă în anii 1880;
– în SUA, din 1631 şi pînă la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele sub forma de cînepă;
– refuzul de a creşte cînepă în America, în secolele 17 si 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru o perioada de timp, puteai ajunge în inchisoare dacă refuzai să creşti cînepă;
– George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cînepă;
80% din toate textilele, confecţiile, etc. erau realizate din cînepă, pînă cînd în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului;
– primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hîrtie realizată din cînepă;
– in anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că pînă în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hîrtie de cînepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cînepă echivalează cu 4,3 acri de arbori;
– vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămînţă de cînepă pînă în 1937 (în SUA);
– primul model de maşină “T” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cînepă, maşina însăşi fiind realizată din cînepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cînepă, care erau de 10 ori mai rezistente faţă de oţel;
– revista “Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat “Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătînd că aceasta nu poate fi decît cînepa;
– cultivarea şi producţia cînepei nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătînd că această plantă produce de la 4 pînă la 7 ori mai puţină poluare decît ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.

Conspiraţia DuPont împotriva cînepei. În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi carbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloza, metanolul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cînepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%. Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia era foarte clară: cînepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucît ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvînt mexican obscur “marihuana” pe care l-au “împins” în conştiinţa Americii.

Manipularea mass-mediei în privinţa cînepei. La sfîrşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana. Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate: de la accidentele de maşină pînă la pierderea moralităţii. Filme ca “Reefer Madness” (“Nebunia marijuanei”) (1936), “Marihuana: Assassin of Youth” (“Marijuana, asasinul tinerilor”) (1935) si “Marihuana: The Devil’s Weed” (“Marijuana, iarba diavolului”) (1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industrialişti pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a cîştiga simpatia publicului, astfel încît să poată fi adoptate legile anti-marijuana. În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei. Masele erau ca oile, aşteptînd să fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate.
Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusa în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin Congres. Dr. James Woodward, doctor ş avocat, a depus măturie, mult mai tarziu, din partea Asociaţei Medicale Americane, că motivul pentru care aceasta asociaţe nu a denunţa legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cînepa.
În septembrie 1937 cînepa a devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Congresul american a interzis cînepa pentru că i s-a spus ca ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent. În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana linişteşte atît de mult, încît soldaţii americani nu vor mai lupta deloc. Care e adevărul?
Cînepa, plantă minune. Cînepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sînt necesare pentru a fabrica hîrtia din cînepă, decît hîrtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe cînd cînepei îi este destul un singur sezon.
Iata cîteva din întrebuinţările pe care cînepa le-ar putea aduce omenirii:
1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămînţă de cînepă. Materialele plastice din cînepă sînt biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sînt biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele plastice făcute din cînepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.
2) Din cînepă se pot face medicamente. Sa nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe baza de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decît medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici. Cînepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încît sîngele să poată circula mai bine. De asemenea, cînepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.
3) Cînepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cînepă. Seminţele de cînepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.
4) Din cînepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cînepă sînt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA, ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cînepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cînepă?
Spuneti NU manipulării marilor companii! Lumea e nebună…dar asta nu înseamnă ca voi trebuie să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi vestea. Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul. Folosiţi produsele din cînepă. Eliminaţi cuvîntul “marijuana” şi gîndiţi-vă la povestea care a fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Cînepa trebuie să fie utilizată căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta.
Spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că “dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la razboaiele dintre bande”. Ultimele reclame de la TV spun chiar că “dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniti terorismul!” Incredibil! O plantă atît de minunată, cum este cînepa, a devenit între timp una de factură “teroristă”. Atît de departe a ajuns manipularea. Dar nu uitaţi cîteva cifre foarte elocvente: 1/2  milioane de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! 1/2 milioane de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Dar nimeni n-a murit pînă acum din cauza canabisului! Industria petrochimică a distrus natura, şi nu folosirea cînepei. Care sînt adevarăţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele?
Prejudecata că marijuana ar crea o stare apropiată stării de beţie este una falsă. E adevărat că marijuana te face să simţi că timpul se scurge mai încet, şi astfel poţi deveni mai sensibil. Dar astfel, poţi aprecia mai mult artele şi poţi deveni mai aproape de natură, starea acesta fiind total opusă stării de beţie. Deci, din contra, devii mai conştient. În concluzie, motivul pentru care cultivarea cînepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare, este faptul că…miliardarii  planetei doresc să rămînă în continuare miliardari, in detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea obţine din cînepă!
Traducere după http://www.world-mysteries.com/marijuana1.htm

Dar dacă marijuana a vindecat cancerul? Este interesantă de citit povestea unui tată ce şi-a vindecat copilul bolnav de cancer cu ulei de canabis: www.click.ro/pe_glob/mapamond/a-vindecat-copilul-cancer-marijuana

Observatie Carmen Babia: Ar trebui precizat ca specia de cinepa despre care vorbim aici NU ESTE MARIJUANA! Cinepa care se cultiva (verb la trecut, deja, din pacate…) in Romania este cannabis sativa, deosebita de cannabis indica (cea din care se obtine drogul).www.revista-ferma.ro/articole-tehnologii-agricole/canepa-cannabis-sativa-l.html Si ar fi bine daca lumea ar lua cunostinta de acest lucru; guvernele s-au bazat pe lipsa de informatie si pe… mersul oilor, d-asta au reusit atit de lesne sa interzica cultivarea cinepei.

  • Radu Iliescu Carmen are perfecta dreptate. Interdictia cultivarii canepii se datoreaza unei confuzii, din specia cultivata in Europa in mod obisnuit nu se poate extrage drogul. Cu toate astea, sa te fereasca Dumnezeu sa te parasca vreun vecin ca-ti hranesti gainile si porumbeii cu seminte de canepa, pentru ca imediat te calca mascatii (care se cred in Columbia, cred). Legea care reglementeaza cultivarea canepii este Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, la care se adauga Regulamentul de aplicare. Daca vrei sa-ti taca mintea, cultivi canepa cu o autorizaţie specială eliberată de DADR şi supervizată de departamentul de narcotice al Poliţiei. Legea nu distinge intre cele doua feluri de cinepa. Banuiesc ca interesele din spatele ei sunt mari. Sau pur si simplu cei care au facut-o sunt idioti. In caz de proces, singura solutie este o expertiza. Insa cel care decide este pana la urma judecatorul, neexistand in dreptul romanesc probe care sa nu poata fi ierarhizate si interpretate. In cazul de fata, o expertiza n-ar face decat sa confirme faptul ca nu poti obtine marijuana din canepa ordinara de pe la noi. Ceea ce ar contrazice textul legii, nu? Oricum, nu stiu nimic despre jurisprudenta in materie, insa parca nu cred c-au intrat in puscarie mosneguti si babute care cultivau canepa… Acuma, sincer, eu as cultiva si canapa, si in. Mi se par plante fabuloase, si cred ca in ziua in care hainele ieftine din petrol vor disparea, capacitatea de a folosi fibrele naturale (inclusiv lana care pana nu demult era lasata sa putrezeasca pe dealuri) va fi singura solutie ca sa nu umblam de-a dreptul in zdrente. Insa, pe moment, as cauta sa obtin autorizatie de la politie pentru canepa. Stiu, e ridicol, dar asa stau lucrurile.

