Ilie Serbanescu – Romania pe treapta cea mai de jos a colonialismului. UE – fascism corporatist cu radacini naziste.

Ilie Serbanescu – Romania pe treapta cea mai de jos a colonialismului vestic

Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe pactul fiscal semnat de 25 lideri europeni la inceputul lui martie si contestarile si neconformarile sau incercarile de neconformare au si inceput! Sa observam ca, neratificat inca, pactul nici nu opereaza efectiv, ci doar ca principiu sau ca angajament politic! Socialistul Francois Hollande, cotat electoral cu prima sansa de a deveni presedinte al Frantei, bate moneda pe renegocierea pactului. Cehia, care nu a semnat pactul alaturi de Marea Britanie, nu da vreun semn ca s-ar grabi. Iar la Madrid a avut loc o adevarata revolta. Prim-ministrul Rajoy a stabilit alte repere de deficit bugetar decat cele fixate de la Bruxelles si a spus textual: “Nu am informat presedintii si sefii de guverne din UE pentru ca este o decizie suverana pe care noi, spaniolii, am luat-o!”, precizand ca respectarea obiectivului cerut de Comisia Europeana ar echivala cu sinuciderea pentru o economie care are deja somaj de 24% si care este pe cale sa reintre in recesiune. Si de la Budapesta, premierul Orban, confruntat cu o revocare de la Bruxelles a unor fonduri de jumatate de miliard de euro ca sanctiune pentru un deficit considerat excesiv, dar resimtind-o si ca pedeapsa pentru masuri in legatura cu care este in contradictie cu Bruxellesul, striga ca din gura de sarpe: “Nu vom fi o colonie!”.

Iar de la Londra si de peste Ocean, mediile anglo-americane de reputatie, in frunte cu The Economist, Financial Times si Wall Street Journal, insista pe ravagiile facute in Europa de Est de strategia nepotrivita si incorecta a bancilor si companiilor vestice din Uniunea Europeana (citeste: germane, franceze, olandeze etc.). Pentru a fi pe deplin exacti, asemenea reactii n-au fost generate de planul Merkel, ci s-au acumulat de mai de mult. Impunerea planului Merkel doar le-a prilejuit. Marine Le Pen, candidata la presedintia Frantei, cotata cu a treia sansa, vorbeste de mult de Uniunea Europeana ca despre Uniunea Sovietica Europeana. Domnia sa refuza orice categorisiri in Europa pe criterii geografice sau de dezvoltare, considerand ca singura delimitare relevanta este intre cei care au ajuns sa creada ca structurile nationale au apus in favoarea unor structuri financiare transnationale si cei care apreciaza ca securitatea, libertatea, identitatea si prosperitatea continua sa fie indisolubil legate de o Europa a natiunilor.

De la Budapesta, domnul Orban, care are un meci cu Bruxelles-ul mai vechi decat pactul Merkel, n-a mai ezitat sa-i compare pe comisarii europeni cu comisarii sovietici si cu inspectorii imperiali habsburgici. In conflictul dintre d-l Orban si Comisia Europeana era inevitabl sa se ajunga la aceste comparatii. Orban a oprit privatizarile, a refuzat retetele FMI de aruncare a intregii poveri a ajustarilor asupra populatiei, a incercat consolidari nationale in sectoare strategice, a intors in sistemul public de pensii contributiile indreptate obligatoriu catre fonduri administrate privat si a cerut participari de criza prin suprataxare sectoarelor monopoliste care culeg caimacul si in timp de criza si care fusesera acaparate nu intamplator de capitalul strain, ca si in Romania (banci, distributii de energie, telecom, retail).

