Revolutia din Islanda ascunsa de mass media globala

Revolutia silentioasa, metoda islandeză de a ieşi din criză. Istoria cetăţenilor care îşi scriu singuri Constituţia 

Se pare că guvernele din lumea arabă nu sunt singurele care cad asemenea castelelor de nisip. O revoluție are loc şi în Europa şi nimeni nu aminteşte despre ea. Publicația spaniolă Herald prezintă situația Islandei, țară în care are loc o revoluție silențioasă. Marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie Constituţia.

Islanda, o insulă de aproximativ 103.000 de km patrați, situată la nord de Marea Britanie şi candidată pentru a se integra în Uniunea Europeană în viitorul apropiat, se reinventează. Este un proces care a început acum doi ani și jumătate, când economia s-a prăbușit. O țară care a ajuns la faliment înainte de Grecia. Acest stat nord-european a ocupat prima pagină în sute de publicații în 2010 din cauza erupției vulcanice care a dat peste cap tot traficul aerian din Europa. Dar despre revoluția care are loc aici nu s-a scris în presă de largă circulaţie.

În octombrie 2008, odată cu debutul crizei mondiale, Islanda a fost statul care a avut cel mai mult de pierdut. Primele trei bănci ale țării au dat faliment și au provocat o prăbușire a bursei naționale de peste 70%, iar datoria anuală a țării a depășit PIB-ul. Până si McDonald’s a închis toate punctele de lucru din Islanda. Populația, sătulă de neajunsurile financiare, a reușit să convingă guvernanții să organizeze alegeri anticipate, prin proteste enorme pe străzile capitalei, Rejkiavik, dar și în alte orașe. După trei zile guvernul a căzut.

Noul guvern al țării a primit ajutor de la FMI și din partea unor țări nordice. Parlamentul islandez a decis, după o dezbatere aprinsă, să înapoieze datoria pe care o aveau la bănci de peste 3.500 de milioane de euro. Islandezii ar fi trebuit să facă față unei dobânzi de 5,5% timp de 5 ani. Au refuzat din nou: au forțat un referendum, unde răspunsul negativ a ajuns la 90% din voturi. Poliția islandeză începuse să caute responsabilii dezastrului financiar printre bancheri și persoane cu funcții înalte, ajungând chiar să apeleze și la Interpol.

În martie 2011, nouă persoane au fost arestate în Londra și Reikiavik în cazul falimentului, produs în 2008, a celei mai mari bănci islandeze. Deși nu s-a făcut publică identitatea persoanelor arestate, Financial Times și The Guardian susțin că este posibil să fie vorba de directori importanți și oameni de afaceri britanici.

Din punct de vedere economic, țara a evoluat mult din 2008: Banca Mondială a anunţat că PIB-ul Islandei a ajuns la 12.133 milioane de dolari în 2009, iar estimările OCDE pentru 2011 vorbesc de o creștere cu 1,5%. Cu toate acestea, rata șomajului este încă mare, de aproape 7% și ar putea să crească până la sfârșitul anului.

În iunie 2010 s-a aprobat, în premieră mondială, o lege a libertății de informare care prevede dreptul cetățenilor de a şti toate acțiunile pe care le desfășoară guvernul și care protejează jurnaliștii. Acum se lucrează la o nouă Constituție, prima din istoria umanității elaborată direct de către cetățeni, prin reprezentanți au societății civile.

Cu numai 331.000 de locuitori, Islanda a renăscut speranţa revoluției în Europa, la mai mult de 200 de ani de la primul „Liberté, égalité, fraternité”.

---

http://piatza.net/revolutia-islandeza/ 

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate, marile bănci au fost naţionalizate si s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate, şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute? De doi ani? Si ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?

Iata, pe scurt, istoria evenimentelor: 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.

2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia in bloc a primului-ministru şi a membrilor guvernului. Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda, avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze sa le plateasca lunar pentru următorii 15 ani, la 5,5% interese.

2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendum-ului.
În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că va consulta poporul. La referendum, organizat în luna martie, 93% din voturi au fost impotriva acestei legi. Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpol-ul emite un ordin, şi toti bancherii implicati pleaca din ţară.

În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie, care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze. Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională isi începe activitatea în februarie 2011 si prezinta un proiect de constituţie bazat pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară. Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.

Aceasta este scurtă istorie a Revoluţiei din Islanda: demisia guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili de criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni. S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talkshow-urile politice? S-au văzut imaginile de la aceste evenimente la televizor? Bineînţeles că nu. Islandezii au fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.