PS Cele mai bune prosoape sint cele traditionale din cinepa si in, din nenumarate motive, diferenta intre aceste prosoape si cele obisnuite este ca de la cer la pamint. Eu nu as putea folosi altceva, am o colectie strinsa in ani de zile. Cele mai vechi sint din zestrea mamei mele, au nici nu stiu poate 50 de ani sau mai mult. Le spal de zece ori mai rar, prosoapele obisnuite sint mudare, miros dupa citeva folosiri. Inlatura stratul de piele, de celule moarte, pun singele in circulatie in piele, senzatia este mult mai buna, nu as putea folosi altceva.

Publicat în *Green Grup/Facebook*, Codex Alimentarius, Green, Green Technology, Manipulari, diversiuni, Viva la Revolución | Etichetat , , , , , , , | 18 comentarii

Los Indignados vor a treia cale! 15-M-Democracia Real Ya

 

www.facebook.com/pages/Los-Indignados-15-M-Movement A group to support the protest of „Los Indignados” started at Puerta del Sol – Madrid on 15 May 2011. The 2011 May Spanish protests, also referred to as the 15-M Movement, (15-05-11), Spanish revolution or Indignados (Spanish for outraged) are a series of demonstrations in Spain whose origin can be traced to social networks and the ¡Democracia Real Ya! (True Democracy Right Now!) civilian digital platform, along with 200 other small associations. – Vive la Revolucion.

www.facebook.com/democraciarealya 391,762 people like this. EXIGIMOS DEMOCRACIA REAL YA. No somos mercancía en manos de políticos y banqueros. Acusamos a los poderes políticos y económicos de nuestra precaria situación y exigimos un cambio de rumbo. Unidos, podemos. Website – http://democraciarealya.es/

www.facebook.com/Green.Romania – 30311Welcome

https://viitorulesteverde.wordpress.com/category/viva-la-revolucion/


octavianracu.wordpress.com/moarte-lumii-traiasca-revolutia-conservatoare Vreau să-ţi dau o veste proastă tinere. Viaţa ta este un mare căcat. Nu pentru că nu ai avea un mercedes, un iphone şi o casă cu piscină aşa cum vezi în filmele care se produc intenționat pentru a hrăni creierul tău cu iluzii deșarte. Lipsa acestora este un nimic pe lângă faptul că viaţa ta este un adevărat coşmar, un spectacol, alcătuit din iluzii, dorinţe neîmplinite, false iubiri şi false patimi. Eşti străin de tine, de trăirile tale, nu mai vorbim de înstrăinarea de cei din jur şi celor din jurul tău faţă de tine. Iar cel mai rău este faptul că îţi este frică să ieşi din această lume.
În fiecare zi încerci să te convingi că totul este normal selectând insistent mass-media care ţi-ar spulbera starea de nesiguranţă, îndoielile tale cu ajutorul unor informaţii care sunt, de fapt, de prisos. Îţi creiezi idoli politici care îţi vor aduce „schimbarea” ştiind prea bine că nici o schimbare nu va veni, te închini la ei pentru că această închinare îţi alungă starea de frică şi incertitudine.

Preferi să minţi şi să fii minţit, pentru că în caz în care nu îţi vei administra doza zilnică de minciună, te-i fi simţit neajutorat, demoralizat, distrus. Încerci să te convingi mereu că sursa de informare pe care o consulţi este „cea mai obiectivă”, „cea mai echidistantă” ştiind prea bine că nu este aşa. Îţi este frică să recunoşti că eşti dependent de falsa realitate pe care ei te-au „ajutat” să ţi-o construieşti, eşti un sclav, un piesă a unei maşinării, nimic mai mult. Îţi este teamă de un viitor încert şi această frică te transformă într-un mieluşel ascultător. Nu te-ai întrebat niciodată de unde este această frică? În cazul în care te-ai întrebat, te felicit, este primul tău pas de ieşire din MATRIX.

Realitatea este că toate alegerile tale sunt nişte iluzii. Totul este ales înaintea ta, în locul tău. Tot ce îmbraci, mănânci, priveşti la televizor, partidul pe care îl votezi nu sunt alese de tine, ci de cineva acolo sus, creind iluzia că tu decizi ceva. Nu, nu vorbesc de Dumnezeu. Dumnezeu este prea sus ca tu să îţi aminteşti de el. Vorbesc de vârful piramidei, adevăraţii tăi stăpâni, oamenii care joacă cu oamenii ca şi cu pionii pe tabla de şah. Ei îţi crează visele, ei îţi crează idei politice, ei îţi crează idoli în care tu crezi hipnotizat. Pentru ei nu este o problemă dacă într-o bună zi te vei dezamăgi în elita politică impusă de ei. Odată ce te vei dezămăgi, vor veni alte figuri „salvatoare”, pe care tu le vei primi cu braţele deschise. Se vor schimba păpuşile, iar păpuşarii vor rămâne aceeaşi. Va mai rămâne încă un lucru neschimbat, starea ta de zombi care rătăceşte cu mintea stinsă prin canalele tv sau web site-uri tâmpite. Ei îţi vorbesc şi îţi dau libertatea, o „libertate” pe care au inventat-o ei pentru tine. Eşti „liber” să alegi doar „libertatea” pe care îţi oferă ei.

inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/


www.cotidianul.ro/144956-Colapsul-economic-al-Argentinei; stirileprotv.ro/stiri/revista-presei/inceputul-sfarsitului-blestemul-se-implineste-in-grecia-vinde-tot.html > Grecia, o papusa manuita de un papusar”. Ca sa faca rost de bani, vinde porturi si cazinouri. Autoritatile elene nu mai au voie nici sa incaseze taxele sau impozitele, banii fiind colectati de straini. Ca o masura disperata, Grecia spera sa obtina din vanzarea unor companii de stat aproape 50 de miliarde de euro pana in 2015. Pentru anul acesta grecii vor vinde porturi, aeroporturi, si chiar un cazino, sperand sa stranga peste 15 miliarde de euro. youtube>Confesiunile unui fost asasin economic (1 din 4)