Tara noastra nu va fi o colonie

“Ungurii nu vor trai dupa cum comanda puterile straine, nu vor renunta la independenta sau la libertate. Ca natiune europeana, cerem un tratament egal. Nu vom fi cetateni europeni de mana a doua.” Si, intr-o transparenta comparatie a UE cu Uniunea Sovietica, Orban a declarat ca: “Suntem mai mult decat familiarizati cu asistenta tovaraseasca nesolicitata, desi acum se prezinta sub forma costumelor fine, si nu a unei uniforme”. Desigur, o aluzie stravezie la interventia sovietica in Ungaria din 1956, invocata, la vremea cu pricina, ca ajutor tovarasesc pentru a impiedica abaterea din drumul dictat de Moscova. Cat despre problema aflata in principal actualmente in disputa cu Bruxellesul – asa-numita “independenta a bancii centrale” -, Orban a fost fara echivoc: “o banca centrala independenta nu este una independenta de natiune, ci una care protejeaza economia nationala impotriva intereselor straine”!

Nimic mai exact! Independenta fata de guvern a bancii centrale este un lucru bun si necesar, pentru ca evita o eventuala finantare din emisiuni de moneda, deci din mijloace fara acoperire, a cheltuielilor publice. Dar, in zilele noastre, ale colonialismului sa-i zicem “modern”, aceasta independenta a fost transformata din pacate intr-un canal de dirijare a politicilor bancilor centrale din tarile de la periferie catre protejarea si favorizarea bancilor straine din centru, a capitalului privat bancar transnational, in detrimentul intereselor nationale ale respectivelor tari pe care ar trebui sa le reprezinte aceste banci centrale.

Romania, pe treapta de jos a tipologiei coloniale: anexa de consum

Domnul Orban, place sau nu place, este pus la zid in cercurile financiare internationale tocmai pentru ca a incercat sa se ridice impotriva acestor stari de lucruri, cautand sa puna bancile straine chiar la plata ravagiilor facute de ele insele, prin politica de creditare nu a investitiilor si dezvoltarii, ci a consumului fara acoperire economica, politica foarte profitabila lor pe termen scurt. In mod cu totul si cu totul de remarcat, din partea Romaniei oficiale, nu vine nici o referire la aceasta coplesitoare problematica europeana si internationala si implicatiile ei. Nu exista decat doua explicatii posibile. Ori Romania nu este atinsa de asemenea probleme si referirile ar fi fara obiect, ori exploatarea de tip colonial a tarii de catre capitalul transnational si indeosebi de catre unul dintre nucleele sale – cel vest-european – a depasit deja acea limita dincolo de care nu mai este nu doar nimic de facut, dar nici macar nimic de zis! Romania a ajuns sa aiba toate datele unei periferii coloniale de consum pentru centrul vest-european.

Practic, exploatarea tuturor resurselor minerale este in mana centrului. Distributiile de energie si celelalte utilitati publice sunt sub controlul centrului. Industriile care au mai ramas dupa dezindustrializarea dirijata de catre centru apartin integralmente strainilor. Sistemul bancar este aproape in totalitate strain. Decizia in axa majora a economiei apartine centrului. Ce a mai ramas in mana statului este pregatit pentru privatizare sub presiunea indamisibila a FMI si Comisiei de la Bruxelles care conduc economia din Romania. Functionarul FMI pentru Romania este adevaratul prim-ministru al tarii. Iar Comisia de la Bruxelles este un fel de broker al capitalului privat vest-european. Nu intamplator, Romania ocupa treapta cea mai de jos a tipologiei coloniale: anexa de consum. Nu este nici macar si nici nu poate spera la statutul de atelier. Si, tot nu intamplator, are pozitia codasa la capitolul nivel de trai intre periferiile Uniunii Europene, fiind inevitabil principal furnizor de forta de munca subretribuita pentru muncile murdare din centru. Si, bineinteles, terenul propice pentru experimente sociale precum aruncarea salariatilor la puterea discretionara a patronilor sau impunerea celor mai dure masuri de austeritate din Europa. Mai este ceva de zis?! Da, despre colonialism numai de bine!

---

Știați că Bruxelles UE operează în afara principiilor de bază ale democrației și că a fost proiectat ca o dictatură sub controlul Cartelului Petrolului și Medicamentelor?

