Dimitrie Muscă: "Ministrul Agriculturii minte. Nu avem excedent de grâu!"

Sursa: Cotidianul, interviu realizat de Marcel Bărbătei

– Tipic românesc… Anunţăm producţii record, iar producătorii îşi vând grâul pe nimic. – Într-adevăr a fost un an cu producţii foarte bune şi la rapiţă şi la cerealele păioase, la toate, dar nu este cum se spune. Aş vrea să-ntreb un singur lucru; ministrul agriculturii a spus că am făcut 7.200.000 de tone de grâu. Asta înseamnă şi Muscapeste două milioane de hectare. De ce la APIA, pentru grâu, este declarată doar suprafaţa de un milion şi jumătate de hectare ? Să vă mai spun un lucru; până astăzi, eu, Muscă n-am raportat încă faptul că am lucrat 4000 de hectare şi am făcut 7500 de kilograme la hectar. Este o „umflătură” a domnului ministru şi este o mare prostie ce face acest domn. Un zootehnist nu poate să-şi dea cu părerea despre aceste culturi, pentru că nu este meseria lui. Dar a venit cu aceste gogoşi umflate, lumea îl mai şi crede şi urmarea a fost că s-a dat cu preţurile de pământ. Nu e totuşi o problemă pentru cei care reuşesc să-şi ţină cerealele până în momentul în care ele vor reveni la preţul normal. Or fi fost un pic peste 6 milioane de tone producţie, iar ministrul a mai „umflat” cu un milion de tone. Şi vă spun de ce; pentru că nu iese suprafaţa!

– Avem raportări ca pe vremea lui Ceauşescu? – Mai rău, mai rău…Măcar atunci inginerul din pielea ministrului avea o responsabilitate. Acum avem o placă zgâriată pe care-o punem de fiecare dată, vorbim trei ore, frumos, dar nu spunem nimic concret. Ba mai şi spune că 80% din pâinea ţării este vândută „la negru”. Cum îşi poate permite un om al guvernului să spună această prostie ?? Ca guvernant, într-o săptămână pui poliţia şi finanţele la treabă şi i-ai depistat pe toţi cei care vând pâinea la negru. Îi găseşti şi-n gaură de şarpe, pentru că se ştie unde se fabrică şi se vinde pâinea despre care vorbim. Şi încă ceva; dacă tot faci reducerea de TVA la pâine –un lucru bun, nu pot spune că nu-i bun – atunci fă-o de la 25 la 5 %, nu la 9%, pentru că sunt enorm de multe familii care trăiesc cu un kil’ de pâine pe zi şi nimic altceva, poate.

– Din nou se îmbogăţesc samsarii de grâu pentru că noi nu suntem în stare să ne construim spaţii de depozitare? – Aceşti samsari l-au luat pe „nu” în braţe şi spun cam aşa, pe româneşte: „Hai să-i f…pe producători, dacă ne dau grâul la 50 de bani kilu’, bine, dacă nu lucrăm pe stoc”. Producătorul este presat, pentru că-i trebuie bani de motorină, pentru sămânţă, îngrăşăminte, cedează şi vinde la preţuri de nimic. Întrebaţi-l pe domnul ministru al agriculturii cum stă treaba cu politica de construire de spaţii de depozitare, cât e rezerva de stat astăzi, dac-o avem şi unde-o avem ?? Nu se poate să facă din asta un secret, pentru că trebuie să ştie toată ţara… dar dacă mai spune vreo minciună o să-l trimit pe undeva! Pentru că noi avem o nimica toată la rezerva de stat.

– Şi de ce nu se cumpără acum de la producătorii noştri la un preţ onorabil, pentru a-i salva ? – He,..rezerva de stat se cumpără doar de la anumite persoane. De ce nu se cumpără de la cei care n-au unde să-l depoziteze ? A doua chestie; eu v-am spus că s-au făcut puţin peste şase milioane de tone. Consumul total de pâine, patiserie, cofetărie, panificaţie, plus sămânţa, se ridică la 5,5 milioane de tone anual. 500.000 de tone s-au vândut în Egipt, deci nu mai avem excedent de grâu. Să fie foarte clar!. Şi-atunci de ce avem preţul de 50 de bani? Pentru această tâmpenie pe care-a spus-o onor-ministrul…Şi să-l mai întrebaţi să vedem dacă ştie care este deosebirea dintre grâu şi orz, că este ministru şi-ar trebui să ştie.

– Ce-ar fi de făcut ? Ce-ar fi de făcut? O politică gândită, coerentă în agricultură, pentru că vedeţi că mâine-poimâine, se va muri de foame. În toate prognozele care apar ni se spune că în următorii 10-15 ani vom avea trei miliarde de oameni subnutriţi. Cine sunt cei vinovaţi de ceea ce se întâmplă ? Păi dacă toată lumea investeşte şi face pentru agricultură, noi ce facem? Nimic! Vorbe, panglici…În Ungaria se recoltează în medie 5 tone la hectar, iar noi raportăm 3000-3500 de kile la hectar. Nu s-a făcut atâta, bine era dacă se făcea…Să spună domnul ministru, concret, ce-a făcut pentru agricultură. Când a fost pus ministru a zis că bagă apa la ţară şi gazul la ţară. Gazul l-ar băga, dar pe-ăla de şist ! I-am făcut un memoriu şi i-am spus că nu se poate să distrugă la Arad cea mai bună zonă agricolă din vestul ţării şi a spus că n-a primit nimic. Păi asta e nesimţire, că i l-am dat personal secretarului de stat. Păi tu ca ministru trebuie să aperi pământul care va produce mâncare pe mai departe, nu să spui că nu cunoşti acest subiect cu gazele de şist. Vor să distrugă 55.000 de hectare în zona de vest a ţării.

– Vor să foreze? – Aşa ar fi vrut, dar văd că deocamdată nu mai au curajul. Le-am spus clar că nici peste cadavrele noastre nu vor putea să intre.

Publicat în A Treia Cale / Forta | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Gaze de șist: Prospecțiuni S.A. se comportă ca o gașcă de tîlhari în ‘zona săsească’ din Ardeal

Monica Popovici : Primarul din Laslea / Lasseln, dl ONEA: „Cine nu va fi de acord sa lase echipa de la PROSPECTIUNI sa isi faca treaba, va fi expropiat. E vorba de interes national. Niste idioti au venit in sat si au fitilit oamenii de cap. A trebuit sa ma duc duminica in Malancrav, ca a iesit scandal. Unu’ a scos cablurile de pe teren cu tractorul. Sunt niste idioti, nu isi iubesc tara. Eu m-as bucura sa gaseasca gaze pe terenul meu. Platesc bine, unul a primit 60 milioane.” Si de fata cu martori, in Malancrav: „ori ii lasati acum de buna ori se ajunge la expropiere ca e de interes national si e vorba de guvern”.

1148835_10201946731416695_127274093_nChristian Harfmann: „Romania anului 2013. Dupa aproape 25 ani si omul simplu din satele mai indepartate se lumineaza: „Am fost inselati si vanduti!” Asa numita „Eliberare” a avut pretul ei iar castigatorii au fost cei care si inainte au tinut haturile in maini. Daca pe timpurile lui Ceausescu oamenii se mai puteau intretine singuri si puteau astfel supravietui, acum isi pierd treptat baza existentei: vanzarea tarii – speculatii cu teren agricol ale investitorilor straini – crestere in industrializarea agriculturii ce atrage dupa sine scaderea locurilor de munca in zona rurala – distrugerea mijloacelor de existenta prin scaderea apelor subterane, monoculturilor si mecanizare excesiva.

Ca să nu mai vorbim de reglementările de la Bruxelles pentru agricultură prin care se subvenționeaza cu precadere întreprinderile mari, iar taranilor – micilor producatori, le fac imposibila existenta. Cu numai cinci ani in urma, multe familii din Cund – un sat mic din judetul Mures, mai tineau cate o vaca in grajd si astfel aveau existenta asigurata. Azi – numai trei proprietari mai tin vaci. Multi oameni, care in mod traditional isi gaseau existenta in agricultura sunt azi obligati sa lucreze ca sclavi platiti in tarile vestice, pe plantatii de sparanghel sau pe proprietati viticole, pentru a-si aduce apoi acasa salariile lor mici. Cine s-a calificat in vreo meserie, a emigrat de mult.

Bineinteles ca acesta este terenul ideal pentru tentatiile care tin concernele energetice pe stand-by: se vorbeste de „goana dupa aur pe piata energetica” de cand vin vestile despre inimaginabil de mari rezerve de gas ce numai atata asteapta, sa fie extrase din sisturi cu ajutorul amestecului toxic de imense cantitati de apa (apa potabila valoroasa care va lipsi) si coctailuri groaznice de chimicale. Toate statele cat de cat responsabile din Europa sunt rezervate in ceea ce priveste euforia – dezavantajele sunt prea clare: apa freatica contaminata, cutremure, substante otravitoare in aer – o regiune intreaga moare. Cu toate acestea, afaceristi fara scrupule cred ca pot avea parte de un joc simplu in Romania, unde oamenii sunt obisnuiti sa fie asupriti si dusi de nas. Unora dintre proprietarii de terenuri le sticlesc ochii atunci cand povestesc cum au fost despagubiti cu cateva sute de lei (poate si 100 euro) de catre firma insarcinata cu prospectiunile de adancime. Ca prin asta si-au vandut sanatatea, viitorul lor si al copiilor lor, asta descopera – din pacate – atunci cand este prea tarziu.”


neuerweg.ro/gashca-de-talhari de Hans Hedrich, vicepresedinte Asociatia Neuer Weg, Fagaras, Tel. 0752-616128, hanshedrich@gmx.de

Nu exagerez deloc cu cele relatate mai jos… Ieri am fost pe teren in zona Malancrav/Malmkrog, Laslea/Lasseln, Biertan/Birthaelm si Copsa Mare/Grosskopisch, in jud. SB, intre Sighisoara si Medias, pe probleme de explorari de gaze de sist, ce se executa aici de cateva saptamani. …Si nu pot sa constat altceva decat ca e ALARMA DE GRADUL ZERO! pentru protectia naturii si protectia patrimoniului/siturile UNESCO de aici!

Lucrarile sunt executate, in beneficiul s.c. ROMGAZ S.A., de catre s.c. Prospectiuni S.A. a cleptosecuristului Ovidiu Tender, firma comportandu-se in gradinile oamenilor si pe strazile comunelor din zona Biertan, Malancrav, Cund, Mosna ca o gashca de talhari… Cateva constatari bine documentate, din mai multe sate, care indica un anumit tipar al modului de operare al exploratorilor:

1. Vibratiile utilajelor si a detonatiilor distrug fatadele caselor.
2. Lucratorii firmei intra fara acordul proprietarilor in gradini si pe campuri.
3. Lucratorii provoaca distrugeri la recoltele de pe camp.
4. S-au facut, in 09. 08. 2013, puscari in situl UNESCO de la Biertan(!), direct langa zidul Cetatii
5. Lucratorii au intrat, in 09. 09. 2013, la Malancrav, in gradina conacului Printului Charles(!), instaland senzori si cablaje. ;-)
6. Nu se respecta o serie de prevederi din decizia de incadrare a APM SB de “impact nesemnificativ asupra mediului” (Se lucreaza mai mult de 8 ore/zi, se fac impuscari cu explozibil, noaptea, se produc deseuri, se provoaca distrugeri ale mediului inconjurator si a patrimoniului istoric s.a.).
7. Lucratorii beau alcool in timpul programului de lucru (Malancrav, 10. 08. 2013).
8. Firma, aparent, nu are nici un fel de contracte cu autoritatile locale pt. desfasurarea activitatilor pe domeniul public, resp. nu are autorizatii emise in conditiile legii.
9. Lucratorii ii ameninta, ii injura si ii scuipa pe cei care li se opun (10. 08. 2013 la Malancrav).
10. Se trimit batausi de catre firma de paza ca sa-i bata pe cei care i se opun firmei de prospectiuni (in zona Mosna).
11. Politia nu e de gasit la fata locului (com. Laslea) sau inventeaza tertipuri pt. a nu da curs unor reclamatii transmise telefonic (seful de sectie Dumbraveni, Manolache). La fel, Politia din Cund nu a inregistrat o plangere penala a unei persoane vatamate de lucrarile de explorare.
12. Lucratorii ii mint cu nerusinare si ii induc in eroare pe localnici, atunci cand sint intrebati de activitatea lor, negand ca ar cauta gaze de sist. La Biertan, un lucrator a afirmat fata de o jurnalista(!) ca ei doar fac curat in sat pentru ca urmeaza sa vina presedintele Basescu in vizita!
13. Cand sint luati la intrebari de catre localnici, reprezentantii firmei de explorare spun cu maxima seriozitate ca pe timpul lui Ceausescu s-ar fi procedat la fel, doar ca atunci nu ar fi primit niciun fel de despagubiri. Cu alte cuvinte: Bucurati-va ca va dam 50 de Lei dupa ce v-am rascolit gradina!  (S-a intamplat la Mosna.)


Hans Hedrich – către Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor s.c. Prospecțiuni S.A. Strada Caransebeş nr. 1, 012271 Bucureşti, România, Telefon: +40213196660, Fax: +40213196656, Email: office@prospectiuni.ro, resurseumane@prospectiuni.ro, recrutare@prospectiuni.ro
Subiect: Activități ilegale și destructive ale s.c. Prospecțiuni S.A în unele comune din sudul Transilvaniei, în timpul explorării unor zăcăminte de gaz de șist.

SCRISOARE DESCHISĂ, 12 august 2013
Stimată doamnă, stimate domn,
În contextul întrunirii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. Prospecțiuni S.A., din data de 12.08. 2013, dorim să vă transmitem un mesaj “din realitate” – un mesaj al celor afectați direct sau indirect de activitațile de explorare a gazelor de șist desfășurate de compania Dvs. în zona Sighișoara – Biertan – Moșna – Mediaș – Cund.
În urma unor investigații pe teren am documentat o serie de nereguli și ilegalități pe care vi le aducem la cunoștință pe aceasta cale – în propriul Dvs. interes. Ca o constatare generală, foarte multi angajați ai Prospecțiuni S.A. se comportă pe teren nu ca o echipă profesionistă a unei firme responsabile ci deseori asemeni unei “găști” de persoane imature și iresponsabile care sfidează și abuzează localnicii cu premeditare și într-un mod sistematic, cu totul inacceptabil pentru un stat de drept membru al Uniunii Europene.
Mai precis, din informațiile pe care le-am obținut atât de la lucrători ai Prospecțiuni S.A. cât și în baza propriilor constatări și a numeroase mărturii, am ajuns la concluzia că firma Dvs. își desfășoară lucrările de achizitionare date seismice (=explorarea zăcămintelor de gaze de șist) în perimetrul RG 03 Transilvania Sud cu comiterea a numeroase ilegalități. Enumerăm, in cele ce urmează, cateva dintre ele:
1. S.C. Prospecțiuni S.A. execută împușcări, cu toate că decizia etapei de încadrare a proiectului de explorare de care APM Sibiu (doc. nr. 56/05. 04. 2013) nu prevede utilizarea acestei tehnologii. Astfel se încalcă legislația de mediu cât și regimul armelor și munițiilor.
2. Conform informațiilor noastre, s.c. Prospecțiuni S.A. nu a încheiat contracte sau acorduri cu Consiliile locale pe ale căror teritoriu administrativ activează. În concluzie, lucrările de explorare, pe terenurile proprietate publică, se desfășoară ilegal.
3. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. intră fără acordul proprietarilor în grădinile și pe câmpurile acestora pentru efectuarea de lucrări (com. Moșna, com. Malancrav, com. Valchid). Despăgubirile modeste, promise/acordate ulterior, la presiunea acestora, nu-i scutește însă pe făptași de răspunderea penală.
4. Utilajele și lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. provoacă distrugeri la recoltele de pe câmp. Despăgubirile modeste, promise/acordate ulterior, la presiunea acestora, nu-i scutește însă pe făptași de răspunderea penală.
5. Vibrațiile utilajelor s.c. Prospecțiuni S.A. produc daune (crăpături) la structura de rezistență a clădirilor istorice, preponderent la fațade și bolți. Despăgubirile modeste, promise/acordate ulterior, la presiunea acestora, nu-i scutește însă pe făptăși de răspunderea penală. (Exemple: sat Valchid, com. Hoghilag, jud. Sibiu; aprox. în 09. 08. 13).
6. In 09. 08. 2013, lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. au efectuat împușcări subterane în situl UNESCO(!) de la Biertan, în imediata apropiere a zidului Cetății, ansamblu monument istoric de importanță mondială! Astfel firma a comis o faptă penală, dublată de un gest sfidător la adresa culturii și civilizației.
7. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. au intrat, în 09. 09. 2013, la Malancrav, în grădina conacului Prințului Charles de Wales, instalând senzori și cablaje. Această infracțiune nu este mai gravă decât încălcarea dreptului la proprietate a altor cetățeni, dar este un simbol al lipsei de conștiință a lucrătorilor firmei s.c. Prospecțiuni S.A. pentru urmările negative ale activităților lor, inclusiv pentru imaginea angajatorului.
8. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. fac împușcări cu explozibil chiar și noaptea, creând frică și neliniște în comunitățile locale (Exemplu: sat. Malancrav, com. Laslea, jud. Sibiu, 09. 08. 2013).
9. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. lasă în urmă cabluri, folie de plastic, țăruși și alte deșeuri, ceea ce contravine condițiilor de realizare a prospecțiunilor, impuse de APM Sibiu.
10. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. beau alcool în timpul programului de lucru, ceea ce contravine legislației privind protecția muncii (Malancrav, în 10. 08. 2013, la terasa de la intrarea în sat).
11. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. îi amenință, îi înjură și îi scuipă pe cei care li se opun (în repetate rânduri, în 10. 08. 2013, la Mălancrav). S-a consemnat un caz în care lucrători ai s.c. Prospecțiuni S.A. au trimis bătăuși, printr-o firmă de pază, ca să-i bată pe cei care se opun activităților lor ilegale (Exemplu: Localnic bătut în zona Moșna, jud. Sibiu).
12. Lucrătorii s.c. Prospecțiuni S.A. mint și induc în eroare localnicii, negând că ar căuta gaze de șist. La Biertan, un lucrător a afirmat față de o jurnalistă(!) că ei doar fac curat în sat pentru că urmează să vină președintele Băsescu în vizită!
13. Când li se cer explicații de către localnici pentru lipsa lor de respect față de dreptul la proprietate, lucrători ai s.c. Prospecțiuni S.A. afirmă cu maximă seriozitate că ‘pe timpul lui Ceaușescu’ s-ar fi procedat la fel, doar că atunci localnicii nu ar fi primit nici măcar despăgubiri, dand de ințeles că s.c. Prospecțiuni S.A. ar proceda legal, corect si ‘generos’ față de localnicii afectați.
14. Tinand cont de faptul ca s.c. Prospectiuni S.A. isi desfasoara activitatea in beneficiul s.c. ROMGAZ S.A., companie de stat, rezulta ca firma Dvs. obtine profituri din sfidarea celor care le asigura veniturile: platitorii de taxe, accize si impozite. Consideram ca acest aspect constituie culmea umilirii la care s.c. Prospectiuni S.A. ii supune pe cetatenii Romaniei.
Concluzii
1. Un număr foarte mare de lucrători ai S.C. Prospecțiuni S.A. încalcă, în timpul activității lor din zona menționată, cu premeditare și în mod repetat, nenumarate norme legale, printre care și Codul Penal.
2. Un număr foarte mare de lucrători ai s.c. Prospecțiuni S.A. sfidează în mod vădit chiar angajamentele HSEQ (Health, Safety, Environment, Quality) ale s.c. Prospecțiuni S.A. cât și fișa postului și contractul de muncă încheiat cu angajatorul – creând astfel daune materiale și de imagine lui s.c. Prospecțiuni S.A.
3. În baza constatărilor și concluziilor de mai sus vom depune denunț penal/plângere penală împotriva s.c. Prospecțiuni S.A., împotriva patronului s.c. Prospecțiuni S.A., Ovidiu Tender, împotriva conducerii s.c. Prospecțiuni S.A., reprezentată prin dl. Gehrig Stannard Schultz, cât și împotriva lucrătorilor care au săvârșit faptele penale menționate.
Solicitări
1. Către s.c. Prospecțiuni S.A.:
Sistarea imediată și deplină a lucrărilor de explorare, ilegale și destructive, din perimetrul menționat si continuarea lor doar după efectuarea unui studiu de impact asupra mediului și avizarea favorabilă a acestuia.
2. Către s.c. Prospecțiuni S.A., Inspecția Muncii, Garda de Mediu, APM Sibiu, Corpul de Control al Guvernului, Corpul de Control al Ministerului Industriilor, IPJ Sibiu, IPJ Mureș:
Cercetarea și sancționarea disciplinară, administrativă și penală a activității lucrătorilor s.c. Prospecțiuni S.A. în perimetrul menționat; retragerea/anularea deciziei de incadrare a APM Sibiu.
3. Către s.c. Prospecțiuni S.A. și instituțiile statului:
Comunicarea, în timp util, a măsurilor întreprinse

whuett12

“Cablaraie” in cucuruz. Senzori de date geo, amplasate fara acordul proprietarului pe un teren de porumb intre Valchid si Copsa Mare. (Foto din 10. 08. 2013)
maldorf11