Los-indignados-1Los-indignados3http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/prognoza-razboiul-mondial-al-alimentelor-va-incepe-anul-acesta „Ce nu se vede la ştiri este ce se întâmplă în Spania şi asta e de fapt marea ştire. Tinerii s-au deşteptat. Ştiu cum merge treaba. Ei sunt oamenii care sunt în fruntea tuturor acestor revoluţii. Ştiu că să voteze pentru unul dintre marile partide din Spania înseamnă în mare acelaşi lucru. E ca şi cum ar vota pentru clanul mafiot Gambino sau pentru clanul mafiot Bonanno. Şi ei vor o a treia cale. Şi o preiau de unde au lăsat-o egiptenii. Ies pe străzi şi nu se mai duc acasă, pentru că iată, când pierzi totul nu mai ai ce să pierzi”, mai spune Celente. „Ei sunt oameni tineri, după cum am mai spus, cu diplome universitare inutile, sunt conectaţi la internet, este jurnalismul 2.0, îi fac pe toţi ceilalţi să li se alăture, pentru că ştiu că dacă nu se luptă cu maşinăria, maşinăria îi va toca.

www.huffingtonpost.com/2011/05/21/spain-protests-joblessness_n_865058.html > The protesters have called on Spaniards not to vote for the two main parties, the Socialists or the center-right opposition Popular Party. While most protesters are young, organizing themselves through Twitter and social media, middle-aged and older people joined the crowds on Friday, frustrated with stagnation. – 45 percent of 18- to 25-year-olds are unemployed.

www.hotnews.ro/radiografia-protestelor-din-spania-cine-sunt-los-indignados-urmaresc.htm Miscarea sociala nu a fost initiata de niciun partid politic sau de sindicate, ci s-a nascut prin intermediul retelelor sociale, in special Facebook si Twitter. Miscarea are drept sursa de inspiratie un manifest de 30 de pagini intitulat „Indignati-va”, scris de un intelectual francez in virsta de peste 90 de ani, Stephane Hessel.  Inedita, spontana, colorata si pacifista, miscarea in numele „dreptului de a se indigna”, denunta dominatia exclusiva a marilor partide asupra vietii politice spaniole, injustitia sociala, coruptia politicienilor. In lipsa unui lider, a unei ierarhii si a unui program, miscareaLos Indignados” bajbaie deocamdata, cautandu-si un fagas. Toata ziua de duminica, mii de oameni au dezbatut la Puerta del Sol ce forma trebuie sa ia protestul. “Credem ca trebuie sa ramanem pana ce ne vom organiza bine”, a anuntat unul dintre vorbitori la microfon, inainte de a se vota prelungirea sederii. Problema mare este ca aceasta miscare nu are nicio cale in politica formala. Nu exista niciun partid care sa vorbeasca in mod legitim in numele lor… niciun partid verde, ca si in alte tari europene, care sa-i sustina, a declarat David Bach, profesor de Strategie in Mediul Economic si la “IE Business School” din Madrid, citat de Reuters.

www.razbointrucuvant.ro/primavara-europeana-los-indignados-indignatii-din-spania-model-contagios-de-revolta-anti-austeritate-sau-foc-de-paie Şi în Cehia, la Praga, s-a desfăşurat un protest de amploare, cehii fiind de asemenea nemulţumiţi de politicile de austeritate ale guvernului lor de centru-dreapta, ce vizează reforme în sistemele de pensii, de sănătate, social şi fiscal, reforme pe care popu­laţia le consideră „reforme înşe­lătoare”, îndreptate „împotriva po­pulaţiei”. „Nu sunt reforme, ci furt în plină zi”, susţin protestatarii cehi, care au cerut Guvernului „să dea bani pentru sănătate, nu pentru bănci”. www.eesc.europa.eu/blog The syndrome of the #Spanishrevolution has now spread across Europe with many citiestaking up their own protests and tagged #europeanrevolution, Athens being an example of this where just last night 30,000 protestors aggregated in Syntagma Square. “Los Indignados” started off through the Internet and not linked to any specific organisation.  In what I believe is pretty much a first in Europe (at least reported on European media), thousands of people, particularly young people, mobilised through the social media, venting their dissatisfaction towards politician and the current state of affairs in Spain.  They are not against a specific party, they do not favour a specific political view, they are just dissatisfied with what is happening in their country.  Real democracy is what they call it.  It is amazing to see this happening, this is truly another dimension of democracy.   It is the real expression of the state of mind many people are in particularly in Spain. 


iasromania.wordpress.com Politicienii sunt niste ticalosi! Nu te reprezinta si nu te-au reprezentat niciodata. Ei au nevoie doar de votul tau pentru ca furtul lor sa fie legalizat iar cand te revolti impotriva nedreptatii, apeleaza la forta pentru a se impune cu brutalitate, numind revolta oamenilor adusi de ei in pragul disperarii – haos si dezordine. Haosul, dezordinea este de fapt doar cauza directa a coruptiei lor, a lacomiei lor si a lipsei de justitie sociala. Haosul inseamna somaj, lipsa de locuinte pentru tineri, educatie proasta, spitale inchise, puscarii pline, batrani care nu isi pot plati facturile.

Ei nu sunt egalii tai. Cand capitalismul devine falimentar din cauza lacomiei unei clase restranse, a unei minoritati, ei iti demonstreaza sofistic ca tu nu muncesti suficient. Cand criza economica se adanceste si mizeria sociala devine generalizata, ei doteaza politia cu echipamente de reprimare a revoltelor. Asta este moralitatea lor, asta este dreptatea lor!

In Spania, initiata de catre cetateni, miscarea “¡Democracia Real YA!” (Democratia Reala Acum!), a reusit sa inspire sute de mii de oameni care au iesit in strada, incepand cu data de 15 mai. Protestatarii vor sa atraga atentia ca somajul, ajuns la 50% in randul tinerilor, lipsa perspectivelor si taierile salariale sunt cauzate nu atat de criza economica cat de lacomia clasei politice care urmareste doar sa se imbogateasca. Protestatarii solicita eliminarea privilegiilor clasei politice. Protestele s-au raspandit rapid si in Italia si Grecia.

Redau mai jos manifestul miscarii “Democratia Reala Acum!”

Suntem oameni obisnuiti. Suntem ca tine: oameni care se trezesc in fiecare dimineata sa studieze, sa munceasca sau sa isi gaseasca un loc de munca, oameni cu familii si prieteni. Oameni care muncesc din greu in fiecare zi pentru a darui un viitor mai bun celor din jurul nostru. Unii dintre noi se considera progresisti, altii conservatori. Unii dintre noi sunt credinciosi, altii nu. Unii dintre noi au ideologii clar definite, altii sunt apolitici dar toti suntem ingrijorati si mahniti in legatura cu perspectiva politica, economica si sociala pe care o vedem in jurul nostru: coruptia politicienilor, a oamenilor de afaceri, a bancherilor, care ne lasa neajutorati si redusi la tacere.

Aceasta situatie a devenit normala, o suferinta zilnica, fara sperante. Dar daca ne vom uni fortele putem schimba acest lucru. Este timpul sa schimbam lucrurile, este timpul sa construim impreuna o societate mai buna. Prin urmare, sustinem cu tarie:

Prioritatile oricarei societati avansate trebuie sa fie egalitatea, progresul, solidaritatea, libertatea culturala, sustenabilitatea si dezvoltarea, bunastarea si fericirea oamenilor.

