Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, trădează milioane de români. Cine câştigă şi cine pierde din moartea albinelor
Preambul: Pe 29 aprilie 2013, în Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) se va relua votul legat de interzicerea, pe o perioadă iniţială de doi ani, a folosirii a trei tipuri de pesticide în Uniunea Europeană, care dăunează grav populaţiilor de albine. Pe 15 martie, interdicţia a întrunit o majoritate simplă, insuficientă însă pentru ca votul să fie validat. Ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, s-a numărat printre cei care au votat împotriva interdicţiei, chiar dacă, în mod direct, riscă să fie afectate familiile a a aproximativ 40.000 de apicultori români, iar indirect, milioane de mici fermieri autohtoni a căror producţie depinde de polenizarea pe care o fac albinele. Explicaţiile acestui vot criminal: interesele marilor proprietari de terenuri şi ale marilor producători internaţionali de pesticide. Află cum poţi să-i scrii şi să-l convingi pe ministru să-şi schimbe votul pe 29 aprilie.
Cât de gravă e problema: Interdicţia vizează trei pesticide bazate pe neonicotinoide (tiametozam, imidacloprid şi clotianidin). În Raportul Autorităţii Europeane pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), din 16 ianuarie 2013, arată că utilizarea acestor pesticide, prezintă riscuri majore pentru sănătatea albinelor. În acelaşi sens s-au pronunţat şi reprezentanţi ai comunităţii ştiinţifice internaţionale şi ai organizaţiilor de apicultori din diverse ţări ale Europei şi Apimondia (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Apicole), care consideră pesticidele ca fiind cauza unor depopulări masive a familiilor de albine, ducând până la dispariţia acestora, efectivul de albine din multe ţări europene scăzând dramatic (în cazul Marii Britanii cu aproape 80%).
Pesticidele din această categorie se acumulează în apă, sol, în nectarul şi polenul plantelor, contaminându-le şi otrăvind insectele polenizatoare, dintre care cele mai importante sunt albinele (practic, substanţele le paralizează, provocând moartea). Un efect grav al insecticidelor pe bază de neonicotinoie e că se „stochează” în mediul înconjurător pentru mai mulţi ani (chiar peste zece ani).
Problema nu este, însă, doar a apicultorilor, ci a întregii agriculturi. „Apicultura şi albinele sunt un factor de stabilitate şi de menţinere a biodiversităţii. Produsele ca mierea, propolisul, lăptişorul de matcă şi altele reprezintă doar 10-15% din beneficii. Studii efectuate în SUA arată că 76-80% din toate produsele agricole depind de polenizarea făcută de albine. E vorba de beneficii de aproape 200 de miliarde de dolari. Din păcate, în România nu există studii similare pentru a estima acest impact economic”, susţine Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA) din România. „Am văzut efectul acestor substanţe în alte ţări europene, precum Franţa, unde de pe suprafeţe întinse au dispărut albinele, dar şi alte animale şi păsări mici”, mai spune Ioan Fetea.
Acelaşi punct de vedere este susţinut şi de Aurel Maxim, cadru didactic la USAMV Cluj: „Albinele de pe Tera suferă suficient din cauza pesticidelor şi a poluării. Trebuie să se înţeleagă însă că albinele nu sunt doar o afacere a apicultorilor – dispariţia lor ar duce la o înjumătăţire a producţiei de alimente. A tututor acelor alimente care depind de polenizarea etnomofilă (făcută de insecte – n.a.)”.
„Argumentele” lobby-iştilor: Syngenta şi Bayer, producători de asemenea pesticide, sunt printre cele mai mari companii care şi-au unit forţele pentru a bloca votul favorabil interdicţiei în Consiliul European. Primul „argument” face parte din strategiile „consacrate” ale acţiunilor de lobby – faptul că nu s-ar fi demonstrat ştiinţific, „dincolo de orice dubiu”, o legătură directă între pesticidele bazate pe neonicotinoide şi moartea albinelor. Acest lucru este contrazis atât de Raportul EFSA amintit, de constatările directe, dar chiar şi de alt „argument” al lobby-ului, conform căruia de vină ar fi agricultorii care ar fi utilizat „neconform” sau ”în exces” pesticidele (această argumentare recunoaşte, implicit, efectul letal al pesticidelor asupra albinelor, iar, din cauza „calităţii” pe care o au – de a se acumula pe mai mulţi ani în sol – „excesul” se obţine şi prin utilizarea lor repetată, chiar dacă, de fiecare dată, ar fi „conformă” şi „raţională”).