Nu tancurile cu tunuri ci tractoarele cu foreze si complicitatea autoritatilor (politie, prefectura, primarii) reprezinta noua amenintare pentru om, natura, cultura si comunitate…

Reprezentantii autoritatilor publice, a politicului (in special PSD si Forumul German)  cat si a celor bisericesti (mai cu seama cele ale Bisericii evanghelice C.A.) au sansa unica sa demonstreze si sa ne lamureasca in zilele urmatoare ale cui interese le slujesc in realitate: cele ale comunitatilor si a contribuabililor care-i finanteaza sau cele ale unor impostori si infractori deghizati in “intreprinzatori” (privilegiati si favorizati tot de ei, in schimburi unor foloase pentru partid sau reprezentantii acestora).

Ii asigur deja de pe acum pe politicieni, politisti si patroni ca in satele zonei (ex-)sasesti care incearca, dupa exodul sasilor, sa se repuna pe picioare prin agricultura bio si turism cultural/sustenabil (cu unele succese remarcabile) se naste un val de ura fata de intrusii de exploratori, de o amploare inca greu de estimat! La opozitia de acum nu stiu cum isi imagineaza Tender si Romgaz sa-si continue aceste activitati vadit ilegale si, intr-un viitor, cum sa exploateze, cu otravirea apei freatice, zacamintele de gaze de sist.

voxpublica.realitatea.net/revoltator-imaginea-mizeriilor-companiei-lui-ovidiu-tender 1098497_10201946515531298_68450840_nCeea ce vedeţi în această fotografie e răspunsul unui ţăran din România, Willy Schuster, care s-a trezit într-o dimineaţă cu zeci de metri de cabluri şi dinamită pe terenurile lui. “Plantate” acolo de Prospecţiuni S.A., compania de prospecţiuni a lui Ovidiu Tender, cel care umblă după gaze prin întreaga Românie. Şi care nu ţine cont de nimic: drepturi de proprietate, legislaţie, acorduri… Culmea e că autorităţile îi iau la întrebări tot pe ţăranii care au îndepărtat gunoaiele de pe pământurile lor.

Publicat în Nationalism Verde, Viva la Revolución | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Orlando Balaș – Acesta este statul român, un stat în care doar ucigașii, mafioții și bandiții sunt respectați

Vă rog să dați mai departe acest apel: dacă se găsesc alexandru-visinescuoameni / bărbați în București, cînd îl vedeți pe acest criminal, ALEXANDRU VIȘINESCU, care a ucis oameni nevinovați cînd era comandant al penitenciarului de la Rîmnicu Sărat, care la Revoluția din 1989 a urcat pe bloc și a tras în revoluționari, care se bucură de o pensie uriașă, VĂ ROG SĂ FACEȚI UN GEST BĂRBĂTESC și să îl aruncați într-un tomberon. Nu îi linșați, nu vă spurcați cu sîngele lui, doar aruncați-l într-un tomberon sau într-o hazna, măcar simbolic să primească „respectul” care îl merită.

Ultima pensie pe care a primit-o în 2006 tatăl meu, fost învățător și apoi profesor, cu o vechime de 45 de ani de muncă la catedră, timp în care a sădit lumină în sufletele a mii de elevi cărora le-a predat limba și literatura română, a fost de 200 de lei. Individul despre care e vorba în articol primește pensie militară, de mii și mii de lei, pentru că a ucis în închisori elita României interbelice. Acesta este statul român, un stat în care doar ucigașii, mafioții și bandiții sunt respectați.


Mălin BotO rușine națională: criminalii în serie care sfidează România România, o țară cu salariul minim pe economie de 800 de lei și pensia medie aflată cam tot în această zonă, plătește pensii de 6.000 de lei unor criminali în serie și cozi de topor ale regimului comunist. Psihopați responsabili de sute de morți în lagărele și închisorile comuniste își savurează liniștiți pensiile babane. Pentru ei comunismul nu a căzut niciodată.
 
La 88 de ani, torționarul Alexandru Vișinescu are suficientă energie pentru a înjura și încerca să lovească jurnaliștii care au venit să-i consemneze punctul de vedere, după ce a fost oficial acuzat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Vișinescu este responsabil de crimele oribile comise în penitenciarul de la Râmnicu Sărat. Acesta a fost comandant al penitenciarului în perioada 1956 și 1963 și e vinovat direct pentru totrura în urma căreia a murit liderul țărănist Ion Mihalache, ministru în mai multe guverne în perioada 1919 – 1933.
 
Ion Mihalache a avut un sfârșit extrem de violent, la fel ca mulți alți români care formau elita țării, în penitenciarul condus de Alexandru Vișinescu. Conform cercetătorilor care au investigat activitatea lui Vișinescu, acesta a înfipt personal un cuțit în inima lui Ion Mihalache, pentru a se asigura că este mort. Aceleași surse indică faptul că în pușcăria condusă de Vișinescu murea un deținut la două zile.
Pur și simplu vorbim de un criminal în serie care, conform datelor din arhivă, ajunsese să fie reclamat chiar din interiorul sistemului, existând rapoarte ce expuneau clar vinovăția lui pentru unele morți violente.  Vișinescu s-a pensionat în anii `80 și nimic nu s-a schimbat în viața lui liniștită de pensionar, chiar dacă a căzut comunismul în 1989 și a fost condamnat oficial ca regim criminal. Nici măcar nu resimte criza care afectează milioane de români, pentru că statul îl răsplătește cu o pensie de uriașă pe aproximativ 6.000 de lei. Căutat de jurnaliști, după ce a fost oficial acuzat pentru crimele comise, Vișinescu nu a ezitat să-și expună iar latura violentă și agresivă. La 88 de ani a înjurat ca la ușa cortului și a încercat să lovească reporterii.
Alt criminal în serie al regimului comunist, altă pensie uriașă: 5.100 de lei. Fostul comandant al Coloniei de Muncă de la Periprava, Ion Ficioru, considerat unul dintre cei mai duri ofiţeri de penitenciare din perioada regimului comunist, a declarat cu nonșalanță pentru România Liberă că nu regretă nimic din ceea ce a făcut ca slujitor zelos al dictaturii. Atrocitățile comise de acesta sunt descrise astfel în literatura de specialitate: „În calitatea sa de comandant al formaţiunii 0830 Periprava, Ficioru a impus în rândul deţinuţilor un regim sever de detenţie: deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau  pedepsiţi de un  tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie. Obişnuia să sară cu  calul peste trupurile deţinuţilor”.
 
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a instrumentat dovezi pentru 35 de astfel de criminali în serie, care își trăiesc foarte liniștiți bătrânețele, cu pensii de nababi. Pe lângă ei sunt mii de foști milițieni, securiști, gărzi de penitenciare și activiști de partid care au distrus pur și simplu tot ce era mai bn în România pentru a instala și consolida regimul comunist criminal. Toți trăiesc foarte linștiți, cu pensii babane sau funcții importante în stat, departe de grijile românilor obișnuiți. Viața lor nu s-a schimbat cu nimic după căderea comunismului, ba chiar o duc mai bine.  Situația este sfidătoare la adresa fiecărui român onest care plătește taxe și impozite statului și indirect achită pensiile uriașe ale unor criminali în serie.
Mărturiile victimelor torționarilor comuniști descriu un comportament care nu diferă cu nimic de cel al crminalilor în serie naziști din lagărele de exterminare ale Holocaustului. Imediat după înfrângerea Germaniei Naziste, responsabilii pentru Holocaust au fost judecați, vânați sistematic și cu perseverență și au primit pedepsele meritate. Victimele lor, reprezentate de statul Israel, au știut să-i caute și în gaură de șarpe pentru a-i trage la răspundere, pe cei care scăpaseră inițial, și nu au renunțat niciodată la înfăptuirea dreptății pentru genocidul comis împotriva poporului evreu. Statul român i-a răsplătit pe ciminali și nu dă doi bani pe crimele comise de acești torționari împotriva poporului nostru. În România, după căderea comunismului și condamnarea acestui regim, în Parlamentul României, ca fiind criminal, torționarii și-au continuat nestingheriți viața și sunt răsplătiți boierește de statul român.
 

Noi, românii, recompensăm practic, lunar, pe cei care au decimat elita României și au contribuit violent la distrugerea viitorului țării noastre pentru zeci de ani și nu e vorba numai de cei 35 de torționari. Asigurăm bătrânețe liniștite și îmbelșugate celor care au contribuit sângeros la răul care ne afectează și acum în moduri nebnuite. Imaginați-vă că rudele victimelor Holocaustului, aflate la limita subzistenței, ar ajunge să plătească pensii comandanților de la Auschwitz, Dachau sau Treblinka, generalilor armatei lui Hitler, foștilor ofițeri SS. De aceste proporții este situația actuală pentru români.

Starea jenantă în care ne aflăm și care ar putea părea paradoxală pentru unii, este foarte ușor explicabilă. Cheia înțelegerii ei este în prima declarație publică a lui Ion Iliescu. În 1989, la TVR, Iliescu ne vorbea înflăcărat despre ”nobilele idealuri ale comunismului”. Practic, acesta l-a ucis pe Nicolae Ceaușescu, dar a păstrat aproape intact întregul regim comunist care a permis toate atrocitățile descrise mai sus și multe altele. ”Noul” stat a fost, de fapt, aceeași structură, cu o etichetă de altă culoare. Mentalitatea brutală și metodele violente ale tuturor torționarilor păstrați în sistem de Ion Iliescu au produs efecte extrem de grave din secunda în care Nicolae Ceaușescu a fugit cu elicopterul. Se reflectă în numărul mare de morți de după căderea dictatorului, în morții și răniții mineriadelor și produce ecouri până în prezent prin metodele cu care agresează societatea securiști ca Dan Voiculescu.

Realitatea crudă este că în 1989 nu a căzut regimul comunist, el doar s-a reorganizat. Dovada o reprezintă pensiile și funcțiile cu care au fost răsplătiți torționarii comunismului. Securștii și torționarii deștepți au acaparat puterea economică și funcții importante ale statului, în timp ce alții, mai obosiți, s-au retras cu pensii uriașe pe care le încasau acum și dacă România rămânea o republică socialistă. Pentru români, situația asta este comparabilă cu cea în care, în anul 2013, contribuabilii germani ar achita o pensie de 30.000 de euro criminalului de război Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz.
Faptul că tolerăm așa ceva este pur și simplu o rușine națională.


Teroare şi moarte sub comandantul Vişinescu – Actualitate – Observatorcultural.ro Bestia din „cea mai dură închisoare“ – Înainte de a ajunge la Râmnicu Sărat, Ale­xandru Vişinescu a trecut, se pare, la începutul anilor `50, pe la penitenciarul de femei Mislea şi pe la închisoarea de tranzit Jilava. Mărturiile supravieţuitorilor de aici sînt cutremurătoare, aşa cum sînt aproape toate depoziţiile care îl caracterizează.

gandul.info/35-de-tortionari-ai-regimului-comunist-sunt-acum-anchetati Până în prezent au fost identificaţi 35 de comandanţi ai penitenciarelor comuniste, şefi ai temniţelor în care au fost încarceraţi liderii PNŢ şi PNL, epuraţi de regimul totalitar. IICCMER a descoperit şi „cartografiat” activitatea torţionarilor, concluzia fiind una singură: aceştia se fac vinovaţi de moartea a mii de deţinuţi politic. Datele au fost colectate şi pe numele lor au fost trimse plângeri penale. În penitenciarul de la Râmnicu Sărat, ICCMER a documentat moartea, în urma torturilor, a şapte deţinuţi politici: Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Romniceanu Mihail, Solymos Ivan, Constantin Pantazi.

La penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei a decedat pe 5 februarie 1953 Iuliu Maniu, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului Sighet. Tot în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei a murit, în 1952, Constatin Argetoianu, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Justiţie, ministru de Finanţe şi ministru de Interne. Radu Portocală, avocat, om politic liberal, a decedat tot în închisoare de la Sighetu Marmaţiei, în 1952. Acestea sunt doar câteva exemple, numărul deţinuţilor politici exterminaţi în perioada de represiune ajungând la 100.000 de persoane. „Mulţi dintre cei închişi nici nu au fost judecaţi într-un proces. La Sighet, mulţi au murit fără a avea vreo condamnare sau fără să fi fost inculpaţi”, spune Andrei Muraru, directorul IICCMER.


Alexandru Vişinescu este acuzat de asasinarea lui Ion Mihalache. Ion-Ovidiu Borcea, lider al PNŢ şi deţinut politic la Râmnicu Sărat, l-a acuzat public pe Vişinescu de moartea lui Mihalache. Într-un interviu consemnat de Cicerone Ioniţoiu, Ion-Ovidiu Borcea spune cu subiect şi predicat că fostul comandat al penitenciarului este vinovat de moartea dizidentului Mihalache.

„Ion Mihalache a fost asasinat cu premeditare, deoarece foto Mihalache Ion_07310733continua să rămână un simbol al rezistenţei româneşti. În nenumărate rânduri a protestat, făcând să răsune tot celularul. Ofiţerul politic (Lupu) şi comandantul Vişinescu l-au bătut în permanenţă, i-au creat condiţii să se îmbolnăvească şi nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau şi aruncau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă. Eu i-am supravegheat celula prin cele şase găuri, pe care le făcusem cu o sârmă în uşă… Dacă n-aş fi fost de faţă această mărturie n-ar exista. Acum, când sunt în lumea liberă, am datoria să anunţ acest asasinat pe care l-a săvârşit comandantul Vişinescu. Strigătele: «Fraţilor, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!», au răsunat în tot celularul. Această crimă nu poate fi uitată”, a declarat Ion-Ovidiu Borcea în cartea-interviu publicată de Cicerone Ioniţoiu.

In taranistul Ion Mihalache comunistii au identificat un dusman mai periculos decat in liderii burghezi. Iar in combaterea taranismului, ideologii comunisti au investit infinit mai mult decat in lupta impotriva burgheziei ori a „fascistilor”. Taranimea in care a crezut si pentru care si-a daruit toata energia marele Ion Mihalache, din nefericire, a disparut. Regimul comunist si legatarii lui testamentari au reusit sa-i puna cruce. Iar tristetea s-a metamorfozat in paradox: tara cu aproape 50% populatie rurala nu mai are tarani. ziaruldeiasi.ro/un-martir-uitat-ion-mihalache

Publicat în A Treia Cale / Forta | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț. Bolșevicii teroriști de la conducerea României – 23 de ani de trădare națională.

Sursa badpolitics.ro/analiza : Cum am ajuns sa înstrăinăm un sfert din pământul țării?! Mai este România un stat suveran?! Cum rămâne cu siguranța alimentară a românilor?!

România este un caz de bolnav unic în lume. Niciunde în lume străinii nu pot cumpăra terenuri fără niciun fel de restricții. Peste tot în lume statul are drept de preempțiune asupra terenurilor pe care le cumpără pentru a le închiria apoi celor care le pot lucra. Niciunde în lume miniștrii agriculturii nu își permit să afirme că “este bine că vin străinii să cumpere țara la hectar și, mai grav, că nu pot face nimic să împiedice acest lucru, pentru că așa s-a negociat cu UE”, așa cum se întâmplă în România. România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț, lucru care nu s-a întamplat până acum niciodată în istoria noastră. Din cauza străinilor și a trădătorilor de țară, bolșevici care s-au perindat la conducerea României în ultimii 23 de ani, am ajuns să pierdem un sfert din suprafața arabilă a țării, lucru care nu s-a întâmplat vreodată pana acum în vreo țară europeană și nici măcar în Africa. Suntem un caz unic la nivel mondial dacă avem în vedere rapiditatea procesului de deposedare de terenuri a românilor.

Țara noastră se situează, în fapt, pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine. Si, pentru a vedea cat de bine functioneaza principiul “liberei-concurente” in UE, trebuie sa precizam din capul locului faptul ca, desi Romania a fost vanduta la hectar, fermierii romani nu detin nici macar un hectar de teren in vreo tara UE. Oare asta sa insemne concurenta loiala si constructie sustenabila a “proiectului european”?! Și în acest timp, ”președintele” Traian Basescu și restul clicii bolșevice susțin sus și tare că ”agricultura este prioritatea zero a României”. Halucinant!!

Haideți să vedem unde am ajuns astăzi și să ne aplecăm puțin asupra cauzelor care au condus la acestă situație, luate didactic, punct cu punct. În plus, trebuie să analizăm și măsurile de contracarare a acestui fenomen, și ne referim aici în special la naționalizarea terenurilor cumpărate de la români prin fraudă. Și asta cu acordul Uniunii Europene care trebuie să înțeleagă că o astfel de situație este inacceptabilă și nesustenabilă, tocmai pentru că se bazează pe fraudă și pe o concurență neloială crasă, lucruri care contravin chiar principiilor de funcționare a pieței unice.

