Vă rog să dați mai departe acest apel: dacă se găsesc oameni / bărbați în București, cînd îl vedeți pe acest criminal, ALEXANDRU VIȘINESCU, care a ucis oameni nevinovați cînd era comandant al penitenciarului de la Rîmnicu Sărat, care la Revoluția din 1989 a urcat pe bloc și a tras în revoluționari, care se bucură de o pensie uriașă, VĂ ROG SĂ FACEȚI UN GEST BĂRBĂTESC și să îl aruncați într-un tomberon. Nu îi linșați, nu vă spurcați cu sîngele lui, doar aruncați-l într-un tomberon sau într-o hazna, măcar simbolic să primească „respectul” care îl merită.
Ultima pensie pe care a primit-o în 2006 tatăl meu, fost învățător și apoi profesor, cu o vechime de 45 de ani de muncă la catedră, timp în care a sădit lumină în sufletele a mii de elevi cărora le-a predat limba și literatura română, a fost de 200 de lei. Individul despre care e vorba în articol primește pensie militară, de mii și mii de lei, pentru că a ucis în închisori elita României interbelice. Acesta este statul român, un stat în care doar ucigașii, mafioții și bandiții sunt respectați.
Noi, românii, recompensăm practic, lunar, pe cei care au decimat elita României și au contribuit violent la distrugerea viitorului țării noastre pentru zeci de ani și nu e vorba numai de cei 35 de torționari. Asigurăm bătrânețe liniștite și îmbelșugate celor care au contribuit sângeros la răul care ne afectează și acum în moduri nebnuite. Imaginați-vă că rudele victimelor Holocaustului, aflate la limita subzistenței, ar ajunge să plătească pensii comandanților de la Auschwitz, Dachau sau Treblinka, generalilor armatei lui Hitler, foștilor ofițeri SS. De aceste proporții este situația actuală pentru români.
Starea jenantă în care ne aflăm și care ar putea părea paradoxală pentru unii, este foarte ușor explicabilă. Cheia înțelegerii ei este în prima declarație publică a lui Ion Iliescu. În 1989, la TVR, Iliescu ne vorbea înflăcărat despre ”nobilele idealuri ale comunismului”. Practic, acesta l-a ucis pe Nicolae Ceaușescu, dar a păstrat aproape intact întregul regim comunist care a permis toate atrocitățile descrise mai sus și multe altele. ”Noul” stat a fost, de fapt, aceeași structură, cu o etichetă de altă culoare. Mentalitatea brutală și metodele violente ale tuturor torționarilor păstrați în sistem de Ion Iliescu au produs efecte extrem de grave din secunda în care Nicolae Ceaușescu a fugit cu elicopterul. Se reflectă în numărul mare de morți de după căderea dictatorului, în morții și răniții mineriadelor și produce ecouri până în prezent prin metodele cu care agresează societatea securiști ca Dan Voiculescu.
Realitatea crudă este că în 1989 nu a căzut regimul comunist, el doar s-a reorganizat. Dovada o reprezintă pensiile și funcțiile cu care au fost răsplătiți torționarii comunismului. Securștii și torționarii deștepți au acaparat puterea economică și funcții importante ale statului, în timp ce alții, mai obosiți, s-au retras cu pensii uriașe pe care le încasau acum și dacă România rămânea o republică socialistă. Pentru români, situația asta este comparabilă cu cea în care, în anul 2013, contribuabilii germani ar achita o pensie de 30.000 de euro criminalului de război Rudolf Höss, comandantul de la Auschwitz.
Faptul că tolerăm așa ceva este pur și simplu o rușine națională.