În fine, un alt „argument” e legat de pierderile economice cauzate de nefolosirea pesticidelor (locuri de muncă în domeniul fabricării acestora, scăderea productivităţii unor terenuri agricole etc.). După cum am arătat deja, riscul diminuării sau chiar al dispariţiei familiilor de albine implică efecte cu mult mai dezastruoase pentru agricultură. Iar afectate, în mod real, sunt dezvoltările agricole industriale bazate pe monoculturi, care favorizează apariţia şi înmulţirea dăunătorilor împotriva cărora se utilizează pesticidele! Şi astfel, ajungem la România.
Poziţia (şi minciunile) Ministerului Agriculturii din România: Pe 27 martie 2013, Agenţia Naţională Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii din România îi trimite un răspuns Asociaţiei Crescătorilor din Albine (ACA), în care arată motivul pentru care a votat împotriva interdicţiei(răspunsul integral, aici).
„În România există zone puternic infestate cu dăunători de sol Tanyemecus dilaticollis, Agriotes spp., Diabrotica virgifera virgifera, Zabrus tenebrioides, care atacă în mod deosebit culturile de porumb, floarea soarelui, rapiţă, cereale păioase şi a căror combatere este asigurată prin tratamentul seminţelor cu produse de protecţie a plantelor. Interzicerea neonicotinoidelor sub formă de tratament sămânţă la culturile de porumb, floarea soarelui şi rapiţă ar determina pierderi importante de producţie ce ar face aceste culturi neprofitabile pentru fermierul român.
România nu are are alternative viabile la cele trei neonicotinoide pentru tratarea seminţelor”, se subliniază în răspunsul Ministerului. Ioan Fetea, preşedintele ACA România, are mari dubii legate de această afirmaţie, citând în acest sens afirmaţii ale reprezentanţilor Apimondia, care susţin existenţa unor alternative. Mult mai ferm este Ion Toncea, cercetător la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea şi cadru didactic la USMAV Bucureşti. „Eu lucrez în sistem ecologic din 1984 şi n-am folosit vreodată pesticide, erbicide, tratamente la sămânţă. Alternativa există şi este mult mai simplă: rotaţia culturilor de cel puţin 4 ani, care previne atacul dăunătorilor. E o regulă elementară. Monoculturile şi rotaţiile scurte favorizează înmulţirea dăunătorilor”, afirmă cercetătorul român.
Cele mai importante zone care sunt afectate în acest moment de dăunători se află în sud-estul României, în Bărăgan. „Aici se află cele mai mari terenuri de floarea soarelui. Aproximativ 30-35% din producţia de miere 
din România e cea de floarea soarelui”, explică preşedintele ACA. Exact zonele în care se află şi cele mai mari proprietăţi agricole comasate şi, aşa-zis, productive. „Pe cei care practică agricultura industrială nu-i interesează efectele pe termen lung, ci doar profitul imediat. Am mai multă încredere în ţări ca Germania, Franţa, Italia ori Slovenia, care au interzis aceste pesticide, decât în ceea ce spun reprezentanţii ministerului Agriculturii de la noi. În Occident s-a schimbat concepţia, punându-se tot mai mult accesntul pe calitatea alimentelor. La noi există încă obsesia producţiilor record , iar marilor fermieri nu le pasă ce se va întâmpla peste 5 ani sau 10 ani. De aceea nici nu mă mir că Ministerul Agriculturii susţine pesticidele”, explică Aurel Maxim.
Astfel, cade şi altă „explicaţie” din răspunsul reprezentanţilor Ministerului care afirmă că în Germania, Franţa, Italia şi Slovenia s-au putut interzice cele trei pesticide pentru că „nu au zone infestate cu dăunători”, implicit, nu ar suferi din punct de vedere economic. În fapt, acele state (care au avut propriile probleme la vremea lor) au devenit ceva mai atente la cauzele apariţiilor dăunătorilor (monoculturile şi rotaţiile prea scurte, specifice marilor ferme aşa-zis productive).