Situația terenurilor arabile din România: Potrivit datelor “oficiale” ale MADR, la începutul anului 2012, așadar acum mai bine de un an, suprafaţa agricolă deţinută de străini în România era de circa 700.000 de hectare( 8,5% din suprafaţa arabilă). Între timp, procentul a depășit 10%, ajungând la aproape un milion de hectare de teren arabil dintr-un total de 9,5 milioane de hectare la nivel național. Prețul de achiziție variază între 300 de euro și 4.000 de euro hectarul, media fiind de 2.000 de euro hectarul. Media europeană este de 40.000 de euro hectarul, așadar de 20 de ori mai scump.

Cât costă terenurile agricole: Serbia: 10.000 euro hectarul. Bulgaria: 6.400 euro hectarul. Slovacia: 12.900 euro hectarul. Olanda: 35.500 euro hectarul. România:– în zone mai puţin bune: 1.500-2.000 euro hectarul, în zone bune: 4.000-5.000 euro hectarul. (sursa: finantistii.ro, business24.ro)

Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, în 2012, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, urmată de Germania cu 15,48% şi de ţările arabe cu 9,98%. De asemenea, Ungaria deţine 8,17% din cele peste 700.000 de hectare deținute de străini, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia şi Olanda câte 2,4% şi Turcia 0,78%. Trebuie precizat, insa, ca nationalitatea afisata a cumparatorilor este irelevanta, pentru ca, in mai toate situatiile avem de-a face cu “fonduri de investitii”, cu actionari “discreti”, inregistrate doar in statele mai sus amintite.

Străinii dețin un sfert din România (proprietate + arendă). Realitatea este, însă, mult mai crudă – străinii dețin în România între 25% și 30% dintre terenurile arabile, pentru că, pe lângă cele 10 procente cumpărate prin intermediul firmelor înregistrate în România, străinii mai controlează încă 15-20% din terenurile arabile care sunt luate în arendă cu drept de preempțiune în cazul vânzării de către proprietarii români. Situatia este la fel de tragica in ceea ce priveste fondul forestier.

Ce agricultură fac străinii în România. Italienii: Brăila – orez, Banat – cereale. Danezii: Buzău, Teleorman, Timiş, Ialomiţa – ferme de vaci, horticultură. Olandezii: Arad, Giurgiu – ferme de vaci. Francezii: Călan, Bretea Mureşeană – cereale, floarea soarelui. (sursa: adevarul.ro) Citeste si: El este danezul care controlează mii de hectare de teren şi pădure în România. Vezi si: Noi vrem pamant, please

Impartirea terenurilor: #Romania incaseaza subventii agricole pe un total de 14.7 mil. de hectare, din care doar 10 mil.sunt arabile.
Romania are: #
1.08 mil. de fermieri inregistrati APIA, incluzand toate sectoarele de activitate (agricol, apicol, avicol, viticol, pomicultura cresterea animalelor si pasarilor…etc…adica toate sectoarele pentru care se primesc subventii) . #1.04 mil. de fermieri persoane fizice, care lucreaza doar terenurile aflate in proprietatea lor (deoarece pentru a arenda trebuie sa fi persoana juridical), cumuland in jur de 5.2 mil. ha. #40.000 fermieri persoane juridice (incluzand toate sectoarele agricole si cei aflati in Top 10 fermieri ai Romaniei si a persoanelor straine), care lucreaza terenuri aflate in proprietatea lor, arendate de la privat si concesionate din domeniul public sau privat al statului, cumuland 9.5 mil ha. #800.000 ha detinute de persoane straine, prin societati, avand in vedere ca ele nu se pot cumpara inca pe persoana fizica. #326.000 ha sunt detinute de doar 10 persoane (sau societatile lor).

Impartirea pe fermier sau societate: #fiecare fermier privat detine o medie de 5 ha. de teren. #fiecare persoana juridica (incluzand strainii si excluzand pe cei din Top 10), detine o medie de 230 ha. #fiecare din Top 10, detine o medie de 32.000 ha. Deci terenurile, grosso modo, sunt detinute in proportii egale, jumatate de micii fermieri persoane fizice si jumatate de marii fermieri.

Cand “cainii de la stana” se fac frati cu lupii ca sa devoreze oile. Cum s-a ajuns aici. Care sunt cauzele care au condus la acest jaf de proporții fără precedent în istoria României:

1. Politica sălbatică de sărăcire a poporului român. Politica constantă dusă în ultimii 23 de ani de către guvernele de sorginte bolșevică, care s-au permutat la conducerea țării, de sărăcire a populației, de împiedicare a formării clasei de mijloc și de ținerea agricultorilor într-o sărăcie și o dependență convenabilă din punct de vedere politic.

La acest lucru s-a ajuns prin: Lipsa unei minime strategii de dezvoltare a agriculturii. Clasa politică neobolșevică ilegitima, emanată din FSN-ul lui Iliescu, nimic altceva decât o grupare de crimă organizată cu valori kominterniste care a gustat din plin beneficiile tranziției și ale așa-numitei economii de piață, n-a avut niciun interes să guverneze in beneficiul poporului român. Acest lucru este de înțeles prin prisma faptului că acești neobolșevici nu sunt români (chiar dacă vorbesc bine limba română și au nume românești) si nu-i leagă nimic de acest popor. Singurul lor interes a fost să se mențină la putere în toți acești ani prin tot felul de vehicule politice care mai de care mai exotice, care mai de care mai ”de dreapta” sau mai de centru. Citeste si: Alba-neagra dreptei bolsevice din Romania. O scurta analiza a piticilor ghebosi “de dreapta”

Lipsa sentimentului apartenentei la acest popor i-a predispus sa se puna rapid la dispozitia marilor retele financiare de crima organizata, care urmaresc, dupa o metoda aplicat la nivel global, spolierea resurselor natiunilor si concentrarea lor in curtea unor structuri private transnationale, care n-au nimic de-a face cu vreun stat anume, fiind vorba eminamente de un mare grup piramidal, privat, de crima organizata transnationala care si-a propus preluarea ostila a resurselor lumii. Si, in buna masura reuseste in Africa si in Orientul Mijlociu. Romania este, insa, cel mia de succes “proiect” din Europa.

2. Preocuparea constantă pentru satisfacerea clienților politici, ajunși între timp în postura de mari latifundiari. Cu excepția marilor exploatații deținute de străini, megafermele din România sunt controlate de foști secretari de partid și securiști, care au avut acces privilegiat la fonduri pe filieră politică. Să ne amintim doar de creditele favorizate la defuncta Bancorex, și câte alte asemenea. Bineînțeles că printre ei au mai scăpat și foști directori de CAP, bișnițari și chiar tractoriști, personaje ”adaptate” la tranziția originală către economia de piață. Singurii care au lipsit de aici au fost țăranii români, care au trăit în acest timp de pe o zi pe alta, decapitalizați programatic.

3. Transformarea unei întregi generații de agricultori în căpșunari și exodul țăranilor. Sărăcirea extremă și programatică a micilor fermieri de către clasa politcă neobolșevică i-a făcut pe aceștia să ia calea străinătății pentru a putea supraviețui și a-și putea întreține familiile. În loc să pună pe picioare ferme în România și să poată trăi decent, aceștia s-a văzut nevoiți să culeagă, în condiții degradante și pe mai nimic, căpșunile spaniolilor sau ale nemților. Din păcate, cei care au plecat din satele românești au fost tinerii, adică chiar forța vitală a satului, o întregă generație fiind, astfel, ruptă de pământ. Astfel s-a ajuns ca țăranul să piardă proverbialul său simț al proprietății asupra pământului. Departe de țară, acești căpșunari sau țărani transformați în muncitori în construcții și badante au înstrăinat mult mai ușor pământul transmis din generație în generație. Cititi si: Raport şocant la Rimini: “Dar puteai să accepţi, şi-aşa voi româncele sunteţi toate curve”, Ziliere românce, sclave în Puglia: “Ca să nu-şi piardă locul de muncă, acceptă orice”, Patronul hotelului le ameninţa pe lucrătoarele românce, Romanca in Irlanda: ca sa fiu acceptata pretend ca sunt din Republica Moldova. La fel, bătrânii, dezumanizați și sărăciți în ultimul hal, au preferat să vândă pământul cu o mie de euro hectarul ca să mai supraviețuiască câțiva ani. Pentru că de muncit nu-l mai puteau munci, iar arenda pe care le-o ofereau bolșevicii latifundiari era de mizerie.

4. Haosul funciar programatic. Chiar dacă pare greu de crezut, în România, la 23 de ani de la lovitura de stat bolșevică, milioane de hectare de teren au proprietari incerți. În acești ani, niciun guvern neobolșevic nu a fost interesat de clarificarea statutului proprietăților agricole, astfel că nu a fost rezolvată încă problema cadastrului și nici înscrierea în cartea funciară pentru suprafețe mari de teren. De acest lucru se fac vinovați atât bolșevicii de la centru, cât și rețaua mafiotă a primarilor din teritoriu care, fie n-au avut nimic de câștigat din clarificarea dreptului de proprietate a țăranilor asupra terenurilor, fie confuzia le-a priit de minune și le-a permis să facă tot felul de abuzuri în beneficiul direct al nepoților, cumnaților și acoliților. Evident, deși acestă situație este de-a dreptul criminală, nimeni nu a fost tras la răspundere. Încă.

Comasare = Jaf Criminal. Mai mult, noul proiect “de comasare” a terenurilor agricole propus de Ministerul Agricultrurii este, de fapt, un proiect de stimulare a jafului terenurilor. Proiectul prevede, absolut halucinant, “un ajutor” suplimnetar de stat de 200 de euro la hectar pentru toti cei care decid sa instraineze pamantul. Asadar, unde este comas area si unde este jaful? Cat de mare poate sa fie perversiunea bolsevica si diferenta dintre declaratiile politice si actiunile politice?!

5. Refuzul creditării românilor de către sistemul bancar străin din România. Deși pare greu de crezut, pentru micii agricultori români, băncile cu capital străin din România nu pot, sau nu vor să ofere credite. Asta deși România “a împrumutat” de la FMI 25 de miliarde de euro din 2009 încoace și pentru ca aceste banci cu capital strain să-și poată diminua rezerva minimă obligatorie de la BNR și să poată repatria o parte din fonduri. Credite pe care românii le vor plăti cu vârf și îndesat.

Cu alte cuvinte, s-a aplicat reteta brevetata la nivel global de salvare a bancilor straine pe spinarea populatiei romanesti. Acele bănci care au fost lăsate de capul lor în perioada de boom economic și care au făcut profituri astronomice în România nu mai vor acum să-i crediteze pe români. Condițiile pentru creditare sunt atât de stufoase, garanțiile cerute sunt atât de aberante, iar birocrația atât de înfiorătoare, încât este practic imposibil pentru o exploatație mică sau medie să acceseze credite. Și atunci când acordă credite, băncile din România fac acest lucru la dobânzi aberante. Cititi si: Ce munte de acte iti cer bancile cand vrei sa cumperi teren pe credit

Pe de altă parte, puținii fermieri care au apucat să prindă vreun proiect cu fonduri europene sunt deja îndatorați până peste cap cu partea lor de finanțare, luată de regulă, de la bancă. Sau sunt plini de datorii pentru utilajele second-hand luate în rate ca să aibă cu ce să-și lucreze pământul. În aceste condiții nu este de mirare că 80-90% dintre fermierii români lucrează pe credit-furnizor, adică cumpără îngrășăminte, pesticide, ierbicide pe credit cu plata în rate, până la următoarea recoltă, dar la prețuri cam cu 30% mai mari decât prețurile de listă, cu banii jos. Pentru că altfel nu pot lucra nici așa.

Pe de altă parte, străinii care vin să cumpere terenuri în România au acces la credite cu dobânzi minime sau, pur și simplu, fără dobândă și pot garanta creditele chiar cu terenurile pe care le cumpără, lucru interzis romanilor de catre sistemul bancar “autohton”. Plus credite cu nemiluita în condiții extrem de avantajoase pentru investiții, retehnologizare, utilaje noi, etc. Cu alte cuvinte, un caz clar de concurență neloială pe care așa-zișii guvernați români și oficialii UE se prefac că nu-l văd. Vom vedea pentru cat timp…

6. Refuzul cu obstinatie a infiintarii unei banci pentru fermierii romani din filialele CEC din mediul rural. Fermierii mici și medii din România susțin că în acest moment sunt puternic decapitalizați și că statul ar fi înființat mai bine o bancă agricolă, după modelul celor constituite în perioada interbelică, în loc să aloce sute de milioane de euro pentru Fondul Mutual, o institutie de o candida inutilitate, dar scumpa. Numai ca acest demers s-ar opune intereselor bancilor straine, lucru de neconceput in Romania. Aceștia cred că acestă bancă, constituită cu ajutorul sucursalelor CEC din mediul rural, i-ar putea ajuta să intre în competiție loială cu străinii pentru că ar putea cumpăra și ei terenuri și utilaje la dobânzi mici.

În plus, ar putea să lucreze terenurile la prețuri mai mici cu plata pe loc și nu aproape exclusiv prin credit-furnizor pentru pesticide, ierbicide și îngrălăminte, soluție la care apelează acum mai toți fermierii. ”Fermierii români ar fi susținuți mai bine dacă s-ar înființa o bancă pentru agricultori după modelul Băncii Naționale a Țăranilor, înființată de Carol al-II-lea în anul 1938, prin care țăranii români puteau cumpăra pământ la dobânzi mici.

Prin acestă bancă micii agricultori ar putea cumpăra terenuri de până la zece hectare cu o dobândă, să zicem, de 4% pe douăzeci de ani, așa cum este în Occident. Cu ajutorul acestei bănci, fermierii și-ar putea cumpăra utilaje, sisteme de irigații, teren, și-ar putea face solarii, ar putea planta pomi, etc. În plus, ar putea fi asigurată cofinanțarea pentru fonduri europene în perioada 2014-2010”, a declarat pentru Agrointel, George Lazăr, vicepreședinte al Cooperativei Micilor Fermieri Argeșeni.

Agricultorii considera că soluția ar fi una facilă pentru guvern pentru că infrastructura ar putea fi realizată prin transferul unor unități ale CEC Bank. ”Acesta ar putea deveni o adevărată bancă de credit agricol românesc. I-am făcut această propunere lui Isărescu (Mugur Isărescu, guvernatorul BNR-n.r.) acum 3-4 ani dar nu s-a ales nimic de ea. Sucursalele CEC din mediul rural ar putea fi cedate pentru acestă bancă nouă care să dea credite cu dobândă mică. În plus, având în vedere că populația de la țară este îmbătrânită, s-ar putea creea un sistem care să permită transferul acestor credite către copiii fermierilor”, a adăugat Lazăr.

În plus, cred fermierii, guvernul trebuie să aibă fonduri și pentru acest proiect, de vreme ce s-a găsit finațare pentru Fondul de Garantare. ”Așa cum au avut bani să dea 300 de milioane de euro pentru Fondul de Garantare ar trebui să găsească 300 de milioane de lei și pentru acestă bancă, mult mai utilă pentru fermieri decât acest fond”, a punctat Lazăr. Ideea este îmbrățișată cu entuziasm și de alți agricultori care vin cu propriile idei care mai de care mai inedite.

”Este nevoie urgentă de crearea unui fond de cofinațare, pe principiul ”Prima Casă” pentru care garanția să fie afacerea în sine și la minister (Ministerul Agriculturii -n.r.) și la bancă. În felul acesta nu vom mai avea parte de condiții care mai de care mai ciudate. Acum banca nu mai trebuie decât să pună condiția de înălțime să aibă solicitantul, că în rest le cere pe toate”, susține Ion Cioroianu, președintele Asociației Fermierilor din România (AFR).

Dacă dobânzile ar fi ca în Occident, fermierii spun că ar apela imediat la serviciile acestei bănci. ”Este o idee excelentă pentru că știe omul că se poate dezvolta și că poate rambursa creditele la un moment dat. Cu condița ca dobânda să fie mică. Uitați că în Germania e de 2-3% sau că în Albani, de exemplu, TVA-ul este mai nimic. În acest fel agricultorii și-ar putea cumpăra utilaje, terenuri și ar putea face lucrările la momentul potrivit. În agricultură trebuie să fii rapid, să faci lucrările la timp și să ai tot ce îți trebuie la timp pentru că altfel pierzi producție”, este de părere Cristian Vlaicu, un agricultor din Mehedinți.

Înființarea unei astfel de bănci, chiar dacă, oarecum tardivă, ar relansa agricultura românească și ar stopa vânzarea terenurilor către străini, cred agricultorii. ”Nu avem bani să cumpărăm pământ. Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor pentru pesticide, semințe, etc. În aceste condiții, de unde să aibă bani ca să cumpere pământ?”, Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.

Nu numai că nu pot să cumpere terenuri, dar românii vor fi forțați indirect să vândă, susțin fermierii din Călărași. “Riscul ca agricultorii români să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România”, susține Ion Ciulinaru, un agricultor din Călărași.

Banca Țărănească, cu sediul în București pe strada Academiei, avea, în momentul înființării, un capital social de 60 de milioane de lei. Cititi si: Agricultorii romani vor o banca a lor formata cu filialele CEC de la tara

7. Statul mimează implicarea prin Fondul de Garantare. Peste tot în lume, statele își sprijină proprii cetățeni ca să devină prosperi și independenți. Statul român face, însă, notă discordantă prin politicile sale criminale de spoliere a propriilor cetățeni. La noi Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR-IFN) are exclusiv doua scopuri care n-au nicio legătură cu finațarea fermierilor români.

Primul, și cel mai important pentru bolșevici, este acela de a oferi un serviciu bine plătit din bani publici clienților politici, amantelor și nepoților, iar cel de-al doilea, finanțarea clicilor bolșevice locale, cu alte cuvinte a unor minoritati pe care se poate conta la următoarele alegeri. Fermierii români n-au loc pe niciunde în aceste scheme de finanțare, cu atât mai mult cu cât condițiile de finanțare impuse nu pot fi indeplinite de niciun IMM din România de astăzi.

Pe de altă parte, fondurile de garantare ale străinilor le dau bani cu nemiluita, cu singura condiție să fie cetățean al statului respectiv, pentru a coloniza în voie țări conduse de bolșevici alogeni precum este, din nefericire, România. Să luam doar exemplul SACE, fondul de garantare al statului italian pentru colonizarea Europei Centrale și de Est, mai precis SACE Central & Eastern Europe. Organismul de garantare SACE, deținut integral de statul italian asigură până la 85% din valoarea creditelor acordate fermierilor italieni din România și din alte țări bananiere pentru achiziția de terenuri, utilaje și input-uri. Fără garanții materiale și fără credite bancare!

În plus, orice companie cu acționariat italian din România poate accesa linii de creditare pentru dezvoltarea ctivității proprii. Ca să nu mai vorbim despre acoperirea în proporție de 10% a scrisorilor de garanție pentru participarea la licitații. Organismul de garantare are un capital propriu de 6 miliarde de euro și o expunere pe România de 446 milioane de euro.

Așadar, unde este concurența loială?! Cu alte cuvinte, statul bolșevic român și cel colonizator italian au făcut schimb de populații – muncitori în construcții, badante, prostituate și șuți români în Italia, la schimb cu prosperi “oameni de afaceri” italieni pe banii statului italian, transplantați în România. Evident, fondul de garantare italian nu este un caz izolat. La fel își ajută proprii cetățeni și danezii și nemții și spaniolii. Până și grecii…

8. Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare. Un element semnificativ de concurenta neloiala este subventia UE pe care fermierul roman o primeste comparativ cu fermierii occidentali cu care, cel putin teoretic, ar trebui sa intre in competitie.