Acestea sunt adevaruri inalienabile care ar trebui respectate in societatea noastra: dreptul la locuinta, la ocupare, cultura, sanatate, educatie, participare politica, dezvoltare personala neingradita si drepturi ale consumatorilor pentru o viata sanatoasa si fericita.

Conditia actuala a guvernului nostru si a sistemului economic nu ia in seama aceste drepturi si in multe feluri aceasta conditie este un obstacol in calea progresului uman.

Democratia apartine oamenilor (demos = popor, kratos = guvernare) ceea ce inseamna ca guvernarea este facuta de fiecare dintre noi. In orice caz, in Spania, cea mai mare parte a clasei politice nici macar nu ne asculta. Politicienii ar trebui sa transmita revendicarile noastre institutiilor, facilitand participarea politica a cetatenilor prin canalele directe care asigura cel mai mare beneficiu societatii largi si nu sa se imbogateasca si sa prospere pe cheltuiala noastra, punandu-se doar in slujba dictaturii marilor puteri economice printr-un bi-partidism rigid, al carui acronim este PP & PSOE (nb: acronimele a doua partide politice din Spania).

Setea de putere si acumularea puterii de doar cativa, creeaza inegalitate, tensiune si nedreptate care conduc la violenta, violenta pe care noi o respingem. Invechitul si nenaturalul model economic umple masinaria sociala intr-o spirala ce creste si se consuma pe sine, imbogatind pe cativa si saracind pe restul. Pana la colaps.

Vointa si scopul actualului sistem este acumularea banilor dar nu in vederea eficientei si bunastarii societatii. Iroseste resurse, distruge planeta, creeaza somaj si consumatori nefericiti.

Cetatenii sunt piesele unei masini proiectate sa imbogateasca o minoritate pe care nu o intereseaza nevoile noastre. Suntem anonimi dar fara noi nici unul dintre voi nu ar exista pentru ca noi punem lumea in miscare.

Daca noi, cei ce alcatuim societatea, invatam sa nu avem incredere in viitorul nostru datorita unei economii abstracte care niciodata nu returneaza beneficiile catre cei mai multi, atunci noi putem elimina acest abuz din cauza caruia suferim toti.

Avem nevoie de o revolutie morala. In loc sa plasam banii deasupra fiintelor umane ar trebui sa ii punem in serviciul nostru. Noi suntem oameni, nu produse. Nu sunt un produs a ceea ce cumpar, de ce cumpar si de la cine cumpar.

Din cauza celor expuse mai sus, sunt indignat. Cred ca pot aduce schimbare. Cred ca pot ajuta. Stiu ca impreuna putem. Cred ca pot ajuta. Stiu ca impreuna putem.

Sursa: http://www.democraciarealya.es/?page_id=814

www.facebook.com/pages/Europes-citizens-of-resistance/202448923133625?sk=info

Publicat în Green Party, Viva la Revolución | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Razvratire. Qui Prodest.

Mai jos este o discutie publica de pe grupul Vlad Tepes / Facebook: https://www.facebook.com/home.php?sk=group_198039356899785&notif_t=group_activity

Starea NATIUNII http://stareanatiunii.com/ prezinta un videoclip inspirat dupa o poezie scrisa de poetul Marius-Adrian Porojnicu. Versurile pe http://www.youtube.com/watch?v=5rQmiFKt5Lk&feature=youtu.be

about an hour ago · Like · · Unsubscribe

Giuseppe Salmeri and 2 others like this.

Like Update 29.05.11 h10:48:

  • Alex Imreh da frumos facut. dar un lucru nu inteleg eu – de ce apar in poze DOAR pdl-isti, hotii de dinaintea lor au ajuns eliberatori? cu ce e mai bun usl decit pdl?? ilici cu ai lui au pus bazele, pdl e doar generatia mai tinara. toti reprezinta aceeasi clasa politica – fosta aristocratie rosie devenita clasa oligarhilor/baronilor/baietilor destepti, toti impreuna formeaza statul mafiot, afacerile le fac mina in mina. cred ca am fost cit se poate de clar, as dori un raspuns la fel de clar.

    Marius-Adrian Porojnicu ‎:) !

  • about an hour ago · Like

  • Alex Imreh ‎?

    about an hour ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu ‎(eu scriu doar versurile….,….)

    about an hour ago · Like

  • Alex Imreh Dar cind accepti sa fie folosite versurile, cind POSTEZI tu acest video intelegi exact mesajul. Vrei sa zici ca versurile tale sint deturnate?

    about an hour ago · Like

  • Alex Imreh daca nu ai fi de acord cu mesajul nu ai posta tu acest video. mesajul e 100% clar – doar contra pdl ceea ce miroase a propaganda usl. adica razvratirea e din lac in putz(a).

    about an hour ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Cum sa fie deturnate bre ?!? Si ce treaba am eu cu uslasii?!?S’apoi,jecmanitorii sunt mereu la putere, de vre-o douazeci de ani ,n’asa ?

    about an hour ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Daca insinuezi ca as avea vre-un contract cu vre-un partidpolitic,raspunsul e nu: nu am ! {Imagineaza-ti numa’, cum as scrie, daca as avea un asemenea contract! :)))) Ha,ha,ha !}

    53 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Eu daca as vedea ce se face IN NUMELE MEU cu textele mele, in locul tau … Ai nu ai contract, asta face textul tau, propaganda usl contra pdl. Adica usl=ilici/voiculescu/pnl-patriciu se revolta contra base? Hotul striga hotul cu poeziile tale? Nu e nici o insinuare, este cit se poate de evident.

    47 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Dragul meu, cuvantul meu se aude-asa cum ai remarcat-contra celor ce ar trebui sa faca ce nu vor sa faca ;contra cuvantului meu,puteti opune cuvantul vostru,n’asa ?De inteles, se intelege doar ce vreau eu sa spun : la asta ma pricep si-i cam greu sa ma combati, pe acest „teren”,nu ? 🙂

    30 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Eu vad mesaj contra pdl fara sa fie contra psd. Psd si pdl sint la fel. Daca o luam logic o sa fie cam greu sa ma combati cu abureli.

    26 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu ‎:) Pai de abureli te ocupi tu : cel putin aici,sau nu ? :))))

    24 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Deci avem o razvratire contra pdl si atit. Cine va inlocui pdl daca razvratirea reuseste? Domle spune clar – ce sustii mata cu acest video? Asa direct ca intre barbati. Eu am spus clar, o razvratire contra pdl care sugereaza doar alternativa democratica de acum este o falsa razvratire.

    17 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu ‎?!?

    14 minutes ago · Like

  • Alex Imreh ‎??

    14 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Sa luam 100 de oameni si sa-i intrebam ce inteleg din acest video. Inteleg 1) razvratire contra sistemului mafiot, contra politicienilor care s-au dovedit a fi la fel indiferent ca sint pdl sau usl sau inteleg doar 2) razvratire contra pdl, contra base si atit ceea ce implica solutia usl.