În fine, în acelaşi răspuns, se mai arată că „din informaţiile pe care le deţinem, în România nu au fost semnalate cazuri de mortalitate la albine urmare a tratamentului seminţelor cu produse pe bază de neonicotinoide”. Acest lucru este infirmat de către reprezentanţii Asociaţiei Eco Ruralis, care spun că în ultimii trei ani au primit numeroase solicitări de sprijin din partea membrilor apicultori, care se confruntă cu mari probleme la păstoritul albinelor în culturile de floarea soarelui. „Familiile de albine mor pe capete din cauza utilizării de pesticide deosebit de toxice, la culturile mari, cum e floarea soarelui. Raza de acţiune a unei albine e de peste trei kilometri în jurul stupului, nu poţi opri albina să meargă pe o cultură otrăvită. Ce alegem? Albinele sau insecticidele neonicotinoide? Pentru că e clar că cele două nu pot coexista. Noi alegem albinele şi vrem ca Guvernul României să facă la fel”, declară Attila Szocs, administratorul Asociaţiei Eco Ruralis.
Concluzii: – Votând împotriva interzicerii utilizării celor trei pesticide, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, ignoră interesele a aproximativ 36-40.000 de familii de apicultori români (conform datelor ACA), şi a altor milioane de mici fermieri autohtoni ale căror producţii depind de polenizarea făcută de albine; România are, la ora actuală, un efectiv de aproximativ 1,2 milioane de familii de albine, cea mai mare parte a producţiei fiind destinată exportului (Marea Britanie importă aproximativ 80% din produsele apicole din România); – Când vorbeşte de „culturi neprofitabile pentru fermierul român”, Ministerul Agriculturii se referă exclusiv la marii proprietari de terenuri (care astăzi pot obţine un profit consistent din agricultură, iar mâine, după ce terenurile secătuiesc sau sunt otrăvite îşi pot muta liniştit profitul investind în alte domenii); – Dependenţa faţă de seminţele tratate cu pesticide creşte exponenţial, în interesul atât al producătorilor de pesticide şi erbicide, cât şi al celor de organisme modificate genetic (alternativa „productivă” la agricultura industrială chimizată); – Profitabilitatea generată de marile proprietăţi agricole exploatate industrial (cu pesticide sau organisme modificate genetic) e una de scurtă durată şi se regăseşte, în cea mai mare parte, în conturile unui grup restrâns de persoane.
Ce poţi face? Scrie-i ministrului Daniel Constantin: Aici poţi citi mai multe amănunte legate de cine şi cum a votat pe 15 martie în Consiliul Uniunii Europene, precum şi despre efectele celor trei pesticide. Pe www.ecoruralis.ro găseşti şi o scrisoare standard pe care să o trimiţi Ministerului Agriculturii (relatii.publice@madr.ro), ministrului Agriculturii (daniel.constantin@partidulconservator.ro) şi ambasadorului României pe lângă Uniunea Europeană, Mihnea Ioan Motoc (bru@rpro.eu), prin care să-I ceri să-şi reconsidere votul pe data de 29 aprilie 2013. Până în acest moment peste 2,5 milioane de cetăţeni europeni au semnat petiţia prin care se solicită interzicerea pesticidelor în discuţie. În urma presiunilor cetăţenilor din propria ţară, ministrul bulgar al Agriculturii a declarant că pe 29 aprilie va vota pentru interzicere (după ce, pe 15 martie, s-a abţinut). Aşadar, se poate.
Actorul Dorel Vişan îi solicită în mod public ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, să voteze pe 29 aprilie, în Consiliul Uniunii Europene, pentru salvarea albinelor. Mai exact pentru interzicerea a trei pesticide bazate pe neonicotinoide (tiametozam, imidacloprid şi clotianidin), care în Raportul Autorităţii Europeane pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), din 16 ianuarie 2013, sunt considerate responsabile pentru reducerea drastică a familiilor de albine în Europa.