Desi logic ar fi fost, pentru a se asigura o concurenta loiala in UE si, implicit, o constructie sustenabila pe termen mediu si lung, ca fermierii din statele sarace sa primeasca o subventie mai mare decat cei din statele bogate, pentru a-i ajunge din urma si a se omogeniza astfel sistemele agricole, potrivit reglementarilor UE se intampla exact invers – fermierii bogati din Occident primesc subventii de patru-cinci ori mai mari!? decat cei din centrul si estul Europei, crescand, astfel, si mai mult decalajul dintre agriculturile statelor membre UE si fiind incurajata o concurenta neloiala atroce.

Cand li se reproseaza acest lucru, oficialii romani ridica din umeri si spun ca asa “s-a negociat”. Destul de impersonal si nesatisfacator, asa ca trebuie amintit ca “negocieirile” pentru subventiile europene au avut loc in timpul guvernarii Calin Popescu Tariceanu (29 dec. 2004-22 dec. 2008), cand la ministerul Agriculturii toceau scaunul de ministru domnii Gheorge Flutur si Dan Motreanu, iar la Integrare Europeana erau ministri Ene Dinga si pupila presedintelui, doamna Anca Boagiu(sic!).

In treacat fie spus, desi domnul Dan Motreanu este pe lista de asteptare pentru a fi judecat, mai devreme sau mai tarziu, pentru inalta tradare, nu se poate abtine sa nu deplanga astazi, din fotoliul sau de europarlamentar, soarta tragica in care se afla agricultorul roman. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-I miroase. Ridicol si, aparent, greu de crezut. Vezi AICI.

Mai mult, masonul Dacian Ciolos, “romanul” de la Agricultura de la CE, in loc sa sustina cauza romanilor si sa-i deranjeze putin pe sefii lui, incearca sa-i manipulaze tot pe bietii romani. Cititi aici: Comisarul European pentru agricultura explica de ce nu trebuie sa se simta discriminati fermierii romani

Teoretic, un fermier roman ar trebui sa primeasca o subeventie de 191 de euro la hectar (vezi graficul alaturat). Cu toate acestea, fermierii se plang ca, in acest an, au luat doar 139 de euro pe hectar(cu tot cu contributia din partea statului), adica, de departe, cei mai putini bani primiti de fermierii din UE. Pentru comparatie, bulgarii primesc 320 de euro la hectar iar ungurii 420 de euro la hectar, adica dublu. Asadar, nu se pot invoca motive care tin de un anumit tip de sol sau de o anumita zona geografica. Din pacate pentru noi, ca si in alte cazuri antologice la nivel mondial (de exemplu Bechtel, RMCG, Chevron sau OMV-Petrom, ca sa le amintim pe cele mai flagrante) este vorba doar de coruptie la nivel inalt, inalta tradare, jaf programatic si ostilitate extrema la adresa romanilor. Pur si simplu, si nimic mai mult sau mai putin. Campionii subventiilor sunt Malta – 1.526 euro la hectar, Grecia – 709 euro la hectar, Olanda – 529 euro/ hectra si Slovenia – 526 euro/ hectar. Marile tari ale UE primesc, de asemenea, subventii consistente – Italia – 456 euro, Germania – 428 euro, Austria – 403 euro. La aceste sume se dauga contributii suplimentare serioase ale statelor respective, lucru care nu se intampla in Romania.

Concluzia este simpla: UE a creat in mod deliberat un cadru viciat de functionare al agriculturii in zona Euro, in care concurenta neloiala este principalul atribut. In aceste conditii de subfinantare crunta, nu este de mirare ca, desi avem printre cele mai bune terenuri din Europa, iar forta de munca lucreaza aproape gratis, comparativ cu tarile UE, Romania importa cea mai mare parte a produselor agricole consumate pe piata interna, fapt care demonstreaza o situatie profund impotriva naturii, “agricultura” romaneasca fiind in pragul unei implozii iminente. Pentru a vedea cat da si cat primeste Romania la/din bugetul UE sub forma de subventii, consultati acest calculator interatctiv AICI.

Chiar si banii acestia de mizerie ajung tot la clicile bolsevice. Aproximativ 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul subvenției pe care Comisia Europeană o acordă agricultorilor din România, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferința organizată de Mediafax. ”Doar 1% dintre fermieri primesc 50% din totalul sprijinului de la Uniunea Europeană. Adică, din sprijinul de 1,4 miliarde de euro pentru 2013, jumătate, circa 700 de milioane de euro se duc către marile exploatații”, a arătat Constantin. El a precizat că numărul exploatațiilor cu suprefețe cuprinse între unul și cinci hectare este de 850.000. În perioada 1 martie – 26 aprilie 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafaţă în anul 2013, un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ 4,3 milioane hectare, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) intr-un comunicat de presă.

9. Mascarada fondurilor europene. Asa-numitul ajutor pentru fermieri adus de posibilitatea accesarii de fonduri europene nu este altceva decat o crunta utopie. Cel putin pentru micii fermieri romani care ar trebui sa fie coloana vertebrala a agriculturii romanesti. Fondurile europene, pur si simplu, nu pot fi accesate de catre fermierii mici sau medii, fara conexiuni politice, si “se scurg” de ani de zile pe aceleasi filiere bolsevice in toate judetele tarii. Iar “statul” n-are niciun inters sa schimbe acesta stare de lucruri. Ba din contra! Până la data de 16 august 2012, de pildă, au fost depuse 133.056 de proiecte, cu o valoare totală de 16.744,33 milioane de euro, deci cu 67% mai mult decât fondurile alocate – 10.015 milioane de euro, potențialii beneficiari manifestând un mare interes pentru programul FEADR. Cu toate acestea, gradul de absorbție raportat la plățile efectuate este de doar 39,5%.

Principalele cauze ale blocarii/ drenarii catre clientela politica a fondurilor europene. Feudalizarea fondurilor europene. Fermierii acuză existența unui sistem ”de tip feudal” la nivelul județelor, care drenează fondurile doar către marii fermieri, mereu aceeași, care au relații politice. De altfel, chiar oficialii Băncii Naționale a României au atras recent atenția asupra pericolului ”feudalizării” fondurilor europene în România, prin crearea unor adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela politică. De vină pentru acestă situeșie ar fi lipsa unui sistem eficient de absobție a fondurilor, care favorizează mai mult consultanții, dar și selecția defectuoasă a proiectelor.

”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, este de părere Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău. El cataloghează drept ”utopică” tentativa de accesare a fondurilor UE de către micii fermieri. Fondurile europene sunt destinate, cu precădere, marilor agricultori care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și pot accesa mai multe linii de finanțare.

”Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru micii fermieri români. La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor”, adaugă Ciobanu. Nici daca raman bani, nu exista fonduri pentru micii fermieri. ”Fondurile europene sunt câştigate mereu cam de aceeaşi în fiecare judeţ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care îşi fac treaba defectuos sau cu rea-voinţă”, a mai spus Ciobanu.

Coruptia crasa a functionarilor care gestioneaza fondurile europene. Fermierii susțin că sistemul de accesare a fondurilor europene pentru fermierii mici și medii, fără conexiuni politice este unul ”utopic”. Ei acuză funcționarii care getionează dosarele pentru proiecte cu fonduri UE că le caută în permenență nod în papură și că nu mișcă un deget dacă nu primesc anumite sume de bani. Aceste plăți se daugă celor cu consultanții pentru întocmirea proiectelor, de multe ori, aflați într-o relație strânsă cu funcționarii care gestionează dosarele, cărora le revin aproximativ 30% din valoarea proiectelor, susțin agricultorii. ”Sistemul de accesare a fondurilor europene este unul mafiot. Gestionarii proiectelor de la APDRP nu mișcă un deget dacă nu sunt unși în permanență cu 1.000 – 2.000 de euro pe lună. Dacă te duci cu dosarul și nu le dai bani îți pun bețe-n roate la fiecare pas. Că de ce este ștampila în stânga și nu e în dreapta, ce de ce nu e aia, de ce nu e ailaltă, etc. Funcționarii trebuie unși în permanență ca să iasă proiectul. Asta, pe lângă banii dați consultanților”, susține Florin Ciobanu, președintele Asociației Tinerilor Fermieri din județul Olt.

Slaba instruire a functionarilor, in multe cazuri nepoti si amante. Slaba instruire și fuga de răspundere a unora dintre angajații APDRP, de altfel, printre cel mai bine platiti functionari publici din Romania, aspecte constatate de autorităţi în urma unor verificări, reprezintă o altă problemă cu care se confruntă beneficiarii. Procedurile de lucru, în mare parte interpretabile, sunt aplicate astfel încât să fie aleasă cea mai dezavantajoasă soluție pentru beneficiar. În alte cazuri, experții însărcinați cu aplicarea acestor proceduri nici măcar nu înţeleg logica în care ar trebui să funcționeze sistemul. Normele sunt aplicate de către oameni care nu le înțeleg și care abuzează de poziția în care se află, iar beneficiarii ajung deseori în situații absurde.

De asemenea, este de notorietate faptul că multe proceduri sunt interpretate diferit în funcție de fiecare centru regional și oficiu județean în parte. Nu există coerență la nivel național în ceea ce privește aplicarea acestor proceduri și fiecare autoritate locală are propria variantă. Agricultorii români apreciază că adevărații beneficiari ai fondurilor europene sunt, de fapt, funcționarii publici și consultanții, care au format, în timp, o adevărată castă și derulează o adevărată ”industrie” a fondurilor europene. Fermierii susțin că există firme de consultanță care au zeci, dacă nu chiar sute de angajați, deținute de multe ori de apropiați sau chiar de rude ale funcționarilor publici care gestionează dosarele.

Ei spun că s-a ajuns în acestă situație din cauza lipsei de implicare a statului, care nu a făcut nimic pentru a simplifica acestă birocrație. În acest fel, susțin agricultorii, a fost denaturat însăși scopul programelor europene pentru agricultură.

Industria consultantei. Firmele private de consultanta, detinute de functionarii statului sau in relatii de afaceri cu acestia. Miza: procentul de 30%. In Romania, s-a dezvoltat, în timp, o adevărată industrie a consultanţei pentru accesarea de fonduri europene, care a denaturat chiar scopul programelor europene pentru agricultură. ”La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituţiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanţi. Există deja o adevărată castă a consultanţilor, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor. Am ridicat această problemă la o conferinţă şi imediat mi-a sărit în cap un consultant pe proiecte europene. Mi-a zis apoi că are 60-70 de angajaţi şi că face proiecte pe bandă rulantă. Consultanţii, nu fermierii sunt adevăraţii beneficiari ai fondurilor europene pentru că percep comisioane de până la 30% din valoarea proiectului”, adaugă Ciobanu.

Durata mare de aprobare si conditii multe, imposibil de indeplinit. Între depunerea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare trece de multe ori o perioadă extrem de lungă, timp în care condițiile de realizare a investiției se modifică, prețurile utilajelor, valoarea investițiilor imobile fluctuând într-un sens sau altul. Adaptarea proiectului la noile condiții ale pieței necesită de obicei realocări între capitolele bugetare, acțiune greoaie, mare consumatoare de timp. Corupția este generalizată și nu ține cont de particualaritățile proiectului, susțin fermierii. De acest lucru s-a convins și un agricultor din Călărași care a așteptat aproape cinci ani cu speranța că-și poate cumpăra două tractoare noi cu fonduri UE.

”Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt, cum au zis ei, eligibile, dar fără finanțare. Nu știu cum vine treaba asta. Până la urmă mi-am retras banii pe care-i țineam blocați de ani de zile și mi-am luat două tractoare second-hand”, a declarat Costel Loloț, un agricultor care lucrează 700 de hectare de teren la Jegălia, județul Călărași. Nici pentru realizarea micilor ferme situația nu este diferită.

”Am un prieten care a vrut să-și facă o fermă de găini cu bani de la UE. A luat 50% bani din bancă și urma să primească cealaltă parte de 50% din fonduri UE. Numai că și-a dat seama că ar fi rămas cu banii blocați 2-3 ani de zile și că s-ar fi chinuit cu tot felul de acte, garanții, avize, etc. Așa că s-a descurcat cum a putut și toamna ferma era gata, iar din iarnă a și început producția și astfel a putut să plătească datoria la bancă. Așa că nu este foarte rentabil un proiect cu fonduri UE. Unde mai pui că peste 20% din banii pentru proiectele cu fonduri UE se pierd printre degete”, a declarat Radu Taus, un agricultor care cultivă 80 de hectare de sfeclă în județul Brașov.

Un alt fermier trezit brusc la crunta realitate a fondurilor europene a fost Cristian Vlaicu, care lucrează 400 de hectare de teren la Dârvari, în județul Mehedinți. Acesta a vrut să acceseze fonduri UE pentru construcția unei fabricuțe cu care să-și valorifice paiele rămase după recoltare. ”Nici nu se pune problema să poți lua bani de la bancă, iar de fonduri europene nici nu poate fi vorba. Este atâta birocrație, atâtea condiții, atâtea norme încât vezi banii, dar nu poți ajunge la ei. Trebuie să fii în zonă defavorizată, să fie start-up, să ai sub 40 de ani, etc ”, spune Vlaicu.

Cofinantarea privata, un alt obstacol in calea beneficiarilor privati ai proiectelor FEADR. ”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constaţi că nicio bancă nu-ţi finanţează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. De exemplu, îţi cer instalaţii de udare, chiar dacă nu există sistem de irigaţii în zonă. Sau, îţi cer moară chiar dacă proiectul tău n-are legătură cu producţia finală. Eu nu conosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, preşedintele Asociaţiei de Marketing şi Consultanţă Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.

Cel mai utilizat document pentru dovedirea capacității şi surselor de cofinanţare este scrisoarea de confort angajantă, emisă conform protocolului semnat de către băncile emitente cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având de obicei un termen de valabilitate de 120 zile. Multe bănci au, însă, proceduri greoaie în ceea ce privește analiza și emiterea scrisorii de confort, ceea ce a pus de multe ori în pericol însăși depunerea cererii de finanțare, solicitantul neputându-se încadra în sesiunea de depunere. Pe de altă parte, sesizând oportunitatea unor câștiguri, emit scrisori de confort în schimbul unui comision, fără o analiză reală a proiectului. De obicei, după selectarea proiectului pentru finanțare de către APDRP, banca nu este interesată de finanțarea acestuia, multe proiecte rămânând neimplementate, ceea ce conduce la un grad scăzut de absorbție reală a fondurilor. Caracterul așa-zis angajant al scrisorii de confort este mai mult un aspect pur teoretic, fără implicații reale, băncile rezervându-și dreptul de a nu acorda creditul solicitat, fără a fi nevoite să prezinte un motiv concret al refuzului.

În alte cazuri, chiar criteriile de punctaj reprezintă cauze indirecte ale ratei scăzute de absorbție. Mulţi dintre solicitanți, promovați prin criteriile de selecție, sunt cei care au cele mai puține șanse în obținerea creditelor pentru acoperirea cofinanțării private, dată fiind reticența sectorului financiar-bancar de a acorda start-up-urilor de exemplu, credite de investiții. Toate acestea au loc în detrimentul solicitanților cu potențial și vechime în activitate, care ar fi avut acces mult mai ușor la sursele financiare necesare implementării proiectelor. Drd. Alexandru SIN, USAMV, București

Proiectele standard pentru fermieri, refuzate cu obstinatie de catre Ministerul Agriculturii. Fermierii au dat exemplul tarilor din vestul Europei unde statul finanțează rețele de birouri de consultanță care se ocupă gratis de întocmirea unor proiecte standard pentru fermieri în funcție de marimea suprafețelor deținute, de culturile semănate sau de numărul de animale crescute în ferma respectivă. Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru fermierii români. La cum arată sistemul acum, ai nevoie de foarte mulţi bani pentru a te gândi să accesezi fonduri UE.

În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au nişte proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul şi zicea: am cinci hectare de teren şi o vacă. La ce proiect m-aş putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituţii pentru tot felul de documente”, a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău. Cititi si: Fermierii acuza: sistemul de accesare a fondurilor europene este unul de tip mafiot, Fondurile europene pentru fermieri, o dulce himera, Cine blocheaza absorbtia fondurilor europene

10. Refuzul de a promova o legislație restrictivă și absența unui organism românesc cu drept de preempțiune la achiziția terenurilor. “Pozitia ministrulului Agriculturii”. Pacaliciul plantat de Felix la Ministerul Agriculturii s-a remarcat in ultimul an prin doua atitudini cu privire la vanzarea terenurilor – pe de-o parte a incercat sa minimalizeze fenomenul catalogandu-l drept “subiect de presa”, sau sa treaca sub tacere problema, iar, cand acest lucru nu a mai fost posibil, a invocate “greaua mostenire”, lipsa masurilor care trebuiau adoptate de predecesorii sai si faptul ca “este prea tarziu, ca nu se mai poate face nimic”. Numai ca pentru alte tari precum Ungaria, Bulgaria, Polonia, nu este “prea tarziu”. Pentru aceste tari nu este “prea tarziu” nici sa impuna restrictii la nivel local pentru orice strain ar incerca sa cumpere teren. Cititi si: Strainii nu vor avea nicio piedica in a ne cumpara ogoarele. Ministrul: este prea tarziu sa mai facem ceva

România este singura țară din Uniunea Europeană care nu și-a luat nicio măsură de protecție. Este mai mult decât evident că lipsa reglementărilor care să descurajeze cumpărarea terenurilor de către străini este un caz clar de trădare a intereselor naționale și de înstrăinare a resurselor țării de către clica bolșevică aflată la putere. Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia și Slovacia sunt țările Uniunii Europene care au obținut de la Comisia Europeană o prelungire a perioadei de tranziție și, implicit, a amânării momentului liberalizării pieței terenurilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin a afirmat în nenumărate rânduri că România nu poate face nimic în acest sens ”pentru că așa s-a negociat”.

Cititi si: Constantin: Nu s-a facut nimic pentru protejarea terenurilor agricole dupa liberalizarea pietei, Jaful terenurilor arabile ale Romaniei. Daniel Constantin, cel mai slab manipulator al Varanului, sau cum se aburesc romanii in vreme ce strainii le cumpara terenurile de sub ei, Exterminarea micului fermier in varianta Ponta & clica de asasini economici. De ce trebuie sa-i tratam pe neobolsevici ca pe teroristi

Recent, asa-numitul ministru al Agriculturii declara senin, ca si cum asta l-ar absolvi de orice vină, următoarele: “Din anul 2007, odată ce am devenit stat membru al UE, societăţile care s-au înfiinţat în România de către străini au putut cumpăra terenuri agricole. Aceasta chestiune se ştia încă din 2005, când s-a semnat tratatul de aderare, că se va liveraliza piaţa funciară, şi vă reamintesc că până acum nu s-a luat nicio măsură de toate guvernele precedente”, a spus Daniel Constantin care, bineînțeles, nu a luat nicio măsură pentru curățarea mizeriilor prietenilor lui bolșevici pentru că lui îi place să fie ministru doar pentru că are scaun moale de piele neagră.