    10 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu ‎100% o sa inteleaga ce am spus eu : parol ! 🙂

    8 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Ce ai spus tu? CE SPUI TU? Care din doua??? Hai soldati ai lui Vlad Tepes nu fiti timizi! Spune-ti ce intelegeti din acest video? 1) sau 2) sau poate aveti un alt inteles 3)… Hai sa ne cernem!!

    5 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Ha,ha,ha ! Am si uitat ce m-ai intrebat ! Vezi? Ce spun eu, e usor de tinut minte : as putea chiar spune ca ce am zis, devine obsesiv,n’asa ? :))))

    2 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Deci spui ca ai uitat ce scrie cu citeva rinduri mai sus dar eu sint aburitorul? Daca ai uitat nu trebuie decit sa citesti ce scrie mai sus si vei putea raspunde. Vrei sa sa repet intrebarea?

    2 seconds ago · Like

    • Alex Imreh Deci spui ca ai uitat ce scrie cu citeva rinduri mai sus dar eu sint aburitorul? Daca ai uitat nu trebuie decit sa citesti ce scrie mai sus si vei putea raspunde. Vrei sa sa repet intrebarea?

      7 minutes ago · Like

    • Marius-Adrian Porojnicu Care intrebare ?––––––––––––––––––––––-Ridica-te !
      Motto: “Poporul e norodul, nu tagma jefuitorilor !”
      Tudor Vladimirescu
      See More

      5 minutes ago · Like · 1 person

    • Alex Imreh Qui prodest? Eu vad ca identifici tagma jefuitorilor doar cu pdl!! Acest video facut asa cum e facut, cu acele poze – cui foloseste? Eu daca zic razvratire, eu Alex Imreh zic razvratire si contra pdl si contra usl ca sint impreuna din aceeasi tagma a jefuitorilor. Esti de acord cu mine sau nu?

      14 seconds ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Eu sunt de acord cu mine,parol !–––––––––––––––––S.O.S. !!!
    See More

    3 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Aaaa.. deci tu doar scrii textul de mesaj se ocupa altcineva. Frumoasa logica. Daca eu o sa iau acest video si il editez si in loc de pozele cu basescu o sa pun poze cu basescu si iliescu si nastase si voiculescu si toti ceilalti inseamna ca nu vei avea nimic impotriva, textul tau va avea acelasi mesaj consistent cu parerea ta. Asa e?

    2 seconds ago · Like

Marius-Adrian Porojnicu Tzzzzzzz! Logic,nu ?–––––––––––––––––––––La posta !
See More

2 minutes ago · Like

  • Marius-Adrian Porojnicu Daca o sa va folositi de poeziile mele, fara sa aveti acordul meu, casa de avocatura ce ma reprezinta, o sa va ceara in instanta o suma deloc neglijabila ! In locul dumneavoastra, n’as face treaba asta: parol ! :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    4 minutes ago · Like

  • Alex Imreh Popularizez un video. De ce este atita suparare? Ma folosesc doar de comentarii publice. Am dat doar link la un video care este ‘inspirat de o poezie’.

    a few seconds ago · Like

  • Romeo Tarhon Interesant colajul si virulente versurile, apreciez. Doar ca dumneata, stimate poet, ai rupt in doua istoria din ultimii 21 de ani de prigonire, de jaf, de manipulare, de degradare, de nemernicie a haordei politice care a confiscat tara si viitorul romanilor, dumneata nu infierezi decat utima si actuala etapa a decadarii, ultima sleahta de tradatori si pradatori, de parca istoria recenta a Romaniei incepe direct cu nenorocitii aflati azi la putere. Uiti ca si ei se trag din radacinile fesenisto-securiste, ca sunt la origini ieniceri, copii de suflet, ai lui Ilici spahii…Daca ai ingloba in opera dumitale video-poetica intreaga tagma a tradatorilor si pradatorilor din ultimii 21 de (bruc)ani, ai transmite mesaje mult mai corecte. Altfel risti sa ramai un poet-agitator. Asa au facut nemernicii si prin „89 cand au concentart ura poporului impotriva lui Ceausescu, pregatindu-i inlaturarea pentru a pune mana nestingheriti pe sistem si pe viata noastra. Si acum, inducand si concentrand ura, de catre fel si fel de mercenari de imagine, impotriva Basescului (oricum fara viitor, epuizat, depasit) si pedelistilor lui, nu faceti decat sa se repete stratagema acelei lovituri discrete de stat, pregatind de fapt o noua haita si un nou sistem poate si mai decimant, si mai ticalos. Hai sa indexm corect, sa punem la zidul infamiei, sa lustram in corpore clasa politica si oligarhica a ultimilor 21 de an i si vom avea o alta decshidere spre reconstructie, spre recuperarea morala si spre eradicarea urei, dihoniei, dezbinarii, manipularii, fragmentarii natiunii. Caci este mare trebuinta de unire in cuget si-n simtiiri, nu de mentinerea unei stari conflictuale intre diferitele categorii si generatii de romani prostiti de catre toate partidele, fara exceptie. Este nevoie de o societate civica sanatoasa care sa isi lustreze clasa politica si sa isi aleaga reprezentanti de soi, pentru a sparge sistemul si pentru a construi un altul, pe temelii sanatoase, fara indivizi compromisi, penali…

Publicat în Manipulari, diversiuni | Etichetat , , | Lasă un comentariu

My year of living without money

Is it possible to live without spending any cash whatsoever? After becoming disillusioned with consumer society, one man decided to give it a try.

The morning I finally decided to give up using cash, the whole world changed. It was the same day news broke about the banks’ misbehaviour in the sub-prime mortgage market, so when I began telling people of my plans, they assumed it was in preparation for some sort of apocalyptic financial meltdown. However, having long viewed credit as a debit against future generations, I was infinitely more worried about what George Monbiot called the „nature crunch”. Nature, unfortunately, doesn’t do bailouts.

I suppose the seeds of my decision to give up money – not just cash but any form of monetary credit – were sown seven years ago, in my final semester of a business and economics degree in Ireland, when I stumbled upon a DVD about Gandhi. He said we should „be the change we want to see in the world”. Trouble was, I hadn’t the faintest idea what change I wanted to be back then. I spent the next five years managing organic food companies, but by 2007, I realised that even „ethical business” would never be quite enough. The organic food industry, while a massive stepping stone to more ecological living, was rife with some of the same environmental flaws as the conventional system it was trying to usurp – excess plastic packaging, massive food miles, big businesses buying up little ones.

My eureka moment came during an afternoon’s philosophising with a mate. We were chatting about global issues such as sweatshops, environmental destruction, factory farms, animal testing labs, wars over resources, when I realised I was looking at the world the wrong way – like a western doctor looks at a patient, focusing on symptoms more than root causes. Instead, I decided to attempt what I awkwardly term „social homeopathy”.