Realizați că, că prin faptul de a nu se opune Tratatului de la Lisabona, parlamentele naționale din cadrul Bruxelles UE au renunțat la majoritatea drepturilor la auto-determinare?

Tratatul de la Lisabona a fost semnat în decembrie 2007 și a devenit lege în toate cele
27 de state membre ale Bruxelles UE în decembrie 2009. Este divizat în două părți: Tratatul cu privire la Uniunea Europeană și Tratatul cu privire la Funcționarea Uniunii Europene. Prin stabilirea faptului că legile Bruxelles UE primează peste legile naționale, Tratatul de la Lisabona a distrus drepturile a peste 500 de milioane de oameni, la autodeterminare și suveranitate națională. Citiți pentru a înțelege de ce și pentru a afla ce altceva nu vi s-a mai spus…

Știați că  electoratului european nu i s-a permis, în proporție de 99%, să voteze asupra Tratatului de la Lisabona? 
Singura țară în care electoratului i s-a permis să voteze asupra Tratatului de la Lisabona a fost Irlanda, a cărei populație constituie mai puțin de 1% din populația Europei. Dar chiar și acest vot a fost rezultatul unei batjocoriri a democrației. În iunie 2008, poporul irlandez a respins Tratatul printr-un răsunător ”Nu”. Dar Bruxelles UE a ignorat acest vot mituind guvernul irlandez să organizeze un al doilea referendum și forțând un ”Da” prin canalizarea spre Dublin a unei impresionante sume de bani, din partea acționarilor Cartelului Petrolului și Medicamentelor. Între timp, restului de 99% din populația Europei i s–a refuzat dreptul de a vota asupra Tratatului.

Realizați că Tratatul de la Lisabona acordă Bruxelles UE drepturi legale extensive în toate cele 27 de state membre?

Bruxelles UE devine cetățean al tuturor celor 27 de state membre… Conform Tratatului de la Lisabona, Articolul 335, toate cele 27 de state membre trebuie să acorde Bruxelles UE aceleași drepturi legale pe care le garantează cetățenilor lor. “În fiecare dintre statele membre, Uniunea Europeană se va bucura de cea mai extinsă capacitate legală acordată persoanelor juridice conform legislației lor; în special poate achiziționa și renunța la proprietăți mobile și imobile și poate constitui parte în proceduri legale. În acest scop, Uniunea va fi reprezentată de Comisie.” Cu alte cuvinte, toate cele 27 de state membre trebuie acum să acorde Bruxelles UE aceleași drepturi legale pe care le garantează cetățenilor lor.

Știați că Tratatul de la Lisabona este auto-amendator?

Scurtcircuitarea referendumurilor: Articolul 48 din Tratatul asupra Uniunii Europene clarifică faptul că legislația este auto-amendatoare, astfel că în viitor ea poate fi modificată fără ca Bruxelles UE să fie obligat să organizeze o conferință interguvernamentală sau să consulte cetățenii prin referendum. Această prevedere este întărită și mai mult de articolul 352 din Tratatul cu privire la Funcționarea Uniunii Europene care permite Bruxelles UE să își atingă obiectivele chiar în situațiile în care “Tratatul nu a acordat puterile necesare”

Știați că Tratatul de la Lisabona autorizează ca majoritatea legislației Bruxelles UE să fie adoptată pe baza propunerilor din partea celor 27 de membri nealeși prin vot ai Comisiei UE?

Legislație de la birocrați nealeși prin vot : Articolul 17.2 al Tratatului cu privire la Uniunea Europeană autorizează ca majoritatea legilor să poată fi adoptate pe baza propunerilor venite de la Comisia Europeană: “Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai pe baza unei propuneri a Comisiei cu excepția cazurilor când Tratatul prevede altfel”. Clădirea Berlaymont, sediul Comisiei Europene. Peste 42,000 birocrați nealeși prin vot și alt personal sunt direct angajați de către Comisie. În plus, ea mai angajează alți 12,000 ”în afara bilanțului” ceea ce înseamnă în total 54000 de persoane. Comisia, organul executiv al Bruxelles UE, constă din 27 de membri. În loc ca aceștia să fie votați de către electoratul european, ei sunt aleși în numele intereselor corporatiste. Oamenii Europei sunt total excluși din acest proces de selecție și nu au capacitatea de a vota numirea sau demiterea din funcție a membrilor Comisiei.