Ce zic fermierii despre criminalii platiti sa deschida usa de la stana de la Ministerului Agriculturii. Fermierii români susţin că, deşi a mai rămas mai puţin de un an până la deschiderea pieţei terenurilor către străini, Ministerul Agriculturii nu a luat nicio măsură de protecţie, deşi toate statele europene fac acest lucru.

”În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nicio şansă să cumperi teren acolo. Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului. Se pot impune şi la noi condiţii restrictive străinilor, dar nu se doreşte. Autorităţile susţin că înstrăinarea terenurilor este doar un subiect de presă, a continuat Ciobanu.

El a mai arătat că ungurii au invocat principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”.

La rândul său, Ilie Popescu, un agricultor din Olt, susţine că invocarea principiului neimplicării statului în acestă problemă esenţială este o dovadă de rea-voinţă din partea Ministerului Agriculturii. El consideră că nu este vorba de o simplă problemă de piaţă liberă şi că statul trebuie să intervină legislativ.

Pe de altă parte, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara la sfârşitul anului trecut, că nu le vom putea interzice străinilor să cumpere terenuri agricole în România. “Din 2014, piaţa terenurilor agricole se va liberaliza, conform tratatului de aderare la Uniunea Europeană pe care îl avem semnat şi pe care nu putem face modificări, pentru ca asta ar însemna ratificarea eventualelor amendamente de toate cele 26 de state membre şi nu avem garanţia că se poate face acest lucru”, declara Constantin.

Spre deosebire de alte ţări europene, României şi Bulgariei le lipseşte articolul şapte din tratat cu privire la circulaţia terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piaţa terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu aşa au stat lucrurile şi la alţii. Croaţilor (n. red.- Croaţia este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziţia către liberalizarea pieţei terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene.

La fel şi în cazul Ungariei, care a notificat CE şi a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunţat chiar că vor să interzică achiziţia de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice. Evident, in conditiile in care marilor rechini imobiliari din lume li se vor inchide usile in nas peste tot prin Europa, se vor revarsa toti in Romania.

11. Niciunde in Europa, strainii nu pot cumpara, in realitate, pamant arabil. Vă reamintim faptul că niciunde în Europa străinii nu pot cumpăra teren arabil. În unele state reglementările centrale se împletesc cu condițiile impuse la nivel local, astfel că este practic imposibil pentru un străin să dețină teren arabil în țări precum Germania, Italia, Franța, Polonia, etc. În Ungaria, leagea este chiar mai strictă și prevede pedepse cu închisoarea pentru cei care vând teren străinilor.

Ungurii au invocat recent principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”.

În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nicio şansă să cumperi teren acolo.

Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului chiar în interiorul Uniunii Europene.

12. Înaltă trădare străvezie, ușor de probat. Agentii de infuenta de la conducerea Romaniei. Toți miniștri care au frecat cu șezutul fotoliile de piele de la Agricultură se fac vinovați de înaltă trădare pentru facilitarea înstrăinării pământului României și promovarea unor măsuri ostile agricultorului român, și în final, sărăcirea acestuia și crearea unor situații evidente de concurență neloială în raport cu străinii. Vorbim aici de numiții Ilie Sârbu(alias tata socru), Dan Motreanu, Valeriu Tabără, Stelian Fuia și, mai nou, Daniel Constantin.

Aceștia se fac vinovați de încălcarea Art. 135, alin. 2 din Constitutia Romaniei care stipulează clar că ”STATUL TREBUIE SĂ ASIGURE PROTECȚIA CONCURENȚEI LOIALE și CREAREA CADRULUI FAVORABIL PENTRU VALORIFICAREA TUTUROR FACTORILOR DE PRODUCȚIE, respectiv PROTEJAREA INTERESELOR NAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ și EXPLOTAREA RESURSELOR NATURALE ÎN CONCORDANȚĂ CU INTRERESUL NAȚIONAL.

Articolul 135 Economia (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national; e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic; f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.
Mai mult ca sigur că acest articol este unul care-i deranjează foarte mult în acest moment și, foarte probabil, va suferi ceva schimbări la preconizata modificare a Constituției.

Trebuie precizat că acesti tradatori de tara enumerati mai sus s-au remarcat prin faptul că au minimalizat sau chiar au încercat să acopere problema jafului terenurilor arabile ale românilor și că au catalogat acest subiect drept ”unul de presă”. Mai mult, aceștia și-au manifestat în nenumărate rânduri satisfacția că străinii cumpără pe rupte terenuri în România, venind cu argumentul că aceștia vor veni cu tehnologie nouă(sic!), lucru care, evident, nu este la îndemâna românilor sărăciți în ultimul hal.

Gasca lui Soros nu vrea pedeapsa cu moartea si arme pentru romani. In aceste conditii, nu este de mirare, ca n-au prea avut efect doua propuneri care exprima gradul de disperare al romanilor – reintroducerea pedepsei cu moartea si liberalizarea armelor de foc. Cristian Pairvulescu si restul gastii lui Soros, acesti lupi paznici la oi pusi sa modifice Constitutia Romaniei ne spune senin ca aceste propuneri nu pot fi luate in seama pentru ca, potrivit Constitutiei, “restrang drepturile cetatenilor” (sic!).

13. Societatea Inginerilor Agronomi: adoptați urgent legi pentru stoparea vânzării pământului către străini. Scrisoare deschisă adresată de Societatea Inginerilor Agronomi din România(SIAR), Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, Guvernului României, Ministerului Agriculturii. Societatea Inginerilor Agronomi din România, filiala Mureş, în cadrul adunării din 22.02.2013, luând în discuţie cele mai neplăcute, mai grave aspecte: economice, sociale, organi­zatorice şi chiar politice ale agriculturii din zonă, a hotărât să vă relateze unele dintre ele, cu câteva sugestii de rezolvare. Considerăm că una dintre cele mai grave situaţii este modul de mişcare, gospodărire, organizare, întreţinere şi exploatare a fondului funciar, îndeosebi a terenurilor arabile. Acestea şi multe altele ne arată necesitatea stringentă ca pământul să rămână în proprietatea românilor indiferent de etnie, fiind cel mai de preţ bun naţional.

Mulţi tineri, unii orăşeni, nesimţindu-se legaţi de pământ, îl vând la preţuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor, care ar dori să cumpere pământ, fiind scă­zută, dă posibilitatea speculanţilor străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali – „cozi de topor“ – cumpără pământ la preţuri de 40-50 ori mai mici decât în ţara lor şi de 5-6 ori sub valoarea reală (de exemplu, un hectar din lunca Târnavelor s-a cumpărat, de aceiaşi samsari, cu 2.000 lei, faţă de 20.000 lei cât este valoarea reală).

Acum, în ceasul al 12-lea, vă cerem, cu multă insistenţă, să puneţi stavilă acestui jaf naţional de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc. Dacă nu ştiţi cum, consultaţi vecinii, pe polonezi, slovaci, unguri, care nu-şi vând pământul străinilor. Cei care înstrăinează pământul, ilegal, sunt pedepsiţi penal în unele ţări, membre ale Uniunii Europene.

Reluarea în cultură a întregului fond funciar (arabil, fâneţe, păşuni, mlaştini etc.) se poate realiza prin măsuri concrete, acceptate, atractive pentru cultivatori şi nu represive, cuprinse în programe patriotice de scurtă durată (2-3 ani), medie (5-10 ani) şi lungă durată (15-30 ani), întocmite conform specificului şi cerinţelor naţionale, fără influenţe externe, fără conotaţii politice, să fie dorite şi acceptate de toate formaţiunile politice, sociale, de toţi românii. Măsuri care să nu se modifice odată cu schimbarea guvernelor sau a miniştrilor.

Dintre multiplele măsuri de punere în totalitate, în plină producţie, a întregului fond funciar amintim doar câteva: • Să nu se poată înstrăina, vinde străinilor, fapt ce trebuie reglementat prin legi clare, precise, concrete şi ferme, urgent adoptate. • Să se pună restricţii certe în posibilitatea de a fi scos din circuitul agricol sau silvic, cu reglementări şi atribuţii concrete în acest sens. Exemple de scoatere din circuit, nejustificat, ineficient sunt destule. Amintim numai suprafeţele aprobate pentru amenajarea supermarketurilor, cărora li s-au acordat suprafeţe de 4-5 ori mai mari decât necesar, s-au amenajat în jurul lor, pe cele mai fertile terenuri, parcuri, spaţii verzi, parcări auto, care nu se vor popula în întregime niciodată, în loc să construiască parcări subterane sau etajate.

• Crearea de posibilităţi cultivatorilor de a lucra pământul cu mijloace moderne, având consum redus de energie şi eficienţă economică ridicată. Aceasta se poate realiza prin: #crearea de exploataţii agrozootehnice mari, prin asocierea proprietarilor, sub îndrumarea şi stimularea de către stat; #cumpărarea de teren agricol de către tineri români, indiferent de etnie, la preţuri reale. Preţul pământului se poate stabili în funcţie de indicii de fertilitate şi pretabilitate, pe zone, în urma bonitării solelor de specialişti. Tinerii să primească credite cu dobândă subvenţionată, de 3-5%, pe termen mediu de 10-15 ani. Cu ce să garanteze creditele? Cu pământul şi utilajele cumpărate; #pământul rămas nelucrat, neinclus în asociaţii, necumpărat de români, să fie cumpărat de stat, la preţuri stabilite prin bonitare. Să se comaseze în ferme de stat. După ce sunt puse la punct să se vândă tinerilor sau să rămână la stat. #Pământul ce rămâne nelucrat şi după această acţiune se poate concesiona străinilor pe o perioadă de 10-30 ani.

Ne oprim aici în înşirarea măsurilor majore de păstrare, protejare şi îmbunătăţire a pământului (în conceptul nostru sunt peste 30 de măsuri uşor de aplicat), spunând că proprietarii de pământ au obligaţia sfântă de a-l lucra, cultiva raţional, agronomic. Nu uitaţi că încă mai avem specialişti care să conceapă, să aplice programele de redresare agriculturii. Trebuie doar să fie ascultaţi şi folosiţi.

14. Impozitarea agricultorilor, un nou vector de decapitalizare și fărâmițare a micii proprietăți. Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali. Aceștia se tem că nu-și vor putea acoperi costurile. Stabirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10-20 de hectare, spun fermierii locali. Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit.

“Cu certitudine agricultorii vor fi puternic afectați de acest impozit, în special micii producători. Nu știu cum s-a decis să fie impozitați de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistență; nu își vând produsele. Micii producători vor fi puși pe butuci. Vor fi nevoiți să vândă, pur și simplu, terenurile, mai puțin să le arendeze, pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce”, este de părere Ilie Popescu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt. El adaugă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor. ”Încercați să cumpărați ca cetațean UE terenuri în Germania sau Austria și o să vedeți că nu o să întruniți condițiile impuse de ei. Guvernanții noștri zic că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață. Nu! Statul trebuie să intervină legislativ”, susține Popescu.

Părerea este susținută și de agricultorii din Călărași, un județ care trăiește mai ales din agricultură. Aceștia se plâng că guvernul român pune bețe în roate românilor, în vreme ce, străinii sunt puternic sprijiniți de guvernele proprii să cumpere terenuri agricole în România. “Riscul ca agricultorii să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România. Orice bănuț luat din pungă te afectează indiferent de suprafață. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agricultorilor se vor vinde și mai multe terenuri, la prețuri mult mai mici decât până acum” , susține Ion Ciulinaru, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Calarași.

Persepective sumbre. Crește decalajul între fermierii români și cei occidentali. Agricultorii români nu aveau nici până acum nicio șansă să devină competitivi, în condițiile în care primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât fermierii din Occident cu care ar trebui să intre în competiție. Odată cu introducerea impozitului pe venitul agricol, acest decalaj va crește simțitor. Fermierii suțin că guvernații români adoptă măsuri în dauna țăranului român, deși susțin că agricultura este un domeniu de interes strategic.

”Micii agricultori n-au nicio șansă în România. Nu poți să obții un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa își susțin agricultorii, îi subvenționează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani.
Noi nu avem așa ceva. Îți spun că agricultura este un domeniu strategic. Prim-ministrul ne-a promis că va crește subvențiile.
Numai că, dacă anul trecut am primit 171 de euro, acum primim doar 139 de euro. Cum poți să fii competitiv și să te bați cu agricultorii occidentali când un francez, de exemplu, primește 400 de euro. Subvenția ar trebui să fie la fel ca în alte țări UE și trebuie acordată atât pe suprafață, cât și în funcție de performanță, de productivitatea agricultorilor” , continuă președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.

Fermierii sunt de părere că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare. Acest lucru se datoreaza exlusiv masurilor luate de statul roman, recte de catre Ministerul Agriculturii care, in declaratii cel putin, are o pozitie opusa, in sensul ca trebuie combatuta faramitarea terenurilor si incurajata comsarea. Schizofrenie pura sau coruptie crasa?!

Cititi si: Fermierii romani: impozitarea agricultorilor va accelera vanzarea terenurilor catre straini la preturi mai mici decat pana acum, Fermierii: impozitul agricol ii va extermina pe micii agricultori

Varanul Felix, tatucul micului bolsevic de la Agricultura, cel mai rapace cumparator de terenuri din Romania. Felix Voiculescu, a carui pasiune pentru pamant este cunoscuta, fiind deja cercetat intr-un dosar de inselaciune in acest sens, este, se pare, un haiduc modern. Adica, ia de la sacarci, comaseaza si da la bogati. Potrivit surselor din piata, Voiculescu, parintele spiritual al schnautzerului de la Agricultura, domnul Daniel Constantin, isi trimite echipe de agenti pe la micii fermieri din tara cu care negociaza agresiv sa le cumpere terenurile la preturi de nimic. Terenuri pe care apoi sa le comsaze si sa le vanda, evident, la preturi mult mai mari “fondurilor de investitii” cu care colaboreaza pentru vanzarea la hectar a Romaniei. In aceste conditii, nu este de mirare ca Daniel Consnatin ne spune ca “nu se mai poate face nimic” pentru oprirea vanzarii terenurilor catre straini, ca “este prea tarziu”, sau ca “vanzarea terenurilor catre straini este doar un subiect de presa”. Evident, acesti lupi agresivi, extrem de ostili la adresa romanilor trebuie sa-si primeasca nota de plata, cu toto cu dobanda, mai devreme sau mai tarziu. Preferabil mai devreme.

Cum reacționează bolșevicii la preconizata criză alimentară. Traian Basescu – România trebuie să urmărească nu doar dezvoltarea producției agricole, ci și a industriei alimentare, mai spune președintele, mai ales că hrana se va vinde oricând. ”Dacă va exista ceva ce se va vinde de acum și peste 1.000 de ani este hrana. Eu am convingerea că peste zece ani o să constatăm că nu se va mai cere la export ce dăm acum. Următoarea criza a lumii nu va fi cea de bani, ci de hrană, cu atât mai mult cu cât în Asia se trece tot mai mult la un sistem de alimentare apropiat de cel al europenilor sau al americanilor”, a precizat Băsescu.

Cele mai mari exporturi în cel mai prost an agricol. Oare de ce?! Am exportat cu 18% mai mult grâu şi porumb în 2012. Exporturi mai mari in cel mai secetos an din ultimii 60?! Marea criza alimentara care nu-i va ocoli pe romani este mult mai aproape decat ne-am putea inchipui. Iar vanzarea terenurilor arabile catre straini sunt ultimele cuie la cosciugul acestei natii. Iata un exemplu. Cum se face ca Romania a avut anul trecut cele mai mari exporturi, in conditiile in care am avut parte de unul dintre cei mai prosti ani agricoli? România a exportat în 2012 aproape 4,6 milioane de tone de grâu şi porumb, cu peste 18 procente mai mult decât în 2011, unul dintre cei mai buni ani, deşi seceta a înjumătăţit anul trecut producţiile acestor cereale, conform datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Din cantitatea de cereale plasată pe pieţele externe (piaţa UE şi ţările terţe), grâul şi meslinul au reprezentat 2,314 milioane tone, iar porumbul 2,272 milioane tone. Din exporturile de porumb s-au obţinut 596,5 milioane euro, iar din cele de grâu 544 de milioane euro. Conform MADR, încasările totale din grâu şi porumb au depăşit 1,14 miliarde de euro, în perioada ianuarie – decembrie 2012, reprezentând aproape o treime din suma totală încasată anul trecut din exporturile de produse agroalimentare, care s-a cifrat la 3,9 miliarde de euro. Anul trecut, încasările din exporturile de grâu şi porumb au crescut cu 28%, de la 888,47 milioane euro în 2011, la 1,14 miliarde euro în 2012, datorită preţurilor avantajoase de export de pe piaţa mondială.

Explicatia este cat se poate de simpla. Proprietarii straini din Romania isi duc productia in tarile de origine, indifferent daca avem un an bun sau unul prost. Sau, mai ales daca avem un an prost. In aceste conditii insasi siguranta alimentara a romanilor este pusa in pericol. Evident, CSAT-ul nu este preocupat de acest fenomen pentru ca, evident, nu-l percepe ca pe o amenintare la adresa securitatii nationale.

Dacă străinii vor să facă agricultură să arendeze, nu să cumpere. Agricultorii propun ca străinii care chiar vor să facă agricultură în România să poată arenda terenuri fără să fie însă şi proprietari pe acestea. O soluţie simplă, care nu contravine directivelor UE, după cum agricultorii. ”Dacă chiar vor să facă agricultură în România, şi nu speculă, străinii ar putea să arendeze terenuri, nu să fie proprietari. Arendarea terenurilor de către străini, fără posibilitatea acestora de a le cumpăra, nu ar contrazice directivele europene din moment ce fiecare stat are mecanisme de protecţie internă – italienii contra germanilor, germanii contra francezilor, cu atât mai mult după criza din 2007 când statele au înţeles că trebuie să-şi asigure siguranţa alimentară”, afirmă Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău.

Unde detin romanii terenuri in Europa?! E o gluma, desigur… Aderarea Romaniei la UE a avut un singur scop – spolierea resurselor tarii. Si ne referim, in special, aici la petrol, aur, alte resurse minerale si teren arabil. Din cate se pare, planul de spoliere a functionat perfect. Clica bolsevica locala si-a dat mana cu gruparea internationala de crima organizata care a ajuns sa terorizeze si sa spolieze intreaga lume. Ce am obtinut, in schimb?! Mai nimic – romanii nu pot lucra liber mai pe niciunde in Europa, iar povestea cu libera circulatie este o gluma pentru majoritatea romanilor, suficient de saraci chiar si pentru a da o fuga pana la mare, pe litoralul romanesc. In aceste conditii, daca UE considera ca straini au cumparat legitim terenuri in Romania si ca nu a fost un caz cras de concurenta neloiala, dupa cum apreciem noi, cum se face ca romanii nu detin nici macar un hectar de teren in alte tari?! De ce nu lucreaza romanii terenuri in Germania, in Italia, in Spania, in Danemarca, daca vorbim intr-adevar de o piata libera, asa cum proclama sus si tare contopistii UE?! Cred ca sunt intrebari la care trebuie sa raspunda urgent bolsevicii cocotati in fruntea tarii.