“Trebuie respectate legile naturii, aşa cum le-a dat Dumnezeu, altfel cădem în haos, dezordine şi suferinţă”, a declarat Dorel Vişan, pentru VoxPublica. Actorul a invocat şi o cunoscută afirmaţie a lui Albert Einstein: “Dacă albinele ar dispărea, nu ne-ar mai rămâne decât patru ani de trăit. Dacă nu mai sunt albine, nu mai e polenizare, nu mai sunt plante, nu mai sunt animale, nu mai sunt oameni”.
Dorel Vişan are propria stupină, lângă Cluj, la Mărtineşti, fiind apicultor de aproape patru decenii, pasiunea fiind moştenită de la tatăl său. Într-un reportaj realizat de„Clujeanul”, în 2007, chiar la Mărtineşti, actorul a mărturisit cât de relaxantă este această activitate, 
dar şi câte lucruri a învăţat de la albine. “Dacă omul ar avea un sfert din instinctul de muncă al albinelor, lumea ar fi mult mai bună, iar pământul, mai bogat (…) Au o organizare socială perfectă. Dacă iei trei rame de la trei stupi diferiţi şi le pui pe toate în acelaşi loc, într-o săptămână s-a făcut distribuţia socială: merg la cules numai câte trebuie, rămân acasă câte trebuie. Matca depune atâtea ouă, câte pot să acopere albinele. (…) Mă relaxează extraordinar. Este foarte important pentru un artist să aibă un asemenea refugiu. Mă încarcă. În momentul în care lucrez la albine, uit de toate grijile, de mitocăneală, de ură”, afirma actorul.
Pe 29 aprilie 2013, în Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) se va relua votul legat de interzicerea, pe o perioadă iniţială de doi ani, a folosirii a trei tipuri de pesticide în Uniunea Europeană, care dăunează grav populaţiilor de albine. Pe 15 martie, interdicţia a întrunit o majoritate simplă, insuficientă însă pentru ca votul să fie validat. Ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, s-a numărat printre cei care au votat împotriva interdicţiei, chiar dacă, în mod direct, riscă să fie afectate familiile a a aproximativ 40.000 de apicultori români, iar indirect, milioane de mici fermieri autohtoni a căror producţie depinde de polenizarea pe care o fac albinele.
Într-un răspuns adresat Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA) din România, reprezentanţii Ministerului Agriculturii au justificat votul prin faptul că terenurile agricole din ţara noastră ar fi infestate puternic de patru dăunători, care ar putea fi combătuţi doar prin utilizarea pesticidelor respective. Specialiştii consultaţi de VoxPublica infirmă însă “argumentul” ministerului, declarând că există şi o soluţie alternativă: “Rotaţia culturilor de cel puţin 4 ani previne atacul dăunătorilor. E o regulă simplă. Monculturile şi rotaţiile scurte favorizează apariţia dăunătorilor”, a declarat Ion Toncea, cercetător la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea şi cadru didactic la USMAV Bucureşti. În fapt, marii proprietari de terenuri din România, care practică agricultura industrială fără a tine cont de impactul acesteia pe termen mediu şi lung (urmărind doar profitul imediat), sunt responsabili de înmulţirea dăunătorilor, invocând propria vină ca argument pentru a continua să folosească pesticide, agravând astfel şi mai mult situaţia.
Pe www.ecoruralis.ro (aici) puteţi găsi alte detalii despre votul din Consiliul UE, precum şi formularul unei scrisori (şi datele de contact) pe care o puteţi trimite ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, prin care să-i cereţi să voteze pentru salvarea albinelor, pe 29 aprilie 2013.
In Comisia Europeana s-a votat interzicerea folosirii pesticidelor care omoara albinele. Romania a votat moartea albinelor, pentru ca la noi lobbyul a fost mai puternic. Mai puternic decat in Germania ale carei companii de chimicale sunt cele mai afectate, dar care a votat pentru INTERZICERE!
Cele 15 națiuni care au votat în favoarea interzicerii au fost: Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Letonia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Polonia, Slovenia, Spania, Suedia.
Opt natiuni au votat împotriva, inclusiv Austria, Marea Britanie, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Portugalia, ROMANIA, Slovacia,
Patru s-au abținut: Irlanda, Grecia, Lituania, Finlanda.
http://www.wort.lu/en/view/eu-to-ban-pesticides-linked-to-bee-deaths-517e7781e4b0f5172f902c07
Green 