I believe the key reason for so many problems in the world today is the fact we no longer have to see directly the repercussions of our actions. The degrees of separation between the consumer and the consumed have increased so much that people are completely unaware of the levels of destruction and suffering involved in the production of the food and other „stuff” we buy. The tool that has enabled this disconnection is money.

If we grew our own food, we wouldn’t waste a third of it as we do today. If we made our own tables and chairs, we wouldn’t throw them out the moment we changed the interior decor. If we had to clean our own drinking water, we wouldn’t waste it so freely.

As long as money exists, these symptoms will surely persist. So I decided, last November, to give it up, for one year initially, and reconnect directly with the things I use and consume.

The first step in the process was to find a form of sustainable shelter. For this I turned to the amazing project Freecycle, through which I located a caravan that someone else didn’t want any more. I also needed somewhere to put this new home, so I decided to volunteer three days a week at an organic farm near Bristol in return for a place to park my caravan. Had I equated this in terms of my previous salary, it would be like paying penthouse apartment rent for what was effectively a little tin box. But that was the type of thinking I was now trying to get away from.

Having no means of paying bills, the next challenge was to set this home up to be off-grid. For heating I installed a wood-burner I’d converted from an old gas bottle, using a flue pipe I had salvaged from the skip. I fuelled it using wood from trees we coppiced on the farm, meaning fuel miles became fuel metres.

A local member of the Freeconomy Community (the alternative economy which I founded in 2007), then showed me how to make a „rocket stove” from a couple of old olive oil catering tins that were destined for landfill. This meant that for the next 12 months, I was going to have to cook outside. I was a touch overwhelmed by the thought of cooking in the snow, rain and northerly winds of a British winter. But, surprisingly, it has become one of the joys of my life.

While feeding the stove with broken-up old vegetable boxes, I would watch the moon rise in winter and the sun set in summer for the time it took to prepare my evening’s repast. Birds in the trees around my kitchen became my new iPod, and observing wildlife taught me much more about nature than any documentary I’d seen on the television.

The one thing I did spend money on (about £360) before beginning the experiment was a solar panel to supply me with enough electricity for a light, my laptop and my phone (on which I could only receive calls). Solar isn’t ideal because of the embodied energy involved, but at the start of what might be a lifelong journey, I couldn’t expect everything to be perfect straightaway. And the solar panel has always provided me with light – although in winter my phone and laptop time were severely restricted (frustrating, but only because my expectations were based on having infinite energy at the touch of a button).

The last piece of my off-grid puzzle was a compost toilet. This should really be the symbol of the entire sustainably living movement, in the way the spinning wheel became a symbol of Swadeshi in India. Representing sanity and a respect for the earth, I made my alternative loo out of old pallets from a nearby hardware store. As I can no longer buy toilet roll, I relieve the local Bristol newsagents of some of the newspapers that fill their bins every day, and use them instead. It’s not double-quilted but it quickly seems normal, and I even used a story about myself once . . .

I wash in a river or under a solar shower (better in the summer), and rarely use soap, but if I do I go for home-grown soapwort. For toothpaste I use a mixture of cuttlefish bone, which gets washed up on the UK’s shores, and wild fennel seeds.

Food was my only other real necessity: I think of there being four legs to the food-for-free „table”. Growing your own, which is obviously what I’ve been doing here on the organic farm (my staples are potatoes, beans, kale, carrots, salads, root vegetables, squash, onions and swede); wild food foraging, which is nutritionally exceptional and beautifully gentle on the environment (I forage for berries, nettles, mushrooms, nuts and greater plantain for a hayfever remedy); and also securing waste food and other goods from local restaurants and shops. This is an incredible resource to draw on, and although its existence is, of course, dependent on industrialised society, I feel like I have an obligation to consume it before using up any more energy producing food.

In fact I’m currently organising a free mini-festival called the Freeconomy Feast 2009, where myself and Fergus Drennan, the BBC’s Roadkill Chef, aim to feed 250 people a three-course meal with full service for free, completely out of waste food and things foraged from the wilds of Bristol. It even includes free beer made from locally grown and foraged ingredients.

The final leg of my food table is bartering – using my skills or any excess food I’ve produced to secure anything not met by the other three methods. This means I meet people from all walks of life doing what I do, and while many claim that they couldn’t – or wouldn’t want to – do the same, most seem to understand where I am coming from and resolve to reduce their own consumption wherever they can. When I first said I was going to do this, my parents probably wondered what they should have done differently during my formative years, but now they are right behind it, and may even contemplate joining me one day.

But what I soon realised is that, in a moneyless world, everything takes much more time. Handwashing my clothes in a sink of cold water, using laundry liquid made by boiling up some nuts on my rocket stove, can take two hours, instead of 10 minutes using a washing machine. Finding stuff in skips – such as the steamer I cook with – takes far longer than popping out to the shops for one, and sorting out the compost toilet is a lot more hassle than flushing it „away”.

Cycling the 36-mile round-trip to Bristol also takes a lot more time and energy than driving or catching the bus or train, but it’s also an economical alternative to my old gym subscription, and I find cycling much more enjoyable than using motorised vehicles.

The point is, I’d much rather have my time consumed making my own bread outdoors than kill it watching some reality TV show in a so-called „living” room. Where money once provided me with my primary sense of security, I now find it in friends and the local community. Some of my closest mates are people I only met because I had to build real relationships with others based on trust and kindness, not money.

Publicat în Green Technology | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Capitalismul cu conștiință vs neo-liberalism, democratia participativă vs globalism – Ovidiu Hurduzeu

Capitalismul cu conștiință şi economia participativă  Autor: Dr. Ovidiu Hurduzeu

Noi, românii, avem o problemă. Tindem să absolutizăm aspectele negative ale propriei noastre situaţii. Atunci când se propun soluţii, în loc să le analizăm şi să le dezbatem, ne retragem în cochilia noastră şi strigăm din răsputeri: „Nu se poate! La noi, aşa ceva nu se poate!“. Şi aducem argumentele cele mai năstruşnice pentru a justifica acest negativism funest.

Este clar că României nu i s-a întâmplat ceva special. Are soarta oricărei ţări care a adoptat modelul de dezvoltare actual. Să luăm, de pildă, o ţară ca Marea Britanie. Deşi decalajul economic dintre România şi Marea Britanie este mare, iată că dezastrul produs de un model asemănător ne-a îmbolnăvit de aceeaşi boală. Phillip Blond, principalul ideolog al Partidului Conservator din Marea Britanie, ne-o descrie sugestiv în ultima sa carte:

„În Marea Britanie se întâmplă ceva foarte grav. Este un sentiment împărtăşit de toată lumea, indiferent de părerile politice. Care este oare boala de care suferim? Cunoaştem cu toţii simptomele: teamă crescândă, lipsă de încredere, suspiciune între indivizi, creşterea criminalităţii, violenţă, singurătate, recesiune, depresie, distrugerea familiei, divorţuri, infidelitate conjugală, servicii publice minate de birocraţie, care nu răspund cerinţelor cetăţenilor, spitale murdare, neputinţă, creşterea rasismului, orar de muncă prelungit, copii fără părinţi, acumularea şi aparenta permanentizare a sărăciei, adolescenţi înarmaţi cu pumnale, adolescenţi înjunghiaţi cu pumnale, declinul politeţii, tineri agresivi, eroziunea libertăţilor civile şi creşterea supravegherii obsesive a populaţiei, autoritarism în sfera publică, libertarianism privat, generalizarea derizoriului, cinism politic şi o lipsă acută a bucuriilor de fiecare zi. Nu este un sentiment resimţit de câţiva dezamăgiţi; este un sentiment general căruia, însă, i se acordă prea puţină atenţie. Neputinţa clasei politice actuale de a aborda cu succes aceste probleme cere o reflecţie dintre cele mai serioase“.