Poziţia României în raport cu UE. Agricultorii acuză Comisia Europeană de aplicarea unui dublu standard în relaţia cu România şi Bulgaria în raport cu celelalte state europene. ”În decembrie 2010 Comisia Europeană recomanda, la trei ani de la aderarea României la UE, doar României şi Bulgariei, să liberalizeze piaţa terenurilor agricole şi să permită nerezidenţilor să cumpere terenuri în România. Veneau cu nişte argumente de copii mici, că, vezi Doamne, străinii vor veni cu tehnologii de vârf şi va fi o adevărată revoluţie ştiinţifică. Atunci, noi agricultorii nu ne-am opus, pentru că n-am ştiut că am fost atât de proşti când s-a negociat tratatul de aderare. Spre deosebire de alte ţări europene, României şi Bulgariei le lipseşte articolul şapte din tratat cu privire la circulaţia terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piaţa terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu aşa au stat lucrurile şi la alţii. Croaţilor (n. red.- Croaţia este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziţia către liberalizarea pieţei terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene. La fel şi în cazul Ungariei, care a notificat CE şi a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunţat chiar că vor să interzică achiziţia de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice”, spune Ciobanu.

Schizofrenia de tip bolsevic. Declaratii politice la 180 de grade fata de actiunile politice. Perversiunea criminalilor pripasiti la conducerea Romaniei pare sa nu cunoasca limite. Diferente dintre politici si declaratiile politice a atins cel mai inalt grad de schizofrenie. Iata mai jos niste mostre: Traian Basescu: Agricultura este prioritatea zero a Romaniei, Basescu: vreu sa vad ca romanii nu isi vand pamantul

Concluzie. Fermierii români susţin că lipsa de iniţiativă legislativă a ministerului este de neînţeles în condiţiile în care toate statele europene fac eforturi pentru a-şi proteja terenurile agricole în perspectiva preconizatei crize alimentare globale. Ei arată că românii şi bulgarii sunt forţaţi să permită cumpărarea terenurilor de către străini, în vreme ce altor ţări europene li se permite să se protejeze.

Din analiza datelor statistice prezentate anterior se observă că deja o parte importantă a terenurilor agricole este deținută de cetățenii străini, ceea ce arată că există un interes în acest sens, și prin urmare, există riscul ca începând cu 1 ianuarie 2014 să se producă în România, pe fondul sărăciei, lipsei de capital și a unui sistem încurajator de creditare, un transfer masiv de proprietate către cetățenii străini. Toate acestea arată că, cel puțin la acest moment, pentru cetățeanul român nu există egalitate de șanse, principiu fundamental al UE, pentru acumulare de capital si dezvoltare, având în vedere că prețurile actuale ale terenurilor agricole sunt relativ mari în raport cu puterea de cumpărare, iar sprijinul acordat este mult sub cel mediu primit de fermierii din alte tari UE.

Un alt risc care ar putea interveni, este acela în care o parte din investitorii străini să folosească această oportunitate doar pentru a crea o piață speculativă cu terenurile agricole în România, ceea ce ar pune în pericol securitatea agricolă a statului roman. Și în prezent cetăţenii străini pot cumpăra terenuri în România, însă prin intermediul firmelor înregistrate în România, care figurează ca persoane juridice şi care pot avea în posesie terenuri agricole.

În lipsa unei agenţii de reglementare a vânzării terenurilor şi a unui cadru legislativ adecvat, singura şansă rămâne ca terenurile să fie cumpărate de români, însă aceştia sunt decapitalizaţi şi nu sunt sprijiniţi în niciun fel de stat, spre deosebire de fermierii străini care sunt încurajaţi de statele lor să cumpere terenuri în afara ţării de origine prin credite cu dobândă subvenţionată, fără dobândă sau chiar cu ajutorul fondurilor nerambursabile.

Așadar, considerați că este deplasat să fie tratați ca niște teroriști bolșevicii care s-au tot fâtâit pe la conducerea României?

Publicat în A Treia Cale / Forta, Mafia, Nationalism Verde | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dimitrie Muscă – Nu sunt de acord şi nu voi fi niciodată. Numai peste cadavrul meu vor putea să facă aşa ceva.

Toți primarii responsabili dezaprobă exploatarea gazelor de șist în Câmpia Aradului!  << sursa arq.ro

„Acțiunea criminală asupra mediului înconjurător” – cum corect a definit Dimitrie Muscă, directorul CAI Curtici (unitate-etalon a agriculturii românești) exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică – nu i-a lăsat pasivi pe primarii localităților afectate. Nici Hotărârea de guvern nu i-a pus în postura de „fie ce-o fi” și nici nu i-a blazat. Fiecare în felul său nuanțând problema, fiecare găsind o cale proprie de soluționare juridică sau socială, edilii aleși de populație inclusiv pentru a proteja cel mai de preț bun pe care îl are o colectivitate – mediul înconjurător – s-au declarat, la unison, împotrivă.
Astăzi am discutat cu 5 dintre ei, plus Dimitrie Muscă, urmând să-i intervievăm pe toți despre acest subiect. 

Dimitrie Muscă – directorul Combinatului Agro-Industrial Curtici „Nu sunt de acord şi nu voi fi niciodată. Numai peste cadavrul meu vor putea să facă aşa ceva. La nivel local, toţi au băgat capul în pământ. Când Barroso (preşedintele Comisiei Europene) a spus «da» exploatării gazelor de şist, atunci şi Ponta a spus «da». Agenţia pentru Protecţia Mediului şi-a declinat competenţa în cazul prospecţiunilor iar Agenţia Naţională pentru resurse Minerale şi-a dat acordul. Probabil, acolo unde se vor găsi gaze va urma exproprierea… Trebuie să oprim această acțiune criminală la adresa mediului înconjurător – în caz contrar, copiii şi nepoţii noştri ne vor trage de mânecă!

Nicolae Aniței – Primăria Curtici
„Voi urmări cu foarte mare atenție evenimentele și mă voi așeza în fruntea celor care apără mediul și viața curată în Curtici, așa cum m-au mandatat cetățenii. Voi porni o acțiune de strângere de semnături împotriva eventualelor exploatări a gazelor de șist pe teritoriul orașului Curtici. Acest protest îl voi transmite Guvernului, Primului ministru, Parlamentului și firmei care a început prospecțiunile în zonă. Dacă această atitudine nu va fi luată în seamă, voi propune populației și vom organiza referendum pe această temă. Dacă nici acest lucru nu va fi luat în seamă, ne vom adresa instanțelor internaționale. Aș vrea neapărat să îmi exprim atașamentul pentru acțiunea domnului Dimitrie Muscă și să chem toată populația Curticiului alături de noi, deoarece apărarea vieții curate în Curtici este o datorie pe care  o avem fiecare față de noi și urmașii noștri.” 

Papp Atilla – Primăria Iratoș
Am văzut prin presă că se fac tot felul de speculații pe acest subiect. Da, am fost vizitați de reprezentanții firmei MOL Hungarian Oil însă încă nu se știe dacă în aceste zone există astfel de gaze. Și din câte știu, legea nici măcar nu permite extragerea gazelor de șist la noi în țară. Ei ne-au cerut acordul doar pentru a face cercetări. Ne-au prezentat și un filmuleț și din câte se pare, aparatura cu care se va lucra este una foarte performantă și nu afectează solul foarte mult, deci nici vorbă de explozii subterane și alte proceduri dăunătoare. Desigur, ar fi fost mult mai bine ca acestea să se efectueze iarna, însă oricum decizia nu este a mea. Decizia este a proprietarilor de pământ!  De la noi au nevoie doar de autorizație pentru a folosi drumurile comunale, în rest, decizia este a proprietarilor. Eu nu pot să-i sfătuiesc, decizia le aparține în totalitate. Singura mea dorință este ca cetățenii să fie informați corect și despăgubiți. 

Șerb Militon – Primăria Livada
Au fost și pe la noi dar problema nu este atât de simplă precum o prezintă ei. Ne-au prezentat procedurile pe care urmează să le efectueze, că în prima fază vor face doar explorări, dar încă nu știm ce reprercursiuni vor avea acestea asupra solului și mai ales a apei. În primul rând trebuie să ne documentăm să vedem dacă afectează sau nu fântânile, pentru că nu vrem să lăsăm oamenii fără apă. Sincer nu sunt de acord, dar decizia nu este a mea, este a oamenilor. Noi vom discuta această problemă în Ședința de Consiliu și vom lua legătura cu cei de la Compania de Apă  să vedem cu o rezolvăm.

Muscă Ștefan – Primăria Olari
Nu sunt de acord! Să le facă unde vor, dar nu la noi! Avem un pământ foarte fertil și productiv și nu merită să fie distrus. Sper ca organele competente să își facă treaba iar oamenii să înțeleagă gravitatea problemei și să nu se lase  păcăliți.

Petru Antal – Primăria Pecica
Au venit proprietarii firmei care fac prospecțiuni și ne-au cerut să le spunem cine sunt proprietarii terenurilor. Nouă ni s-a zis că nu se referă la gazele de șist. Cu proprietarii trebuie să se înțeleagă, de aceea vom pune firmei la dispoziție datele lor. Probabil că o să facem o adresă către Minister și ne-am gândit chiar la organizarea unui referendum în tot județul.

Curtici

Hotărârea Nr.71 din 25.06.2013 a consiliului local Curtici, privind interzicerea explorării, dezvoltării şi exploatării gazelor de şist pe teritoriul administrativ al oraşului Curtici, jud. Arad prin metoda fracţionării hidraulice!
La şedinţa din 25.06.2013 a consiliului local Curtici au fost prezenţi 13 consilieri din 15, si au votat 13 PENTRU acest proiect de HOTĂRÂRE
.


CAP-ul capitalist de la Curtici: profit de peste un milion de euro/an 

Autor: Georgeta Petrovici

O Cooperativă Agricolă de Producţie nedesfiinţată după Revoluţie învârte milioane de euro. Dimitrie Muscă (dreapta) spune că CAP-ul de la Curtici n-a avut în niciun an profitsub un milion de euroTractoriştii au lefuri de peste 2.000 de euro în sezon. Cei de la Combinatul Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, pe scurt CAI, nu au probleme cu seceta şi fac profit an după an, lăudându- se cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro. Vara aceasta, când toată România se plânge de culturi compromise, agricultorii din Curtici au obţinut cea mai mare producţie de grâu la hectar din toată ţara. Unii nu cred în minuni, aşa că au mai pus la îndoială producţia stahanovistă.

Pe lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte, managementului. Inginerul Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să populeze miile de hectare, pe baza unei prospecţiuni a pieţei şi, de mai bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată. Mai ştie ceva: mizează pe soiurile autohtone. Acum, CAI Curtici are terenuri, ferme de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul capitalist a devenit un exemplu de afacere. Are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual câte 1.500 de kilograme de grâu la hectar – un record naţional – iar tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună în sezon.

„Noi suntem români” – În curtea sediului administrativ al holdingului, la oră fixă, sună în difuzoare „Noi suntem Români”. Se întâmplă de fix 24 de ori într-o zi, de 10 ani. Aceeaşi temă muzicală răsună şi în ferme sau printre grajduri.

Vacile sunt hrănite „eco” ca să aibă carnea bună – Pentru distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge strălucit, directorul a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din locaţii cresc în libertate păuni, printre găini, pe un gazon care ar face orice englez să moară de invidie, flancat de trandafiri altoiţi, meri şi pruni care au dat în pârg. Şi e numai curtea fabricii de lactate a fostului CAP.

Lactatele sunt comercializate doar în magazinele CAP-ului – Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici. Cum vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: „Am vorbit de două zile să aveţi mai multă marfă în vitrine” apoi cere explicaţii şi dă alarmă de sancţiuni.

CAI Curtici s-a născut imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP din oraşul arădean. Practic, cooperativa agricolă de producţie comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism. Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la CAP „Lumea Nouă” din Curtici. În 1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit. Bonus, Muscă a dechis o brutărie în sat. După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti agricultori cooperatişti.

Muncă pe 7.500 de hectare – „E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii.

Cooperativa Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding, asociind două societăţi cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari, care lucrează 7.500 de hectare de teren. – Pământul nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni sau urmaşi ai acestora, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul CAP-ului comunist. Doar că acum primesc parte din câştig. În medie, fiecare are cam 3 hectare, niciunul 100. În plus există fermele de animale, fabrica de lactate şi abatorul, şi cele 29 de magazine de desfacere a produselor animaliere, din care 9 în Timişoara şi 20 în Arad.

Leafă de tractorist: 70 de euro pe zi – În timp ce agricultorii din toată România se plâng că cel puţin o treime din culturi le-a fost compromisă, la CAI Curtici s-a recoltat cea mai mare producţie de grâu din ţară. „În fiecare an luăm decizia de a planta cea mai mare suprafaţă cu acea cultură cares se dovedeşte a fi cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost grâul. Am plantat 4.000 de hectare cu grâu şi am obţinut 7.013 kg la hectar. Pentru însămânţări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Staţiunea de cercetare Fundulea. Este un grâu cu o calitate de panificaţie excelentă, cu gluten 32 – 34%, proteină 14 – 15%”, explică Dimitrie Muscă.

Profitul se reinvesteşte – Chiar dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de panificaţie, 3.000 de tone din producţia acestui an a fost oprită pentru hrana animalelor, ca să aibă carnea bună, să nu fie hrănite cu îngrăşăminte şi chimicale. Pentru porci, dar şi pentru vacile de aici a mai plantat 125 de hectare de lucernă, 3.500 de hectare de porumb, floarea soarelui. În fiecare an, după recoltare, cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru fiecare hectar, câte 750 kg de grâu şi tot atâta de porumb. Cei care nu vor roadele pământului iau 260 de euro pe hectar sau, în loc de grâu, îşi asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume. „Anual, profitul se redistribuie pentru dezvoltare”, spune Muscă.

Maşinăriile – Pentru lucrul pământului, Muscă mizează pe calitatea germană. 17 tractoare Fendt, 14 combine Class, 5 semănătoare Horsch, 5 prăşitoare – aşa arată o parte din parcul motorizat. Toate sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care lucrează pe combine sunt remuneraţi cu câte 100 de euro pe zi. Tractoriştii primesc şi ei câte 70 de euro pe ziua de muncă în plină campanie agricolă. „Maşinile au valoare mare. Oamenii care lucrează cu ele trebuie să fie responsabili. Trebuie să fii plătit corect ca să exploatezi corect utilajele”, spune Muscă.

Model de afacere „rotundă” – La CAI Curtici funcţionează întregul circuit al unui business bine pus la punct: pe pământul oamenilor intraţi în cooperaţie se produc cerealele, din acestea se fac furajele pentru animale, abatorul şi fabrica de lactate sunt tot ale holdingului, iar produsele se vând doar în magazinele proprii. „Eu ştiu ce am aici şi nu mă compar cu alţii. La fel de adevărat este că în niciun an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar putea arăta aşa, dacă cei din domeniul acesta ar înţelege să lucreze serios. Să muncească, să fie corecţi cu toţi cei care intră în circuit”, spune Muscă. Directorul îşi permite luxul de a-şi „creşte” ingineri din rândul tinerilor care se angajează la CAI la terminarea şcolii, ca să îşi facă bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi nu mai pleacă. Eu nu sunt pe piaţă azi, iar mâine văd ce va fi . Tot ce produc aici este calitativ, pentru că doar aşa rămânem pe piaţă. Noi avem aici pământul, ne producem furajele pentru animale,avem animalele, le exploatăm corect şi facem profit.” spune DIMITRIE MUSCĂ, 61 de ani, directorul CAI Curtici

Publicat în A Treia Cale / Forta | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Hans Hedrich: Sistemul mafiot din administraţie luptă împotriva statului de drept!

Născut în ’71 la Sighisoara, crescut aici şi plecat după revoluţie în Germania, împreună cu părinţii, a studiat politologie şi a lucrat în domeniul filmului documentar. Din 2005 s-a întors şi activează ca vicepreşedinte la Asociaţia „Sighişoara Durabilă”.

De ce-ai ales să te-ntorci? De ce nu? Ăsta-i răspunsul meu.

Trebuie să existe o motivaţie…  Deja din 1999 am vrut să închiriez o casă parohială lângă Sibiu – în Alţâna – şi să mă stabilesc aici să lucrez ca jurnalist şi să fac film documentar în zona balcanică. Asta a fost ideea iniţială. Nu mi-a „ieşit” din prima, am făcut apoi un stagiu la Comisia Europeană la Luxemburg şi mi-am modificat uşor spectrul activităţii optând să mă implic mai mult spre zona activismului civic. Prin 2002 era proiectul cu Dracula Park şi mi-am zis că-i o chestie faină în care m-aş putea implica. Am început să scriu un ghid cultural despre Sighişoara şi cu băieţii de-aici am început să promovăm zona, turismul cultural.

Ai venit plin de iniţiative şi te-ai lovit cu capul de grinda de sus…  Da, lovitura a venit prin 2005, când deja mă ocupam de urbanism durabil, de îmbinarea ecologiei cu dezvoltarea şi în Sighişoara aflasem că primăria începe să elaboreze un PUG nou, dar cu o viteză uluitoare, fără să implice localnicii în dezbateri publice – care de fapt sunt obligatorii după lege – şi cum aveam eu deja habar cam cu ce se „mănâncă” urbanismul ăsta, m-am prins că primăria concesionase deja o grămadă de terenuri aflate la un preţ foarte bun şi a căror valoare urma să crească urmând a fi trecute în intravilan. M-am implicat destul de serios, am generat dezbateri şi am făcut o serie de reclamaţii pe la ministere şi am înţeles că nici până astăzi n-a fost avizat şi aprobat. S-a pierdut prin Ministerul Dezvoltării… E o mare nebuloasă acolo.

N-ai astâmpăr, din câte ştiu eşti implicat la o scară mai largă şi în cazurile Roşia Montană şi gaze de şist… Fii atent, dacă trag concluzia după ce s-a întâmplat cu PUG-ul sighişorean, constat că degeaba vrei să faci tu lucruri drăguţe când, la bază, autorităţile sau ăştia influenţi cu bani au nişte planuri sau intenţii care sunt în contradicţie totală cu ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă. Eu aş fi naiv sau chiar ridicol dacă intenţionez să fac ceva în folosul comunităţii dacă se pune la cale distrugerea valorilor pe care le deţinem; fie situri arheologice, fie cele gen Natura, la Sighişoara, la Roşia Montană sau pe litoral. Dar, pas cu pas, asociaţia noastră şi extins demersurile dincolo de planul local, activând într-o reţea de ONG-uri ecologiste. Acum monitorizăm şi furturile de păduri din judeţul Harghita.

Revenind la hiba Sighişoarei… Lucrurile ar fi foarte simple dacă s-ar respecta legea. Atunci, construcţiile ilegale din sit UNESCO nu s-ar mai ridica. Dacă intri în detaliu, constaţi că în primărie sunt foarte mulţi angajaţi şi foarte puţini competenţi, asta aşa, ca să mă exprim decent… Şi cum peştele de la cap se-mpute, ce să spun? Primarul e fiul fostului secretar din perioada comunistă, care începuse demolarea oraşului vechi. Eh, juniorul n-o distruge direct, ci prin proiecte naşpa. A fost şi condamnat pentru inginerii imobiliare. Deci, se leagă… Este şi protejat de o reţea de oameni din diverse instituţii şi de oameni de afaceri. E incompetent la maxim, corupt şi indolent. Ba mai mult, în 2008 a pus la punct una dintre cele mai mari scheme de fraudă electorală din România, deşi atunci se discuta doar de Ştefăneştiul de Ilfov. Aici s-au deschis sacii cu voturi, miza fiind să iasă din primul tur.