Teroare şi moarte sub comandantul Vişinescu – Actualitate – Observatorcultural.ro Bestia din „cea mai dură închisoare“ – Înainte de a ajunge la Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a trecut, se pare, la începutul anilor `50, pe la penitenciarul de femei Mislea şi pe la închisoarea de tranzit Jilava. Mărturiile supravieţuitorilor de aici sînt cutremurătoare, aşa cum sînt aproape toate depoziţiile care îl caracterizează.
gandul.info/35-de-tortionari-ai-regimului-comunist-sunt-acum-anchetati Până în prezent au fost identificaţi 35 de comandanţi ai penitenciarelor comuniste, şefi ai temniţelor în care au fost încarceraţi liderii PNŢ şi PNL, epuraţi de regimul totalitar. IICCMER a descoperit şi „cartografiat” activitatea torţionarilor, concluzia fiind una singură: aceştia se fac vinovaţi de moartea a mii de deţinuţi politic. Datele au fost colectate şi pe numele lor au fost trimse plângeri penale. În penitenciarul de la Râmnicu Sărat, ICCMER a documentat moartea, în urma torturilor, a şapte deţinuţi politici: Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Romniceanu Mihail, Solymos Ivan, Constantin Pantazi.
La penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei a decedat pe 5 februarie 1953 Iuliu Maniu, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului Sighet. Tot în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei a murit, în 1952, Constatin Argetoianu, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Justiţie, ministru de Finanţe şi ministru de Interne. Radu Portocală, avocat, om politic liberal, a decedat tot în închisoare de la Sighetu Marmaţiei, în 1952. Acestea sunt doar câteva exemple, numărul deţinuţilor politici exterminaţi în perioada de represiune ajungând la 100.000 de persoane. „Mulţi dintre cei închişi nici nu au fost judecaţi într-un proces. La Sighet, mulţi au murit fără a avea vreo condamnare sau fără să fi fost inculpaţi”, spune Andrei Muraru, directorul IICCMER.
Alexandru Vişinescu este acuzat de asasinarea lui Ion Mihalache. Ion-Ovidiu Borcea, lider al PNŢ şi deţinut politic la Râmnicu Sărat, l-a acuzat public pe Vişinescu de moartea lui Mihalache. Într-un interviu consemnat de Cicerone Ioniţoiu, Ion-Ovidiu Borcea spune cu subiect şi predicat că fostul comandat al penitenciarului este vinovat de moartea dizidentului Mihalache.
„Ion Mihalache a fost asasinat cu premeditare, deoarece continua să rămână un simbol al rezistenţei româneşti. În nenumărate rânduri a protestat, făcând să răsune tot celularul. Ofiţerul politic (Lupu) şi comandantul Vişinescu l-au bătut în permanenţă, i-au creat condiţii să se îmbolnăvească şi nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau şi aruncau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă. Eu i-am supravegheat celula prin cele şase găuri, pe care le făcusem cu o sârmă în uşă… Dacă n-aş fi fost de faţă această mărturie n-ar exista. Acum, când sunt în lumea liberă, am datoria să anunţ acest asasinat pe care l-a săvârşit comandantul Vişinescu. Strigătele: «Fraţilor, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!», au răsunat în tot celularul. Această crimă nu poate fi uitată”, a declarat Ion-Ovidiu Borcea în cartea-interviu publicată de Cicerone Ioniţoiu.
In taranistul Ion Mihalache comunistii au identificat un dusman mai periculos decat in liderii burghezi. Iar in combaterea taranismului, ideologii comunisti au investit infinit mai mult decat in lupta impotriva burgheziei ori a „fascistilor”. Taranimea in care a crezut si pentru care si-a daruit toata energia marele Ion Mihalache, din nefericire, a disparut. Regimul comunist si legatarii lui testamentari au reusit sa-i puna cruce. Iar tristetea s-a metamorfozat in paradox: tara cu aproape 50% populatie rurala nu mai are tarani. ziaruldeiasi.ro/un-martir-uitat-ion-mihalache
cum este posibil asa ceva?asasinii comunisti primesc pensii fabuloase ca recompensa pentru actele de salbaticie pe care le-au comis?acum legiuitorii tarii invoca rusinosul argument ca aceste crime monstruase au fost de mult prescrise.rusine,rusine,rusine.george