Dacă nu mai absolutizăm diferenţele iar similitudinile le privim în context, poate vom prinde curaj şi vom accepta alternativele viabile la actualul model falimentar. Criza mondială a fost generată de modelul de dezvoltare neoliberal, cunoscut sub denumirea populară de „capitalism sălbatic“. Este modelul care a stat la baza terapiilor de şoc din Estul Europei şi a privatizărilor pe bandă rulantă. În Occident, Statele Unite şi Marea Britanie au fost susţinătoarele cele mai entuziaste ale acestui model. Fondul Monetar Mondial şi Banca Mondială nu s-au lăsat mai prejos şi l-au impus ţărilor care au apelat la ajutorul lor. Neoliberalismul, ca doctrină şi practică economică, stabileşte un raport greşit între economie şi societate. Orice popor are nevoie de o economie solidă. Într-o ordine firească a lucrurilor, sfera economică interacţionează însă cu cea religioasă, culturală şi politică. Economia este cea care slujeşte societatea şi binele comun. Neoliberalismul afirmă o concepţie opusă, subordonând sferei economice atât statul cât şi societatea. Fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a sintetizat doctrina neoliberală într-o frază care a rămas celebră: „Societatea – nu există aşa ceva“. Acordând o importanţă absolută factorului economic, neoliberalismul absolutizează piaţa, considerând-o singurul arbitru al valorii şi măsura tuturor lucrurilor.

Nimic nu poate fi mai fals. În lipsa unei arhitecturi morale, pe care numai o societate sănătoasă o poate garanta, piaţa se prăbuşeşte în anarhie şi extorcaţie. În loc să acţioneze „mâna invizibilă“ a pieţei, acţionează „manipulațiile“ iar cei care controlează economia subordonează statul şi societatea dominaţiei lor personale.

În Europa de Est, controlorii de trafic ai economiilor naţionale sunt cunoscuţi sub numele de „băieţi deştepţi“, în Occident ei sunt numiţi cu tot felul de eufemisme: „instituţii financiare“, „fonduri de investiţii“, „corporaţii transnaţionale“. Rezultatul acţiunilor lor este deseori acelaşi. În lipsa unei arhitecturi morale a pieţei, în loc să creeze prosperitate, mult lăudatul „spirit creator“ al capitalismului îşi schimbă direcţia şi alimentează infinitele modalităţi de sifonare a bunului comun. Bogăţia noastră comună este mai mult decât suma bogăţiei noastre individuale. O naţiune nu este o adunare de părţi contractante. Bunul comun include şi ceea ce nu este exprimat în termenii unei profitabilităţi monetare imediate. Grija faţă de generaţiile viitoare sau faţă de copiii şi părinţii noştri nu poate fi exprimată în termeni monetari.

Nu vrem să negăm în nici un fel avantajele pieţei. Din păcate, pieţele actuale structurate după model neoliberal îi avantajează însă pe cei care adoptă practici economice toxice. Cel care se preocupă şi de beneficiile sociale sau cel care încearcă să producă obiecte de calitate, să furnizeze servicii menite să satisfacă nevoi reale, ei bine, tocmai agentul economic pe care capitalismul ar trebui în mod firesc să-l încurajeze, tocmai această persoană este descurajată şi marginalizată de aşa-zisa „piaţă liberă“. O piaţă cu adevărat liberă combină logica profitului cu beneficiile sociale. Adam Smith ştia acest adevăr, dar neoliberalii de astăzi l-au uitat. În modelul neoliberal al capitalismului sălbatic este perfect valabil să fii interesat numai de profit fără să ţii cont de consecinţele sociale ale goanei după bani şi putere.

Dar neoliberalismul nu ne reprezintă. Chipul adevărat al societăţii româneşti este România profundă. Nu va trece mult şi în România profundă se va naşte un model pentru renaşterea întregii ţări. Un model la scară umană şi în armonie cu valorile locale. Un model în care tehnologia nu va mai submina valorile tradiţionale, aşa cum s-a întâmplat în vremea industrializării comuniste. Satele româneşti, în parteneriat cu micile oraşe, vor dezvolta o industrie sustenabilă bazată pe reţelele de producţie flexibile ale micilor firme. Nu avem nevoie de fabricile enorme ale giganților transnaţionali şi de corporaţiile integrate vertical. Acestea şterg diferenţierile culturale, distrug cultura tradiţională, nu ţin cont de costurile sociale şi, mai ales, sunt ineficiente în condiţiile României. Cel mai apropiat model, care s-ar potrivi de minune satelor şi orăşelelor din România, îl găsim în regiunile italienești Emilia-Romagna și Toscana. Este un model de producţie industrială sustenabilă, descentralizată, flexibilă şi cu costuri fixe reduse. În Toscana, 15.000 de mici întreprinderi, cu mai puțin de cinci lucrători fiecare, produc unele dintre cele mai bune ţesături pentru industria modei din toată lumea. Satul tradiţional va fi salvat, dar nu prin izolare, ci prin cooperare și, în mod paradoxal, prin progresul tehnologiei. Miniaturizarea şi modularizarea produselor fac posibilă apariţia în zonele rurale a unei industrii în reţea dintre cele mai eficiente.

Iată de ce este imperios necesar să inversăm raportul dintre piaţă şi societate. Celor care ne spun că „nu există societate“, că totul se reduce la bani și putere, să le răspundem răspicat: societatea românească există, este încă vie şi dinamică, dar ea nu se identifică nici cu statul, nici cu pieţele neoliberale şi nici cu „băieţii deştepţi“. Chipul ţării va străluci din nou atunci când statul, piaţa şi băieţii deştepţi, în loc să stranguleze societatea românească, vor lucra spre binele ei. Să aruncăm o privire asupra modalităţilor concrete prin care putem împlini acest deziderat.