Îţi asumi ceea ce spui acuma, nu?  Da, astea-s documentate, am dosarul întreg, am făcut plângeri peste tot, s-a intervenit şi când am fost invitat la Realitatea Tv şi emisiunea nu s-a mai difuzat, mi s-a cenzurat blogul de unul Petru Başa, un mogul media local care a devenit atunci şi senator. A pus filtru pe blog fix până în ziua alegerilor pentru că venisem cu dezvăluiri despre primar…

De unde ştii că el îţi pusese filtru? Pentru că pusese şi pe un alt blog care era şi mai „tare” decât al nostru, se pricepea foarte bine la asta. Avea şi ceva date de acces…

Avea hackeri? Tipul, unu Alexandru, cu care te pot pune în legătură, te poate lămuri. Ultimele accesări fuseseră de la firma de distribuţie internet şi tv prin cablu pe care-o deţine Başa.

Penal 100%… Sigur, am făcut şi plângeri penale, dar s-a muşamalizat totul şi nici n-am mai urmărit noi, fiind atunci începători într-un asemenea tip de bătălie. Acesta cu cenzurarea site-ului a fost doar un aspect. S-a continuat cu deschiderea sacilor cu voturi, s-au sustras voturi date contracandidatului, s-au rupt sigilii, s-au renumărat voturile… Era să iasă cu bătaie, erau mai mulţi prezenţi acolo.

Sunt martori care pot proba cele spuse de tine? Da, da, sunt şi înregistraţi video cu declaraţii. I-au promis unuia că dacă tace din gură şi acceptă să se măsluiască alegerile primeşte o casă. O firmă îi va construi o casă în valoare de 100.000 de euro. Dorin Moldovan se numeşte tipul, cel care-l sprijinea pe contracandidat, membru într-o comisie de la alegeri.

Cine i-a spus? Vicele şi unul Ciucan, consilier local PSD, amic cu învârtitorii afacerilor locale. Am depus şi eu atunci o groază de reclamaţii, mi s-a răspuns în doi peri sau nu mi s-a răspuns deloc.

O Sighişoară plină de surprize… Da, şi dacă am „săpa” pe probleme de patrimoniu, de investiţii, găsim o grămadă de lucrări făcute fără avize, fără documente legale, cu o grămadă de bani, toate distructive până la urmă şi din fonduri europene cu subcontractări dubioase. Primarul avea competenţă să impună acolo o anumită calitate. Şi ultima etapă a fost pavajul, care trebuia refăcut din banii firmelor care făcuseră aducţiunile, nu să faci tu, ca primărie, un alt proiect pe alţi bani. S-a luat un împrumut de cinci milioane de lei de la bancă cu o dobândă de 15% – în cinci ani plăteşti dublu înapoi – şi te mai miri de ce este falimentară Sighişoara… Revenind, s-a făcut un pavaj de o calitate de doi bani cu o firmă de prin Bucureşti care n-avea specialişti, ba mai erau şi unii handicapaţi fizic. Unul era surd, alţii au îngropat şi betonat în pavaj un stâlp de la iluminatul stradal care era căzut. În fine, casă de nebuni, ce să zic…? Să nu mai vorbesc de arhitectul-şef care este un corupt şi un impostor…

Motivează această afirmaţie… Stai că mai e şi şeful biroului de urbanism. Se dau tot felul de aprobări fără a se ieşi pe teren, autorizaţii de construire pe contrasens cu legea, nu se cer planuri urbanistice cum trebuie, deci totul e mai complicat în construcţii şi mai ales la Sighişoara, unde ai o grămadă de niveluri de protecţie. Sunt ilegale o grămadă de autorizaţii şi de certificate de urbanism. Au făcut şi-un Penny-market în zona istorică. Şmecheria e că se construieşte fără toate avizele necesare. Se fac favoruri unora la schimb cu ce? Eu primarului atâta-i imput: după ce că oraşul vechi arată dezastruos şi economic oraşul stă blocat – se ştie mai demult că le-a dat cu flit la investitori -, ce să vezi? Cei care-au pus la cale Sibiul, începând cu anul 2000 – şi era o organizaţie germană de stat, GTZ -, veniseră iniţial la Sighişoara, unde tot acest domn era primar, venind cu planurile de dezvoltare a oraşului, cu proiecte , cu perspectivă. N-au avut cu cine să discute şi-au plecat frumos la Sibiu, unde chiar au avut cu cine să discute şi iată cum arată acum Sibiul!

Cum vede neamţul, sasul, şi activistul din tine ieşirea din impas, la modul general vorbind, nu legat strict de Sighişoara? E simplu, foarte simplu; doar să se aplice legea într-un stat membru al Uniunii Europene. E dificil, deoarece s-a creat un sistem mafiot la nivelul administraţiilor locale şi centrale. Ei luptă de fapt împotriva statului de drept! Guvernul se preface că reformează sistemul, dar de fapt la nivel de localităţi mici e dezastru. Pe sate, cu retrocedările totu-i vraişte, oamenii nu-şi primesc titlurile, iar alţii îşi atribuie tot felul de terenuri şi păduri, se taie tot în cârdăşie cu ocolul silvic, se dau şpăgi la poliţişti, poliţiştii dau NUP la hoţii de lemne. În schimb, intră la bulău poliţiştii care îi opresc pe hoţii de lemne… no’, asta se-ntâmplă! N-am soluţii, dar mă zbat şi încerc să fac cunoscute aceste fapte, mai fac şi plângeri penale, cine ştie?

autor interviu Marcel Bărbătei, articol preluat de pe cotidianul.ro

Publicat în Mafia | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

Emilia Bura – pentru viitorul comunei Fărcașa, Maramureș

Inul şi cânepa, comorile uitate ale României – În zona Codrului (şi nu numai), din cele mai vechi timpuri şi până prin anii ‘60, prelucrarea inului şi a cânepii era îndeletnicirea de bază a femeilor, de care se legau numeroase tradiţii. Ţara noastră ocupa, până în urmă cu câţiva ani, un loc fruntaş în lume în ceea ce priveşte suprafeţele cultivate cu cânepă. Astăzi, atât inul, cât şi cânepa au dispărut din Maramureş şi doar bătrânele îşi mai aduc aminte cum se prelucrează acestea.tamaiaAsta, în situaţia în care lumea modernă se întoarce tot mai mult către materialele naturale, considerând că îmbrăcămintea şi încălţămintea confecţionate din acestea sunt mult mai sănătoase şi, de ce nu, mai confortabile şi aspectuoase. În acest context, o localnică din satul Tămaia (comuna Fărcaşa), Emilia Bura, s-a gândit ca, prin intermediul Asociaţiei Euroarmonia, pe care o conduce, să facă ceva pentru a revitaliza cultivarea inului şi a cânepii la nivel regional. În acest scop, a apelat la ajutorul cineastului Felix Săteanu şi al etnologului Janeta Ciocan, pentru a realiza un film documentar care să prezinte “drumul inului şi al cânepii”, etapele prin care aceste plante trec, de la semănat şi până la obţinerea pânzei. Fotografiile pe care le publicăm în această pagină au fost realizate cu ocazia filmărilor.
Reporter: Cum v-a venit ideea realizării acestui film legat de drumul inului şi al cânepii?
Emilia BURA: Acest filmuleţ s-a impus, este o necesitate. Mai ales în zona noastră trebuie să păstrăm această tradiţie undeva, cumva, chiar şi sub forma unui filmuleţ, deocamdată, sperăm că în viitor într-un muzeu al comunei. Dar până reuşim, până se termină proiectele mari de infrastructură în comună, încercăm să nu uităm de partea culturală, şi mai ales tradiţiile, pentru că au loc în zonă foarte multe schimbări care afectează tradiţia satului de demult. Satul arhaic vedem că dispare şi se înlocuieşte cu altceva, dar, din păcate, se pierd totodată şi lucrurile bune, care ar trebui păstrate pentru viitor. Acest filmuleţ se vrea un mesaj pentru păstrarea a ceea ce a fost util în trecut, astfel ca şi copiii  noştri să cunoască istoria satului, să ştie cu ce s-au îndeletnicit înaintaşii lor.
R.: Care este acum situaţia inului şi a cânepii în Maramureş? Se mai cultivă undeva? Sau din pricina faptului că cânepa este considerată un drog au fost desfiinţate toate culturile?
E.B.: Stigmatul de drog pus cânepii a adus cultivarea acestei plante la dezastru. Din câte ştiu eu, în judeţul Maramureş nu mai avem culturi de cânepă, din păcate nici de in. Deşi cu inul nu a existat aceeaşi problemă ca în cazul cânepii, din păcate nici chiar el nu se mai cultivă. Topitoria aceea mare de in de la Ulmeni nu mai există de mult, nu mai există filaturi, cu toate că ar fi un avantaj foarte mare din punct de vedere economic cultivarea acestor plante. În Europa ştim bine ce valoare are îmbrăcămintea din fibre naturale. Ar trebui ca şi noi să facem ceva pentru revitalizarea acestor culturi.
R: Credeţi că s-ar găsi cumpărători pentru astfel de veşminte, realizate din materiale naturale?
E.B.: Da, bineînţeles, odată ce lumea ar cunoaşte ce mult ajută la păstrarea sănătăţii corpului, la prevenirea apariţiei atâtor forme de boli de piele. Lumea şi-ar da seama că suntem prea săraci să cumpărăm poliester şi să purtăm hainele o zi, mai bine să luăm ceva de valoare, mai scump, dar sănătos. În combinaţie cu alte fibre naturale, ca bumbacul, se pot obţine produse de calitate bună şi sănătoase. Cred că aceste culturi vor avea viitor.
R: Ce paşi a făcut până acum Asociaţia Euroarmonia pentru revitalizarea culturilor de in şi cânepă?
E.B.: Asociaţia Euroarmonia este o asociaţie de dezvoltare locală, chiar şi regională. Acest filmuleţ îşi propune revitalizarea acestor culturi, nu numai în scop muzeistic, ci vrem să se cunoască şi să nu se uite importanţa acestor fibre care au îmbrăcat omenirea de atâta timp. Nu înţelegem de ce nu ne mai ocupăm de cultivarea lor. Şi acolo, la noi în comună, avem teren foarte mult, zona e cunoscută din toate studiile de specialitate ca foarte bună pentru cultura cânepii, pentru legumicultură, dar din păcate terenul e lăsat în paragină. Ar trebui să ne concentrăm puţin şi asupra lui, este o avuţie de care nu ne folosim.
R.: Am înţeles că dvs chiar aţi început să cultivaţi aceste plante.
E.B.: Am cultivat doar pentru a putea filma, nu am semănat pentru producţie. Dar s-ar putea cultiva şi pentru producţie. La noi este o conjunctură mai deosebită, pentru că lumea are locuri de muncă, lucrează la fabrică şi terenul a rămas nefolosit. Dar s-ar putea folosi, printr-o asociere am putea profita de terenul de care dispunem şi chiar să se aducă bani frumoşi datorită subvenţiilor.
R.: Din explicaţiile dvs. mi-am dat seama că de la semănat şi până la a obţine efectiv pânza este foarte mult de lucru cu aceste plante. Probabil că şi acesta este un motiv pentru care nu se mai cultivă.
E.B.: Da, dacă vrem să cultivăm la scară mică, doar pentru a bţine la final costume populare, asta s-ar mai putea sub forma sub care s-a cultivat în mod tradiţional. Dar dacă s-ar face nişte proiecte la scară mai mare, într-adevăr trebuie lucrat mecanizat, nu manual, cum s-a lucrat în trecut. Dar într-un colţ muzeistic ar putea rămâne un război funcţional şi pe o suprafaţă mică să cultivăm plante pentru realizarea de costume populare din zonă. La nivelul Consiliului Judeţean, la nivel naţional ar trebui gândite nişte programe, făcută cunoscută importanţa cultivării acestor plante şi revitalizate aceste culturi. Până în 1989, cultura cânepii în ţara noastră a fost pe primul loc în Europa şi pe locul 4 în lume.
R.: Am înţeles că planta care se consideră un drog nu este aceeaşi cu planta cultivată pentru fibrele sale. Deci cultivarea cânepii în vederea obţinerii pânzei nu ar trebui să fie o problemă.
E.B.: Cânepa pentru drog este cânepa indiană, Cannabis indica, aceasta fiind într-adevăr este periculoasă, din ea se extrag aceste substanţe halucinogene. Dar cânepa românească, Cannabis sativa, cânepa de fibră, conţine acest drog sub 2%, în Europa fiind permisă cultivarea ei. Se pot obţine seminţe ale acestei plante de la staţiunea de cercetări de la Lovrin. În alte ţări nu se face atâta caz de cultura acestei plante, austriecii, de exemplu, ştiu să facă din sămânţa de cânepă chiar şi bere, e adăugată la brânzeturi, aşa cum este macul, de exemplu. Trebuie să ştim să ne folosim de avantajele pe care ni le oferă natura şi să înlăturăm dezavantajele.
R.: Am înţeles că dacă se fac anumiţi paşi, dacă se respectă o anumită birocraţie se poate cultiva această cânepă în mod legal în România. Pentru cei care ar dori acest lucru, spuneţi-ne cam care ar fi paşii necesari.
E.B.: Mai întâi se declară în Registrul agricol din comuna respectivă intenţia de a cultiva cânepă pe suprafaţa pe care o dorim. Pe urmă se obţine o adeverinţă care certifică faptul că am declarat acest lucru în Registrul agricol, act de care avem nevoie la Direcţia Agricolă pentru întocmirea unui dosar. Acolo, la Direcţia Agricolă,  se completează o declaraţie, în care vom spune în ce scop dorim să cultivăm cânepa: în scop de producţie sau, cum a fost în cazul nostru, pentru refacerea obiceiurilor legate de prelucrarea ei în vederea filmării. În caz de producţie, am înţeles că este nevoie şi de un contract cu firma care o să preia tulpinele sau/şi sămânţa cânepii. Avem deja la Carei o firmă particulară care face ulei din cânepă şi sper să mai fie undeva în ţară firme unde se prelucrează tulpinile de cânepă. Printre alte formalităţi, bineînţeles că se anunţă şi la Poliţie locul unde vom cultiva planta şi suprafaţa pe care o vom cultiva. Ulterior, se pot obţine şi subvenţii. Deci nu interzice nimeni cultivarea cânepii, dar, într-adevăr, trebuie să fim corecţi.

Drumul canepii si a inului in satul meuyoutube/Tradiţii uitate despre in şi cânepă/part. 1

164387_180630391969053_118659_n162894_180629395302486_7376546_n162808_180631831968909_6186719_n163438_180632608635498_2863087_n162717_180632965302129_1124259_n163871_180634398635319_2170828_n36255_180639155301510_6774991_n164568_180688691963223_5511295_n164736_182195511812541_7052979_n166187_182199968478762_1480325_n168617_182199345145491_4848606_n164049_182201561811936_330361_n164562_182200751812017_1209854_n164141_182196275145798_7477660_n210970_10150507187603549_533371433_o


Se poate si fara distrugerea acestor locuri! Localnicii din Farcasa sunt ingrijorati pentru viitorul comunitatii (video >> www.mm.ro) Apa, aerul si hrana sunt elemente vitale care influenteaza prin calitatea lor dezvoltarea unei comunitati. La Farcasa Maramures dezvoltarea durabila a comunei este amenintata de amplasarea aici, intr-o zona lipsita de poluare a unui mega depozit de gunoi cu capacitate peste necesarul judetului. Zona cunoscuta pana nu demult prin intinsele livezi, vii, plantatii de coacaz si capsuni este invadata azi de paduri de salcami ceea ce a atras dupa sine dezvoltarea apiculturii.
In viitorul apropiat un parteneriat cu Baia Mare in domeniul asigurarii cu hrana proaspata si de calitate ar fi mult mai util si necesar pentru judetul nostru decat sacrificarea unui loc neatins de poluare pentru un proiect de care Maramuresul se poate lipsi. Pasunile intinse de pe dealurile Farcasei au asigurat cresterea in perioada comunismului a unor cirezi mari de vite si turme de oi si capre. Prezenta izvoarelor si panza de apa freatica la mica adancine pe pasunile de aici, au creeat din todeauna cele mai bune conditii cresterii vacilor de lapte si tineretului bovin.
In conjunctura actuala, ambalarea si comercializarea apei de izvor precum si incurajarea infiintarii fermelor agricole, chiar daca vor fi ferme private si nu ferme gen cooperativa asa cum ar fi ideal precum si renuntarea la proiectul depozitului in acest loc, ar avea un impact pozitiv asupra dezvoltarii durabile a comunei si a judetului nostru. De asemenea infiintarea unor puncte de achizitie si prelucrarea plantelor medicinale gaseste conditii ideale de infiintare. Macesi, muri, tei, salcam, soc, ciuperci etc. au dintodeauna locul lor aici si sunt de preferat oricaror plante toxice ce vor apare odata cu aparitia mega gropii de gunoi. Orice specialist in ecologie poate confirma incompatibilitatea dintre proiectul depozitului de gunoi si agricultura ecologica, deci odata ales depozitul de gunoi e limpede ca se renunta la orice forma de agricultura ecologica si agroturism in comuna noastra.
Aderarea Maramuresului la proiectul zerowaste prin care se composteaza local in fiecare gospodarie sau localitate, se recicleaza, reutilizeaza si reproiecteaza produsele pentru prevenirea aparitiei deseurilor este solutia ideala care poate salva viitorul Farcasei si aduce un plus mediului prin salvarea de la ingroparea sau incinerare a unor materiale si resurse importante pe care societatea nu-si poate permite sa le piarda.
Fosta fabrica de sticla de la Farcasa ar putea redeveni in scurt timp un punct de reciclarea sticlei si de ce nu pentru fabricarea unor produse din ceramica pentru inlocuirea celor de plastic. De asemenea folosirea intr-un mod armonios tuturor resurselor si avantajelor naturale ale comunei cum sunt: prezenta unui sit arheologic din epoca bronzului, prezenta padurii si Somesului ar fi pe preferat unor proiecte poluatoare care ar aduce in timp probleme mari in zona. Compostarea in fiecare gospodarie a deseurilor compostabile ar reduce substantial cantitatea de deseuri iar selectarea la sursa a deseurilor in vederea reciclarii ar elimina deseurile aproape 100% asa ca in multe alte comunitati civilizate.
Pentru viitorul bun al generatiilor de maine, pentru bunastarea si siguranta zilei de maine, sa salvam Farcasa prin educatie si aderarea tuturor la proiectul zerowaste! ing. Emilia Bura


emaramures.ro/PROCES-BOICOT-Proiectul-depozitului-ecologic-de-la-Farcasa-contestat-de-peste-130-de-locuitori-din-Buzesti  In primavara anului trecut, Emilia Bura a deschis un proces si a cerut anularea avizului de mediu, precum si a hotararii Consiliu Local Farcasa prin care a fost cedat catre Consiliul Judetean Maramures terenul necesar construirii depozitului ecologic. Inclusiv la mediator s-a ajuns, insa administratia a ignorat actiunea in instanta, considerand ca nu reprezinta o piedica in calea proiectului. Zilele acestea, problema a revenit in actualitate, mai ales ca nu peste mult timp procesul are un nou termen la Tribunalul Maramures. In pregatirea infatisarii, oamenii s-au mobilizat, semnand pe un document in care scrie negru pe alb ca nu sustin construirea depozitului in Buzesti. ”130 de semnaturi s-au adunat dar putem continua. Nu putem sa acceptam asa ceva, intr-o zona fara poluare sa se amplaseze acest proiect”, a spus Emilia Bura, cea care a intentat proces autoritatilor maramuresene.