Știați că, în mod contrar afirmațiilor Bruxelles UE, Tratatul de la Lisabona nu facilitează ”un mai mare control democratic din partea parlamentelor naționale”?

Mișcări spre eliminarea parlamentelor naționale: Parlamentul britanic este bine cunoscut ca model al sistemelor parlamentare din toată lumea. Totuși, suveranitatea sa, alături de suveranitatea celorlalte parlamente din Bruxelles UE, a fost abolită prin tratatul de la Lisabona. Deși afirmă contrariul, Tratatul de la Lisabona nu facilitează un mai mare control democratic din partea parlamentelor naționale. În schimb, articolul 7 al Protocolului pentru Aplicarea Principiilor Subsidiarității și Proporționalității, atașat tratatului, dă parlamentelor naționale doar puterea de a înainta plângeri în legătură cu lucrurile cu care nu sunt de acord. Chiar și dacă majoritatea parlamentelor naționale înaintează o plângere, Comisia UE totuși nu are obligația de a anula sau modifica nici una dintre acțiunile sale. În schimb, poate pur și simplu să ignore plângerea și să o înainteze spre rezolvare birocraților Consiliului European și parlamentului.

Știați că Tratatul de la Lisabona împiedică pe membrii aleși prin vot ai Parlamentului European să aibă dreptul la elaborarea legilor în mod independent?

Un Parlament numai cu numele : Articolul 289.1 al Tratatului cu privire la funcționarea Uniunii Europene afirmă că: “Procedura legislativă obișnuită va consta din adoptarea combinată, de către Parlamentul European și Consiliu, a unei reglementări, directive sau decizii asupra unei propuneri venite de la Comisie”. Tratatul de la Lisabona împiedică pe membrii aleși ai Parlamentului European să aibă dreptul de a elabora legi în mod independent. Din toate punctele de vedere, Parlamentul European nu are nici un drept la elaborarea independentă a legilor. Spre deosebire de o democrație reală, el nu are capacitatea de a iniția și promulga legislație în orice zonă dorește și în nume propriu.

Știați că Tratatul de la Lisabona conferă noi puteri diplomaților Bruxelles UE care acum vorbesc pe scena internațională în numele celor 27 de state membre?

Aplicarea politicii externe și militare: Articolul 27 al Tratatului cu privire la Uniunea Europeană a autorizat crearea unui așa numit ”Serviciu Extern European de Acțiune” cu scopul de a “exprima poziția Uniunii în organizațiile internaționale și la conferințele internaționale”. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona ca lege europeană, noul ambasador la Washington al Bruxelles UE, Joao Vale de Almeida, este împuternicit să vorbească în numele celor 27 de state membre.
Ca rezultat al acestui transfer de putere, delegațiile UE în țările străine acum vorbesc în numele celor 27 de state membre, despre politici ale blocului, inclusiv politica externă și militară. De aceea este de remarcat faptul că noul ambasador la Washington al Bruxelles UE, Joao Vale de Almeida, a declarat deschis că acum vorbește în America, în numele UE.

Realizați că Tratatul de la Lisabona situează  de fapt Bruxelles UE mai presus de lege?

Situarea Bruxelles UE mai presus de lege: Din toate punctele de vedere, Protocolul cu privire la Privilegiile și Imunitățile Uniunii Europene, atașat Tratatului de la Lisabona, situează Bruxelles UE mai presus de lege. De exemplu: • Locațiile și clădirile Bruxelles UE sunt exceptate de la controale; • Membrii Comisiei Europene sunt “imuni la proceduri legale în legătură cu acțiunile săvârșite în capacitatea lor oficială, inclusiv cuvintele spuse sau scrise”. Mai mult, ei “continuă să se bucure de această imunitate chiar și după ce au încetat să mai dețină funcțiile respective.”

Realizați că Tratatul de la Lisabona creează o armată europeană sub controlul Bruxelles UE?

Articolul 42.1 al Tratatului cu privire la Uniunea Europeană: “Politica comună de securitate și apărare trebuie să fie parte integrantă a politicii externe și de securitate comune. Aceasta va asigura Uniunii capacitate operațională apelând la efectele civile și militare”. Articolul 42.3 al Tratatului cu privire la Uniunea Europeană: “Statele membre vor pune la dispoziția Uniunii capacitățile civile și militare disponibile, în vederea implementării politicii comune de securitate și apărare.”

Știați că Tratatul de la Lisabona stabilește legi draconice pentru țările care doresc să părăsească Bruxelles UE?

Tot mai dificil de ieșit din Bruxelles UE: Tratatul de la Lisabona stabilește reguli draconice foarte specifice, de aplicat în cazul în care o țară ar dori să părăsească Bruxelles UE. Articolul 50 din Tratatul cu privire la Uniunea Europeană solicită țărilor care doresc să părăsească Bruxelles UE, să ”negocieze” cu acesta și să ajungă la un ”acord”. Pentru ca un
”acord” să poată fi încheiat, el trebuie susținut de majoritatea calificată a Consiliului European și să obțină ”consimțământul Parlamentului European”. Mai mult, articolul 50 presupune că, chiar și după ieșire, astfel de țări vor continua să aibe ”o relație” cu Bruxelles UE.

Poate de aceea Tratatul de la Lisabona se declară ”încheiat pe perioadă nelimitată de timp”? Un ecou al ”Reich-ului de o mie de ani”?

Articolul 53 al Tratatului cu privire la Uniunea Europeană afirmă că: “Acest Tratat este încheiat pentru o perioadă nelimitată de timp”. Ținând cont de natura copleșitoare, împovărătoare și dictatorială a acestui tratat, oricine poate fi scuzat dacă ar gândi că această frază sună ca un ecou al intenției naziștilor din anii 1930 și 1940 de a crea un ”Reich de o mie de ani”. Așa cum vom vedea în continuare, aceasta nu e tocmai o coincidență…

Realizați că  paralela istorică a Tratatului de la Lisabona este Actul de Autorizare German din  1933?

Tratatul de la Lisabona este un ”act de autorizare”: Paralela istorică a acaparării puterii de către Cartelul Petrolului și Medicamentelor prin intermediul Bruxelles UE este preluarea guvernului german de către același grup de interese acum trei sferturi de secol. Paralela anului 1933 este anul 2009 când Cartelul Petrolului și Medicamentelor și-a promulgat ”Actul de Autorizare”. Paralela anului 1934 este anul 2010 când dictatura Bruxelles UE a început să-și arate adevărata față subjugând sectoare cheie ale societății sub guvernarea sa. Prima pagină a ziarului Deutsche Allgemeine Zeitung, 24 martie 1933, anunțând că Actul de Autorizare al lui Hitler a fost adoptat.

Oare lupta de secole a Europei pentru democrație  a fost în zadar?

Lupta pentru democrație în Europa a durat secole. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva totul a fost în zadar. Este oare destinul a 500 de milioane de oameni ai Europei de astăzi și a altor nenumărați care nu s-au născut încă, să-și trăiască viața sub o dictatură totalitară? Ne îndoim că cineva care crede cu adevărat în democrație ar putea fi în favoarea acestui lucru. Totuși, așa cum v-a arătat această prezentare, aceasta este direcția în care se îndreaptă Bruxelles UE. Vreți să știți de ce UE a fost proiectată în acest mod?

Click aici și vă vom spune..