Statul. În primul rând avem nevoie de democraţie. Să luptăm pentru democratizarea statului. Să redevină stat reprezentativ şi participativ. Clasa politică să reprezinte societatea românească, iar nu interesele private ale Banului şi Puterii. Instrumentele şi instituţiile statului reprezentativ există deja. Din păcate, ele nu funcţionează. Şi nu funcţionează fiindcă nu există presiune socială care să determine democratizarea statului. Cetăţeanul este apatic şi deznădăjduit, vede în stat când o vacă bună de muls, când cea mai mare belea; pe de-o parte, statul trebuie „să ne dea“, pe de altă parte, „să ne lase în pace!“.

Ca să iasă din apatie şi deznădejde, cetăţeanul de rând trebuie să considere instituţiile statului şi angajaţii lor drept parteneri. La rândul lor, angajaţii la stat trebuie să iasă din amorţeală, să înceteze a mai considera cetăţenii o masă pasivă şi nediferenţiată căreia i se pot arunca nişte servicii peste gard. Nu putem remedia situaţia numai prin directive venite de la Bruxelles. Trebuie să creăm o nouă formă participativă în care să se întâlnească interesele angajatului la stat, ale cetăţeanului şi ale comunităţii locale. Dacă statul reprezentativ acţionează prin instituţii precum parlamentul, statul participativ îşi va face simţită prezenţa prin reţeaua unor „companii“ de tip nou. Practic, comunităţile locale împreună cu angajaţii instituţiilor de stat din prima linie – angajaţii care lucrează efectiv cu publicul – vor lua în proprietate serviciile finanţate până acum de la buget. Astfel vom relocaliza serviciile publice la nivelul beneficiarilor direcţi, vom sparge monopolul statului şi vom împiedica transferarea acestui monopol în mâinile unui oligopol privat (mă gândesc în primul rând la aşa-numitele parteneriate public-privat în care statul angajează firme particulare pentru a furniza serviciile efectuate în mod tradiţional cu resurse interne).

Cum se formează o „companie de interes comunitar“? Fără a intra în detalii, voi spune doar că serviciile publice, desprinse din angrenajul statului, vor fi date în coproprietate angajaţilor din prima linie şi cetăţenilor care sunt beneficiarii direcţi ai acestor servicii. Devenind coproprietari reali în întreprinderile care prestează servicii publice, şi unii şi alţii vor fi direct motivaţi ca lucrurile să funcţioneze cât mai bine. Nu văd impedimente în calea înfiinţării unor astfel de întreprinderi. Este nevoie doar ca legislaţia românească să acorde angajaţilor la stat din prima linie şi publicului noi puteri de asociere civică. Firmele de interes comunitar nu vor fi guvernate nici de stat, nici de piaţa privată; ele vor crea o economie partenerială în care angajaţii nu vor mai fi dezinteresaţi şi demoralizaţi iar publicul nu va mai rămâne pasiv. Fiind coproprietari, beneficiarii serviciilor publice vor avea tot interesul ca aceste organizaţii să nu fie deturnate în interes privat. La rândul lor, angajații firmelor de interes comunitar vor menţine calitatea şi echitatea serviciilor furnizate.

Piaţa şi „băieţii deştepţi“. O societate românească sănătoasă poate exista doar în condiţiile unei pieţe libere. O societate morală are nevoie de o economie morală. Arhitectura morală a pieţei nu stânjeneşte libertatea economică – dimpotrivă, este precondiţia ei. Până acum, în România, „piaţa liberă“ şi-a făcut simţită prezenţa mai mult prin retorică; ne lovim însǎ la tot pasul de realitatea tragică a plutonomiei – termenul „plutonomie“ a fost inventat de specialiştii celei mai mari bănci din SUA, Citibank, şi desemnează o economie care funcţionează în avantajul oamenilor bogaţi, al plutocraților. O economie în care câştigurile sunt privatizate – intră în buzunarele „băieţilor deştepţi” – iar pierderile sunt socializate – nota de plată o achită poporul.

În zilele acestea, puteţi viziona pe ecrane un documentar al lui Alexandru Solomon în care plutocraţii din România vorbesc despre drumul lor de la comunism la capitalism. Filmul se intitulează în mod sugestiv: „Kapitalism. Reţeta noastră secretă“. În locul reţetei secrete, pentru uzul clanurilor de moguli şi mafioţi, România profundă prescrie o reţetă în folosul cetăţeanului de rând şi al comunităţii. O numim „capitalism cu conştiinţă“, termen acreditat de liderul conservatorilor britanici, David Cameron, la întrunirea de la Davos din ianuarie 2009.

Nu vom avea în România o societate capitalistă atâta timp cât o proporţie semnificativă a populaţiei nu are acces la proprietate productivă. România are prea puţini capitalişti, dar prea mulţi sclavi pe plantaţii, de la plantaţiile hypermarketurilor, ale presei mogulizate până la cele ale băncilor şi baronilor locali. Iată de ce proprietatea productivă trebuie larg distribuită. Dacă îl lăsăm într-un singur loc, bălegarul miroase urât. Doar răspândit pe ogor ne ajută să avem o recoltă bogată. Proprietatea productivă presupune atât accesul la credite pentru investiţii cât şi posesiunea fizică şi folosirea concretă a pământului, uneltelor şi cunoştinţelor.

Capitalismul cu conştiinţă va fi o economie participativă în care profitul va fi realizat în cadrul unui model de responsabilitate socială. O economie mixtă în care „tonul“ îl vor da formele asociative şi relaţiile de reciprocitate. O economie care va restabili încrederea, empatia şi cooperarea drept valori fundamentale în domeniul social şi în sfera afacerilor. În ultimii douăzeci de ani, am creat o prăpastie între bogați și săraci întrucât, îndepărtându-ne de Adevărul întrupat, am tolerat o cultură a Banului şi Puterii.

Un stat reprezentativ şi partenerial va relocaliza şi remoraliza piaţa, va recapitaliza nevoiaşii şi va întări clasa de mijloc. Metodele sunt multiple. Enumăr doar câteva. Democratizarea creditului pentru investiţii, ajutor guvernamental pentru înfiinţarea la nivel local de întreprinderi asociative, un nou sistem de impozitare care să încurajeze pe lucrător să devină şi proprietar la firma unde îşi desfăşoară activitatea; legi pentru protejarea magazinelor de cartier împotriva marilor lanţuri comerciale, reducerea barierelor din calea noilor firme, încurajarea proprietăţii în parteneriat, a producţiei de micro-fabrică pe bază de design deschis şi „crowdsourcing“, răsplătirea economisirii, desfiinţarea reglementărilor care socializează riscul şi privatizează profitul. Şi nu în ultimă instanţă, o educaţie etică susţinută a producătorilor şi consumatorilor români privitoare la costurile sociale mai largi ale anumitor activități.

Volumul Economia libertăţii. Renaşterea României profunde oferă o sumedenie de soluţii concrete. Depinde de noi dacă le vom transpune în practică sau vom aştepta „să-şi revină economia“ prin bagheta magică a „băieţilor deştepţi“ de tot felul.

Publicat în Green, Nationalism Verde | Etichetat , , , , , | 5 comentarii