Depozitul de gunoi – un blestem pt Fărcașa – articol Peter CZOMPA

În primul rând, în chestiunea viitoarei “gropi de gunoi” a Maramureşului, respectiv pe tema punerii în practică a proiectului în cauză, există deja pe rolul instanţelor de judecată un al doilea proces cu termen pe data de 30 ianuarie a.c. Ba mai mult, foarte recent a fost depusă şi o sesizare penală la Parchet privind anumite posibile nereguli (ca deocamdată să nu spun falsuri!) conţinute într-o listă cu localnicii din Fărcaşa care sunt de acord cu implementarea proiectului; mai concret, este vorba despre “Tabel nominal cu cetăţenii din localitatea Sârbi care sunt de acord ca în locul numit Legalău să se construiască Centrul de management a deşeurilor în cadrul proiectului Sistem de Management Integrat al Deşeurilor în judeţul Maramureş”, tabel care conţine 323 de nume şi semnături. Desigur, există deja şi liste cu persoanele care se opun categoric proiectului, un astfel de tabel cu 130 de semnături fiind întocmit recent, doar în câteva zile (tot mai mulţi oamenii încep să înţeleagă ce presupune proiectul). Dar asupra acestor aspecte voi reveni într-un alt articol.

Acum, în altă ordine de idei, este binecunoscut faptul că inginerul agronom Emilia Bura din Fărcaşa este de ceva vreme cel mai aprig contestatar al proiectului menţionat, doamna – susţinută de tot mai multă lume (din TABEL CU SUSTINATORII PROIECTULUI DEPOZIT GUNOI IN FARCASAFărcaşa, din alte zone ale Maramureşului şi, nota bene, chiar din alte părţi ale ţării!) – mi-a pus recent la dispoziţie o declaraţie în care sintetizează mai toate problemele esenţiale ale cazului (declaraţia o puteţi citi puţin mai jos, iar în continuare puteţi de asemenea citi un foarte interesant comunicat de presă, colateral subiectului, prezentat aici în premieră). Pe de altă parte, mai menţionez un aspect, deocamdată doar ca idee, legat de chestiunea politică… asta deşi drăguţii de politicieni locali vorbesc şi susţin că subiectul nu are niciun fel de conotaţii politice?! Ei aş! Sigur că or fi ele în joc interesele generale ale judeţului, recte cea mai mare investiţie cu fonduri europene din ultimul timp, numai că lucrurile, cel puţin în culise, nu stau chiar aşa… dar asta ştiu foarte bine unii din PDL Maramureş (fiindcă, nu-i aşa?, Mircea Man, ca fost preşedinte al CJ Maramureş, şi primarul din Fărcaşa au fost “promotorii” implementării proiectului taman în zona Fărcaşa; apropo, imediat după alegerile locale din 2012 oare de ce s-o fi răzgândit brusc primarul Stegeran şi, culmea, de ce mai târziu a întors-o din nou cu “la loc comanda”?), iar în prezent unii lideri ai PSD Maramureş vor cu orice preţ “groapa de gunoi” tocmai în Fărcaşa! Însă despre toate astea, altă dată. După ce mai aflăm şi ce se întâmplă la Bruxelles cu dosarul proiectului…

Iată declaraţia Emiliei Bura:
CINE ŞI DE CE VREA SĂ DISTRUGĂ COMUNA FĂRCAŞA?
Ceea ce scriu aici se vrea a fi – hai să spun exact aşa cum simt – ca un strigăt disperat de ajutor dinspre un loc minunat, un loc de basm cu păduri şi pajişti mirifice, cu izvoare cristaline, cu zbor de fluturi şi albine, cu cântec de ciocârlii, mierle, cuci şi privighetori. Nu (doar) pentru istoria uitată a acestui loc minunat, nu (doar) pentru situl arheologic din epoca bronzului, dar necercetat încă, deci nu neapărat pentru trecut e nevoie urgentă de ajutor, ci mai ales pentru viitor, pentru a le păstra şi transmite şi generaţiilor viitoare cel puţin aşa cum le-am primit noi de la înaintaşii TABEL pers din Buzesti care s-au opus proiect Groapa de gunoinoştri. Locul acesta cu o istorie atât de bogată, cu plaiuri binecuvântate, cu dealuri însorite, cu holde mănoase de-o parte şi de alta a Someşului, cu păduri întinse de stejar şi cu oameni harnici şi gospodari cărora nu le lipseşte aproape nimic, locul acesta şi-a pierdut în ultimii ani liniştea, bucuria şi siguranţa locuitorilor într-un viitor demn şi decent, asta din toamna anului 2010 de când suntem realmente ameninţaţi cu amplasarea depozitului aşa-numit ecologic, depozit de gunoi menajer adică, tocmai în comuna noastră, Fărcaşa. Mai direct şi mai simplu spus, suntem pe cale să devenim “groapa de gunoi” a judeţului Maramureş!!! În termeni oficiali este vorba despre: “obiectivul de investiţii Centru de management al deşeurilor, în cadrul proiectului Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Maramureş”, de proiect ocupându-se CJ Maramureş, evident! Mereu aceeaşi şi aceeaşi întrebare, însă mereu fără un răspuns concret de atâta timp: de ce aici, tocmai într-o zonă complet ferită până acum de poluare, din moment ce Maramureşul totuşi are, din păcate, dar are peste 30.000 hectare de terenuri deja poluate?! … Dar mai ales de unde eroarea crasă cum că 85% din vegetaţia de acolo, din zona vizată, e toxică? – fiindcă am auzit deja şi minciuna asta folosită drept “argument” de către susţinătorii proiectului. Cine are interesul de a urâţi zona, de a o distruge efectiv şi, acum, de a prezenta ca “loc otrăvit” locurile unde nu demult păşteau turmele de oi, cirezile de vite ale CAP-ului şi vitele sătenilor şi unde niciodată niciun animal nu s-a intoxicat?! Dimpotrivă, vorba ţăranului simplu, dar cu mult bun-simţ, “animalele să tomneau”, adică îşi îmbunătăţeau starea având la discreţie apă de cea mai bună calitate şi o păşune într-adevăr mană cerească. Calitatea excelentă a apei a dus cu gândul chiar la posibilitatea ambalării şi distribuirii acesteia de la izvoarele de aici celor care încă duc lipsă de apă potabilă foarte curată. Faptul că suntem la nici 25 km de Baia Mare, că avem atât de aproape pădurea şi Someşul, ne demonstrează tuturor că acest loc e prielnic inclusiv pentru creerea câtorva puncte turistice deosebite unde băimărenii să se poată relaxa la sfârşit de săptămână, poate la pescuit, poate la pădure, poate la o stână agro-turistică etc. De ce să se renunţe atât de uşor la posibilitatea ca aici să producem şi în viitor hrană de calitate măcar atât cât s-a produs, culmea, în timpul dictaturii comuniste? E imposibil de renunţat la toate proiectele ce s-ar putea dezvolta în viitor aici, proiecte care, pe de altă parte, atenţie!, ar putea să-i aducă acasă pe foarte mulţi dintre cei plecaţi la muncă în străinătate, însă localnici care sigur nu vor mai reveni acasă dacă aici se implementează acest proiect şi astfel vom deveni “o imensă groapă de gunoi”.

Cum e posibil ca autorităţile locale să ne amăgească atât de mult? Adică în faţa unui sat întreg, primarul din comuna Fărcaşa promite un complex balnear, piscine şi bazine de înot, ba şi o fabrică de sucuri naturale; dar în realitate el aduce, însă peste voia majorităţii locuitorilor din zonă, acest controversat proiect chiar în comuna noastră! Toată lumea cunoaşte deja revolta celor din satul Buzeşti (comuna Fărcaşa) şi cum localnicii i-au alungat cu pietre pe cei ce voiau să-i convingă să accepte oferta cu “groapa de gunoi” acolo; şi EMILIA BURA DIN FARCASA - 4totuşi în loc să renunţe, cum era şi firesc văzând opinia cetăţenilor, reprezentanţii autorităţilor au continuat în mod oarecum abuziv şi cu nesimţire, peste voia localnicilor, de a insista să aducă tot aici acest proiect nedorit! Cum se poate ca primarul, plătit din bani publici pentru a dezvolta proiecte în favoarea comunităţii, e în stare tocmai el de asemenea acţiuni dincolo de limita bunului-simţ? Unde se mai întâmplă ca tocmai primarul să fie în acelaşi timp şi primar, şi cel mai mare patron din zonă, patron care decide cine are sau nu loc de muncă? Unde se mai întâmplă ca primarul să-şi doneze salariul subalternilor, chiar înainte de a apărea acest  proiect în comună? Unde se mai întâmplă ca primarul să doneze 10.000 lei Bisericii în campania electorală, iar primul-curator de la Biserică să fie şi consilier PDL? Adică exact în acelaşi partid ca şi primarul! Când vor învăţa şi consilierii noştri locali că rolul lor este să reprezinte mai întâi interesele cetăţenilor şi nicidecum de a favoriza implementarea unor proiecte controversate care practic stopează pe vecie dezvoltarea comunei din foarte multe puncte de vedere?

Proiectul depozitului de gunoi nici măcar nu apare în strategia de dezvoltare durabilă a comunei Fărcaşa. Şi, de fapt, în actuala conjunctură, când ţările civilizate aplică tot mai mult aşa-numitul proiect Zero-Waste (zero pierderi – deci zero deşeuri, adică reciclare!; Zero Waste România –   este o reţea de organizaţii care urmăreşte eliminarea deşeurilor fără debarasarea lor în natură!!!), teoretic Maramureşul nici n-ar mai avea nevoie de acest depozit de deşeuri. EMILIA BURA DIN FARCASA - 2Construirea acestui depozit cu costuri estimate la 60-70 milioane euro, în actuala conjunctură şi într-o zonă complet lipsită de poluare din localitatea Sîrbi, ar fi încă un semn de foarte proastă administrare a resurselor plus risipa aferentă, lucruri pe care societatea nu şi le mai poate permite. Ţinând cont că prin programul “zero-waste” se poate reduce cu 85-90% cantitatea de deşeuri, iar deşeurile organice se pot composta în fiecare gospodarie sau localitate – în cazul oraşelor, rezultă că pentru cele cel mult 10-15% deşeuri nu mai este necesar să distrugem un loc nepoluat precum e cel din comuna noastră, ci mai degrabă ar fi indicat un loc deja poluat care nu se mai poate folosi altfel; sau acest 10-15% deşeuri în cel mai “rău” caz poate fi transportat la depozitul de la Doba din judeţul vecin Satu-Mare. De asemenea, ar fi absurd ca deşeurile din Vişeu şi din Borşa să fie transportate la Fărcaşa, din moment ce depozitul de la Dumitra din judeţul Bistriţa-Năsăud este mult mai aproape. Acest mega-proiect planificat aproape “cu forţa” la Sîrbi-Fărcaşa chiar nu-si are locul şi rostul (în special nu în locul deocamdată ales!), iar amplasarea lui peste voia majorităţii locuitorilor din zonă ar putea atrage multe consecinţe extrem de grave şi ar face dovada unui sistem tot mai absurd, tot mai abuziv şi poate chiar mai totalitar decât cel din comunism. Apropo de locaţia recent aleasă în Fărcaşa, oare de ce în ultimii câţiva ani autorităţile Maramureşului s-au lovit de refuzul categoric al localnicilor şi al edililor din multe alte localităţi ale judeţului (cel puţin alte opt localităţi, din câte ştiu eu) în privinţa amplasării în respectivele zone a acestui viitor depozit de deşeuri? De ce oare s-or fi împotrivit cu atâta înverşunare oamenii din toate celelalte localităţi maramureşene? De nebuni? Şi-atunci de ce să acceptăm tocmai noi, cei din Fărcaşa? Suntem educaţi încă de mici să nu călcăm iarba, să nu rupem florile, să nu tăiem aiurea copacii, să nu poluăm apele, să avem grijă în general de tot ce înseamnă mediul înconjurător, oare aleşii noştri să fi uitat complet aceste învăţături ale şcolii sau ale Bisericii -”ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”? Din moment ce din păcate totuşi există atâtea locuri deja poluate, din moment ce există inclusiv alternativa proiectului-program “zero-waste”, proiectul megalomanic şi nepotrivit (înainte de toate ca amplasament) al depozitului de gunoi nu se justifică absolut deloc, iar amplasarea lui în orice zonă nepoluată e de fapt un afront adus nu doar mediului şi oamenilor, ci poate chiar Divinităţii!
Emilia Bura”

Iată în continuare un comunicat de presă extrem de interesant: Existenţa supracapacităţii de incinerare ameninţă reciclarea în Europa, Bucureşti, 22 ianuarie 2013
Un nou raport GAIA dezvăluie că, în ciuda faptului că incineratoarele deja funcţionale în unele state ale Uniunii Europene au capacitatea de a arde un volum mai mare decât volumul deşeurilor generate local, industria forţează expansiunea capacităţii de incinerare.
Studiul, lansat ieri la Bruxelles, intitulat Supracapacitatea de incinerare și transportul deșeurilor în Europa: sfârșitul principiului proximității (Incineration overcapacity and waste shipping in Europe: the end of the proximity principle?) arată că:
•    Germania, Suedia, Danemarca, Olanda si Statele Unite au deja capacitate incineratoare peste volumul de deșeuri neasimilabile generat;
•    Drept rezultat, transportul internațional al deșeurilor a crescut, fapt ce contrazice principiul proximității și generează emisii suplimentare de noxe;
•    Industria intenționează să dezvolte si mai mult capacitatea incineratoare europeană, deși incinerează deja 22% din deșeurile Europei, subminând obiectivele stabilite în Directiva-Cadru privind deșeurile (WFD 2008/98/EC) și în Ghidul pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor, care impune prioritizarea prevenirii, refolosirii şi reciclării deșeurilor.
•    Creșterea transporturilor deșeurilor poate pune în pericol realizarea obiectivelor de reciclare, în special în acele țări care sunt momentan departe de a le atinge.
În cazul în care Comisia Europeană şi-ar menține angajamentul de a incinera doar deşeuri nereciclabile până in 2020, strategia aplicată ar trebui să fie de a închide incineratorarele existente, nu de a construi unele noi. Obiectivele Ghidului pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor si obiectivele reciclării nu vor fi atinse decât în cazul în care Comisia Europeană controlează îndeaproape capactatea incineratoare europeană”, afirmă Joan Marc Simon, coordonator GAIA în Europa.
România : ”Conform statisticilor oficiale, în România procentul de reciclare a deșeurilor menejare și asimilabile este de 1%, în schimb fabricile de ciment au o capacitate de incinerare de circa 10%. De asemenea, Strategia Naţională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD), propusă spre dezbateri publice în această perioadă, promovează valorificarea energetică a deşeurilor prin incinerare, in ciuda faptului ca arderea deşeurilor are numeroase consecinţe negative asupra mediului înconjurător, economiilor locale şi sănătăţii publice” afirmă Elena Râştei, România fără Incinerare.
Germania : „În Germania, obiectivele a ”Roadmap to a Resource Efficient Europe” (Ghidul pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor) nu sunt decât vorbe goale, deoarece nu există relativ nici un obstacol în calea contruirii unor noi incineratoare, iar țintele reciclării materialelor de ambalare sunt în continuare foarte mici”, susține Dr. Hartmut Hoffman, BUND (Friends of the Earth Germany).
Marea Britanie : „Comisia Europeană a avertizat Maria Britanie să promoveze strategii precum refolosirea si reciclarea produselor în schimbul supracapacității de incinerare, și a menționat urmatoarele: «Țări ca Danemarca și Elveția incinerează mai mult decât ar trebui și nu este bine»”. Totuși, guvernul nu monitorizează situația din UK, în ciuda faptului că acolo există deja o capacitate incineratoare mai mare decât volumul deșeurilor reziduale.”, afirmă Shlomo Dowen, Coordonatorul National, UKWIN (UK Without Incineration Network).
Franța : „Franța are un sfert din numărul total de incineratoare europene, totuși altele noi se află în faza de proiect. Supracapacitatea de incinerare din țară este responsabilă pentru implementarea scăzută a programelor de separare și reciclare a deșeurilor. Drept rezultat, rata de reciclare este mai joasa decât ar putea să fie”, susține Delphine Lévi Alvarès, CNIID (National Center for Independent Information on Waste).
Spania : „Mallorca are trista onoare de a găzdui cel mai mare incinerator din Europa sudică. Drept urmare cetățenii plătesc cea mai mare taxă pe deșeuri din Spania și suferă consecințele impactului asupra sănătății asociat cu incinerarea deșeurilor atat ale lor cat si ale altora. Directiva-Cadru privind deșeurile a fost scuza de a construi un incinerator care depinde de importul de deșeuri municipale și asimilabile pentru a funcționa, oprimand astfel reciclarea (în 2011, 84% din deșeurile municipale au fost incinerate și doar 16% reciclate)”, afirmă Margalida Ramis, coordonator al grupului local GOB în Mallorca.
Dacă supracapacitatea de incinerare continuă și/sau este extinsă se va realiza fie pe baza creșterii taxelor plătite de cetățeni (vor crește taxele pe deșeuri pentru a compensa capacitatea de incinerare instalată nefolosită), fie va sabota prevenirea și reciclarea deșeurilor (nu vor fi suficiente deșeuri pentru incinerat). Comisia Europeană ar trebui să controleze rezerva de capacitate incineratoare de pe piața Europeană pentru a se asigura că nu pune în pericol prevenirea și reciclarea. Ar trebui de asemenea să înlăture toate stimulările economice și legale ce în prezent fac incinerarea preferabilă în detrimentul reciclării”, concluzionează Simon.
România fără Incinerare este o iniţiativă GAIA în colaborare cu ZERO Waste Romania.
Global Alliance for Incineration Alternatives – GAIA este o alianță internațională formată din peste 650 de organizații, în 90 de țări, care militează pentru stoparea incineratoarelor și promovează alternative sigure, sustenabile și echitabile.
Zero Waste Romania– ZWR este o reţea de organizaţii care urmăreşte eliminarea deşeurilor fără debarasarea lor în natură, îngroparea sau arderea acestora.
România fără Incinerare Acest raport, cu cereri asemănătoare, a fost publicat de organizații în Bulgaria, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Spania și Marea Britanie.

CONTACT www.zerowasteromania.org : Elena Râştei, +40732894298, elena@zerowasteromania.org. Joan-Marc Simon, +34 646408963, jm.simon@no-burn.org

Publicat în A Treia Cale / Forta | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu